Sf Ambrozie de la Optina despre păcatul judecării

Fericit este cel care nu otrăveşte bucuria sărbătorească şi duhovnicească cu nici o neputinţă omenească. <…> O neputinţă comună avem cu toţii: atunci când suntem veseli sau nemulţumiţi îl judecăm şi îl osândim pe aproapele.Multora dintre noi această neputinţă ni se pare nu prea însemnată, în realitate însă ea e foarte mare şi ne expune unei mari osânde înaintea lui Dumnezeu.

Sfântul Apostol Pavel scrie: „în ceea ce judeci pe altul, pe tine însuţi te osândeşti” (Romani II, 1), adică te expui unei răspunderi asemănătoare celei pe care o are cel ce a păcătuit, pe care tu îl osândeşti.

Sfântul Iacov, fratele Domnului, scrie: „Unul este Dătătorul legii şi Judecătorul: Cel ce poate să mântuiască şi să piardă. Iar tu cine eşti, care judeci pe aproapele?” (Iacov IV, 12).

Şi Domnul însuşi spune în Sfânta Evanghelie: „Nu judecaţi şi nu veţi fi judecaţi”.

Sfântul Dimitrie al Rostovului aseamănă păcatul judecării cu un şarpe cu şapte capete, care a răpit cu gura sa trei părţi dintre stelele cereşti, adică îngerii. Şi păcatul judecării, după cuvântul acestui drept al lui Dumnezeu, răpeşte din cer trei părţi dintre oamenii virtuoşi, care în lipsa păcatului osândirii ar fi strălucit asemenea stelelor.

Unii sunt supuşi păcatului judecării din cauza deprinderii rele, alţii din cauza ţinerii de minte a răului, alţii din invidie şi ură, iar în mare parte suntem supuşi acestui păcat din cauza îngâmfării şi bunei păreri despre noi înşine; în pofida păcătoşeniei noastre şi marii greutăţi de a ne îndrepta, ni se pare totuşi că suntem mai buni decât mulţi alţii.

Dacă dorim să ne izbăvim de păcatul judecării, atunci trebuie să ne silim în tot chipul pe noi înşine către smerenie înaintea lui Dumnezeu şi înaintea oamenilor şi să cerem pentru aceasta ajutorul lui Dumnezeu, ţinând minte cuvântul evanghelic: „Cu sila se intră în împărăţia lui Dumnezeu”… şi mângâierea evanghelică a Domnului Celui înviat de trei zile: „Luaţi jugul Meu asupra voastră şi învăţaţi de la Mine, că sunt blând şi smerit cu inima, şi veţi găsi odihnă sufletelor voastre. Căci jugul Meu este bun şi povara Mea este uşoară”. Amin.

<…> Rătăcirile omeneşti şi uneltirile vrăjmaşului sunt foarte diverse. Atunci când omul îi învinuieşte întru toate pe alţii, iar nu pe sine însuşi, atunci el însuşi nu vede cum cade prin aceasta în înşelăciunea diavolului (chiar şi lipsa de grijă pentru mântuirea sufletului se numeşte ispită a vrăjmaşului).

Mă întrebi dacă te vei mântui? Te vei mântui, însă nu-i judeca pe alţii şi rabdă împrejurările dificile.

Pace ţie!

Sfantul Ambrozie de la Optina

Sfaturi pentru familia crestina, Editura Platytera

http://www.crestinortodox.ro/

Tweet

Introdu e-mailul pentru abonare: