duminică, 31 decembrie 2017

Duceţi-vă la adevărata Biserică, unde preoţii au bărbi şi sutane

Într-o dimineaţă din mai 1994, un zairez de vârstă mijlocie a venit la Misiunea noastră. L-am primit cum se cuvine, iar el mi-a spus problema lui. Părea tulburat şi speriat, zicându-mi următoarele: „Părinte, sunt un muncitor de la Jecamine. M-am simţit foarte rău. Deoarece doctorii n-au putut să mă ajute, I-am cerut lui Dumnezeu să aibă milă de mine”. L-am întrebat cărei biserici aparţine.

„Sunt romano-catolic – a răspuns. Într-o noapte am văzut în vis mai mulţi preoţi ca şi tine, purtând veşminte strălucitoare şi săvârşind Liturghia într-o biserică ca a voastră. Unul dintre preoţi s-a apropiat de mine şi mi-a zis: «Dumnezeu ţi-a ascultat rugăciunea, dar pentru mântuirea ta trebuie să te uneşti cu Biserica noastră, căci este singura Biserică adevărată». Pe tine nu te cunosc şi nici numele Bisericii voastre, dar m-am apropiat de voi deoarece am văzut în visul meu preoţi ca tine, cu bărbi, sutane şi veşminte strălucitoare. Am întrebat alţi oameni care mi-au spus că numai preoţii ortodocşi au bărbi şi asemenea haine, şi mi-au mai spus unde să găsesc biserica voastră.”

I-am dat ceva sfaturi şi o carte, sugerându-i să vină la biserica noastră în fiecare duminică pentru catehizare. De atunci, el a devenit un credincios membru al bisericii noastre şi n-a pierit din cauza bolii grave ce îl chinuia destul de mult.

Fragment din cartea „Cuviosul Cosma Athonitul, Apostol în Zair (1942-1989) – Apusul vrăjitoriei”

Preluare dupa cartiortodoxe.com

La mulți ani binecuvântați!

În ultima zi din 2017 țin, în mod public, să dau Slavă lui Dumnezeu pentru toate și totodată să-mi cer iertare tuturor celor care le-am greșit într-un fel sau altul!

În noul an să nu uităm de cuvintele Domnului Iisus Hristos „Căutaţi mai întâi împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui şi toate acestea se vor adăuga vouă”. (Matei 6, 33).

În anul care vine, să ne ferim și să-L rugăm pe Dumnezeu să ne ferească de hidosul ecumenism[1], de cardizarea antihristică, dar și de celelalte lucrări satanice care vor să pună stăpânire pe sufletul omului și nu numai.  

Să ne punem în primul rând nădejdea în Preasfânta Treime, Maica Domnului, Sfinții Români din Închisorile Comuniste, dar si toți Sfinții Bisericii lui Hristos.

La mulți ani binecuvântați!

Vlad Herman  


[1] Despre acest ecumenism, Sfântul Justin Popovici spunea: “Ecumenismul este numele comun pentru pseudo-creştinismul pseudo-bisericilor din Europa Occidentală. Înlăuntrul său se află inima umanismului european, având papalitatea drept cap al ei. Tot acel pseudo-creştinism, toate acele false biserici nu sunt nimic altceva decât o erezie după alta. Numele lor evanghelic comun este panerezie. De ce? Întrucât, de-a lungul istoriei, felurite erezii au tăgăduit sau au deformat anumite însuşiri ale Dumnezeu-omului şi Domnului Iisus Hristos, aceste erezii europene se îndepărtează cu totul de El, înlocuindu-L cu omul european. Nu există nici o diferenţă esenţială între catolicism, protestantism, ecumenism şi alte erezii ale căror nume este “legiune”.

Horoscoapele

† Ierotei, Mitropolitul Navpaktului și a Sfântului Vlasie

Multe ziare și reviste publică horoscoape și destui oameni „civilizați” le citesc. Unii fac aceasta din curiozitate, alții ca să creeze o atmosferă umoristică și cei mai mulți ca să-și cunoască viitorul vieții lor, pentru că ei cred că acelea se adeveresc. Este foarte important faptul că acum câțiva ani în USA din 1750 de ziare care circulau, 1200 aveau coloane speciale de astrologie.

Horoscoapele sunt descrieri sau îndrumări date de astrologi în urma observărilor mișcării stelelor și mai ales din observarea zodiilor. Vechii astrologi au observat că „stelele în mișcarea lor aparentă în jurul pământului, descriu pe cer o traiectorie ciclică. Iar aceasta se numește traiectorie zodiacală”. Această traiectorie se împarte în 12 părți. Iar aceste părți se numesc zodii. Fiecare parte-zodie are o denumire specială. Trebuie să menționăm că cei care au descoperit zodiile au fost vechii chaldei, iar de la ei le-au luat mai întâi egiptenii și apoi vechii elini. Sfântul Ioan Damaschin, acceptând știința acelei epoci, scrie „că cele șapte planete trec prin douăsprezece zodii. Soarele face o lună în fiecare zodie, iar în douăsprezece luni trece prin cele douăsprezece zodii”.

Vaccinurile nu sunt sigure!


Statistici: Blogul vladherman.blogspot.ro în 2017

Mai jos, câteva cifre ale blogului în anul 2017 (până la data de 30 decembrie), conform Google Analytics
Sesiuni
91.991
Utilizatori
68.647
Afișări de pagină
124.740
Pagini/Sesiune
1,36
Durata medie a sesiunii
00:01:01
Rata de respingere
83,41 %
Procentaj de sesiuni noi
73,08 %
Top cele mai citite articole în 2017

joi, 28 decembrie 2017

Experiența mișcătoare a monahului Theoklitos Dionisiatul, care a vazut o parte din cele petrecute in pestera de la Betleem, la Nasterea Domnului

O inedită și mișcătoare istorisire athonită, de Monahul Dionisie Tambakis


Monahul Theoklitos Dionisiatul (1916-2006) Fotografia lui Spiros Loulakakis – 1955

Prezenta istorisire este o experiență mișcătoare a fericitului monah Theoklitos Dionisiatul, pe care a mărturisit-o acum vreo 38 de ani monahului athonit Chiril de la Mănăstirea Pantocrator, care cu nostalgie ne-a povestit-o acum câteva zile.

Așadar de la Happy Christmas al „fericiților” oameni, gândul nostru să călătorească anul acesta la Sfântul Munte, acolo la înfricoșătoarea Karulie cu asceții desculți și la toate cele pe care ni le mărturisește cu emoție sfințitul și înțeleptul Monah Theoklitos Dionisiatul.

∗ ∗ ∗

Fiind monah tânăr pe atunci, în anul 1941, în timpul ocupației germane și într-o iarnă înfricoșător de aspră, mi-a venit gândul cel bun să cercetez, ca un pelerin, înfricoșătoarea Karulie, să fac și eu un Crăciun ascetic împreună cu acei călugări ca vulturii din acel loc lipsit de mângâiere.

miercuri, 27 decembrie 2017

Viaţa Sfântului Apostol Întâiul Mucenic și Arhidiacon Ștefan

Domnul nostru Iisus Hristos, după săvârşirea tainei mântuirii noastre, înălţându-se la cer, şi pe Sfântul Duh, Care de la Tatăl purcede trimiţându-L în limbi de foc, iar Biserica cea dintâi începând a se înmulţi, au cârtit elinii împotriva evreilor. Nu acei elini care se închinau idolilor, pe care Sfânta Scriptură îi numeşte limbi, pentru că acelora, în acea vreme, încă nu li se deschisese uşa credinţei şi încă nu li se propovăduise cuvântul mântuirii. Că nu îndată după uciderea lui Ştefan au început a se primi păgânii în Biserica celor credincioşi, dintre care cel dintâi a fost Cornelie Sutaşul. Pe acesta botezându-l Sfântul Petru, nu a plăcut celor ce erau dintre evrei că a intrat între bărbaţii care nu erau iudei. De acea cârteau asupra lui Petru, până când le-a spus lor despre pânza cea arătată din cer şi atunci au tăcut şi slăveau pe Dumnezeu, zicând: Că şi limbilor le-a dat Dumnezeu pocăinţă în viaţă. Deci, nu elinii cei ce erau dintre limbi cârteau asupra evreilor, în vremea Sfântului Ştefan, ci acei care erau dintre evrei şi aveau aceeaşi lege dată de Moise şi erau risipiţi prin toate ţările, precum şi Sfântul Apostol Pavel scrie: Celor douăsprezece seminţii, care sunt întru risipire, să se bucure. Aceia deprinseseră limba elinească, însă nu şi credinţa şi obiceiurile; din care pricină elinii îi numeau pe dânşii, ierusalimiteni.

marți, 26 decembrie 2017

Cuvânt la praznicul Nașterii Domnului al Cuviosului Iosif Isihastul

HRISTOS SE NAȘTE, SLĂVIȚI-L!

Hristos Se naște pentru a mântui pe toți oamenii. Bucurați-vă, deci, și vă veseliți cu îngerii și cu păstorii, împreună cu toată zidirea, iubiți fii ai lui Iisus Hristos, Domnul nostru.

Mai întâi vă aduc, precum Magii, vestea strălucitoare că dulcele Iisus Se naște și întreaga fire se bucură și răspândește bună mireasmă, deoarece vede purtat în brațe pe Creatorul ei. Îngerii se bucură împreună și cântă cu glas melodios:

„Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu și pe pământ pace”!

Soborul Maicii Domnului, cu Parintele Justin Parvu (2009)

Icoana Maicii Domnului „Betleemita”

Foto: Oana Nechifor
Un odor de mare preţ al Bisericii Naşterii Domnului din Betleem este icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului „Betleemita”, aşezată într-un frumos proschinitar, în dreapta scării ce duce în Peştera Naşterii Domnului nostru Iisus Hristos.
Icoana este unică în lume atât pentru că Maica Domnului este reprezentată zâmbind, cât şi pentru faptul că Pruncul său binecuvântează cu mâna credincioşii. Chipul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu în această icoană debordează de afecţiune şi linişte, iar zâmbetul de pe faţa ei veseleşte sufletele pelerinilor.
Nu există date precise despre originea icoanei. După tradiţie, icoana a fost zugrăvită de către Sfântul Apostol şi Evanghelist Luca.

Arhimandritul Gherasim Iscu, mucenicul cu suras blajin

(21 ianuarie 1912, com. Poduri-Bacău – † 26 decembrie 1951, închisoarea Târgu Ocna)
Părintele Gherasim L-a iubit pe Hristos din anii copilăriei. De la doisprezece ani a auzit chemarea Sa şi a intrat frate în Mănăstirea Bogdana. Se trăgea dintr-o familie de ţărani înstăriţi, lucru care nu l-a împiedicat să lase toate şi să aleagă o cale a renunţărilor şi a jertfei.

Înzestrat cu o inteligenţă deosebită, cu râvnă pentru studiu şi mai ales cu mare sete de rugăciune şi viaţă lăuntrică, a fost trimis de către mănăstire să-şi continue studiile, ajungând să absolve ca şef de promoţie nu numai Seminarul de la Neamţ, ci şi Facultatea de Teologie. Dorind o viaţă duhovnicească mai aspră, a ajuns la Tismana, mănăstire care îi „insufla mult respect şi devotament pentru drumul monahal”, aşa cum însuşi o spunea mai târziu. După încheierea studiilor, a primit pentru scurtă vreme ascultarea de stareţ al Mănăstirii Arnota – Vâlcea, iar în anul 1942 a fost trimis de către Mitropolitul Nifon Criveanu ca preot misionar în Transnistria.
Peste tot, Părintele Gherasim s-a sârguit, cu timp şi fără timp, zi şi noapte, să fie înaintea oamenilor şi a lui Dumnezeu un preot adevărat, care să răspundă nevoii semenilor de dragoste, luminare şi rugăciune. Pentru sârguinţele sale pastorale, în 1943, acelaşi mitropolit l-a numit stareţ al Mănăstirii Tismana, ascultare pe care o va împlini cu vrednicie până în ziua arestării sale.

duminică, 24 decembrie 2017

Maicile de la Petru Voda - Colindul lui Stefan (la chilia Parintelui Justin Parvu)

Monahul Moisi Aghioritul: "Pruncul Hristos în ieslea din Betleem este tăcut și totuși învață cu mare glas smerenia"

Monahul Moisi Aghioritul

Hristos Se face om, pentru ca omul să se facă dumnezeu. Omul fără Hristos devine inuman. Creștinismul a născut omenia, iar omenia mângâie umanitatea. Hristos a venit în lume gol, ca și fiecare om, care însă nu cugetă bine la aceasta. Acesta considerăm că este mesajul Nașterii Domnului.

Viața modernă vrea să se depărteze de Hristos. Consideră că este limitată, că viața lui se asfixiază cu Hristos. Și astfel, „liber” fiind, se înrobește la diferiți idoli. Ortodoxia nu mai vorbește în inima omului modern. Nașterea Dumnezeu-Omului o prăznuiește în nordul Europei sau în Extremul Orient. Europa este și ea descreștinată. Umanitatea a devenit inumanitate. Omenia, solidaritatea, asceza, ecologia, viața de după moarte sunt discutate cu multe zâmbete ironice.

Părintele Justin Pârvu – Cuvânt pentru Nașterea Domnului: Înainte de a dobândi o masă bogată de Crăciun, trebuie să dobândim o inimă curată

P. Justin Parvu cuvant pentru Nasterea Domnului
Voiam să vă întreb care este diferenţa între sărbătoarea Naşterii Domnului, aşa cum se prăznuia pe vremea sfinţiei voastre şi modul în care este azi sărbătorită. Nouă ni se pare că timpul parcă s-a îngustat şi trece foarte repede de parcă nu mai avem vreme să ne bucurăm de o sărbătoare. Acum ajungem Crăciunul şi parcă mai ieri începusem Postul. Aşa era şi pe vremea sfinţiei voastre? Aşa o resimţiţi şi acum?
Sigur că este o diferenţă. Era cu totul altfel bucuria unei astfel de sărbători trăite la nivel general. Pentru că aceste sărbători se desfăşurau în toată simplitatea lor, în adevăratul lor rost şi făgaş. Era într-adevăr o bucurie înnăscută în creştinul nostru ortodox. Plecau băieţii să împodobească steaua, se luau câte doi-trei şi umblau din casă-n casă până pe la Bobotează. Fiecare casă, aşa cum primeai icoana părintelui care venea cu Ajunul, tot aşa de solemn erau primiţi şi copiii, mai mici sau mai mari, care veneau cu uratul să vestească Naşterea Domnului. Pentru creştin era o mare binecuvântare să le intre pragul colindători şi o simţeam cu toţii ca pe o mare uşurare sufletească. Masa săracă, bogată cum era, dar se simţea cum fiecare om forma o peşteră a Naşterii. Acum, de pildă, frumuseţile acestea de la televiziune, de la radiouri, de la toate aceste mijloace de comunicare sunt foarte bune şi folositoare în acelaşi timp, dar îi ia omului tocmai ce este mai important: curiozitatea de a trăi.
Merg de pildă oamenii la Sfintele Locuri, pleacă înainte cu 2 săptămâni, cu o săptămână să se închine la peştera Mântuitorului din Betleem, se duc în Nazaret, apoi la Iordan, să vadă cu ochii lor apa Iordanului care se întoarce înapoi. Apoi toată lumea aceasta care se nevoieşte până într-acolo dovedeşte că la Betleem există mai mult decât o simplă peşteră; dovedeşte prezenţa harului dumnezeiesc. Nu e musai să mergi la Ierusalim ca să Îl simţi pe Domnul în inima ta; prezenţa şi trăirea unuia care nu merge este mai aproape de Ierusalimul ceresc decât a celui care s-a dus la Ierusalim şi după ce s-a întors, la câteva zile, a uitat, a intrat în normal şi iar ar dori să se mai ducă. Pentru că nu este o continuitate în trăire şi nu este o viaţă întreţinută permanent în numele Domnului. Se stinge repede.

Mitropolitul Ierotei Vlachos, mesaj la Nasterea Domnului (anul 2014): "Biserica este una şi aceasta este Ortodoxia şi câţi s-au îndepărtat de ea, trebuie să se întoarcă să aibă comuniune cu Capul"

Ierotei,
Cu mila lui Dumnezeu Episcop şi Mitropolit
al Sfintei Mitropolii de Nafpaktos şi Aghios Vlasios

Către clericii şi credincioşii sfintei noastre Mitropolii

Iubiţii mei fraţi,

Praznicul Naşterii Domnului este un praznic teologic, precum sunt toate praznicele Bisericii noastre, iar nu sărbători lumeşti, drept care trebuie să îl şi prăznuim teologic. Atunci când vorbim despre teologie, nu înţelegem o cunoaştere intelectuală seacă, ci vorbim despre experienţa harului lui Dumnezeu. Teologia este cunoaşterea lui Dumnezeu, care se realizează prin pocăinţă, prin rugăciune, prin Tainele Bisericii, prin împărtăşirea cu Trupul şi Sângele lui Hristos, prin vederea lui Dumnezeu.

Teologia praznicului Naşterii Domnului este despre cum Cuvântul neîntrupat Se întrupează, Cel nearătat Se pipăie, Îngerul Marelui Sfat Se face om, iar Vechiul Legământ se uneşte cu Noul Legământ. Desigur, Cuvântul cel neîntrupat, a doua Persoană a Sfintei Treimi, S-a întrupat în ziua Bunei Vestiri, însă în ziua Crăciunului S-a născut şi a devenit cunoscută Întruparea Lui îngerilor şi celor curaţi cu inima, adică păstorilor şi magilor.

IPS Justinian Chira: "Pentru noi e Naşterea Fiului lui Dumnezeu, nu Moş Crăciun"

"Să fim conştienţi ce înseamnă Sărbătoarea Crăciunului. E foarte greşit că se spune Moş Crăciun, asta e o insultă adusă la adresa lui Dumnezeu. Pentru noi e Naşterea Fiului lui Dumnezeu, nu Moş Crăciun. Asta e o moştenire de la lumea incultă, lumea străină. Asta înseamnă să pervertim gândirea copiiilor noştri în loc să-i lăsăm să cunoască esenţialul. Un om fără Dumnezeu este un om îndrăcit" - IPS Justinian Chira


Extras dintr-un interviu 

Parintele Ilie Cleopa: "Oare noi ne-am pregătit să-L găzduim pe Hristos în inimile noastre?"

Predică la Duminica dinaintea Naşterii Domnului ( Despre naşterea duhovnicească a creştinului ) - Pr.Cleopa Ilie

Adevărat, adevărat zic ţie: De nu se va naşte cineva din apă şi din Duh,nu va putea să intre în Împărăţia lui Dumnezeu (Ioan 3, 5)

Iubiţi credincioşi,

Întrucît cu mila lui Dumnezeu sîntem în ajunul prea luminatului praznic al Naşterii Domnului, ne-am gîndit să vorbim astăzi despre naşterea noastră cea duhovnicească. Fără de aceasta nici un creştin nu poate să se mîntuiască, după cuvîntul Mîntuitorului care zice: De nu se va naşte cineva din apă şi din Duh, nu va putea să intre în Împărăţia lui Dumnezeu (Ioan 3, 5). Fiindcă, ce este născut din trup, trup este, şi ce este născut din Duh, Duh este (Ioan 3, 6).

Părintele Arsenie Boca - Cugetări la Naşterea Domnului

Nici frică nimicitoare, nici răzvrătire; nici prăvălire apocaliptică, nici explozie necumpănită, ci mirare plină de sfială, înfiorare plină de smerenie, bucurie senină, a unei intimităţi negrăite.

Iată îngerii cerului vestesc făpturii minunea: astăzi Dumnezeu S-a pogorât pe pământ. Nu în vijelie distrugătoare, nici în tunetul nimicitor al mâniei Sale. Nu în prezenţa atotputerniciei, nici în focul mistuitor care topeşte zidirea. Astăzi cerul se uneşte cu pământul, nemărginirea se toarnă în mărginire, veşnicia se îmbracă cu vremelnicia, atotputernicia se îmbracă cu neputinţa, Cel nevăzut e purtat în braţe de o fecioară.

Astăzi, Cel ce se îmbracă cu lumina ca şi cu o haină, se învăluie întru smerenie, Cel ce cuprinde cu palma marginile lumii, se face prunc; Cel ce împodobeşte cerul cu stele, se culcă într-o iesle de dobitoace.

- Locul cel mai curat pe care L-a găsit pe pământ.

sâmbătă, 23 decembrie 2017

Minuni de Craciun, in inchisorile comuniste: Arătarea Maicii Domnului lui Valeriu Gafencu


La Crăciun [Valeriu Gafencu n.n.] era destul de înviorat. În noaptea cântarilor îngerești a compus un minunat colind al deținutilor din Targu-Ocna. În patul de alături își dădea sufletul arhimandritul Gherasim Iscu. [...] Noaptea aceea de Craciun nu o voi putea uita pana la sfarsit. Umblam necontenit de la un bolnav la altul, luandu-le pulsul si ingrijindu-i.

Din când în când îmi mai aruncam privirea și spre Valeriu. Era vesel, fericit înlăuntrul său, cu pleoapele lăsate, cu capul plecat în piept. Nici el nu se putea odihni. După ce mi-am terminat treaba, am simțit că mă cheama din priviri, că mă roagă să mă duc la el. M-a privit cu o pătrundere cum încă nu simțisem până atunci. Și-a făcut semnul crucii, apoi mi-a luat mâna. Un fior adânc m-a cuprins. Era foarte concentrat, lucru neobișnuit la el, căci în starea lui duhovnicească putea rămâne destins până și în cele mai cumplite tensiuni prin care ne era dat să trecem. Simteam că are ceva să-mi împărtășească.

- Ioane, tu îmi ești cel mai bun prieten, mi-a zis. Dar nu ca prieten vin la tine, ci ca să-ți cer sfat, să mă supun ție. Vrei să mă asculți?

- Te ascult, am raspuns eu, dar nu știu dacă voi fi vrednic de încrederea ce-mi arăți.

Valeriu a plecat ochii și mi-a spus linistit:

Părintele Ioanichie Bălan - Despre comunismul din Rusia

miercuri, 20 decembrie 2017

Părintele Filotei Zervakos: Papismul este înaintemergătorul antihristului


Ortodoxia a fost statornicită de Sfinţii Apostoli şi de Sfinţii Părinţi, prin cele şapte Sinoade Ecumenice, luminate de Sfântul Duh. Papismul este înaintemergătorul antihris­tului, fiindcă papa, cuprins de mândrie şi trufie, vrând să devină cel mai mare stăpânitor al Bisericii şi al lumii, a separat Biserica lui Hristos. 

Catolicii au căzut în multe erezii, preschim­bând tainele Bisericii Ortodoxe. în loc de botez ei săvârşesc stropirea, în loc de taina împărtăşaniei fac azime ebraice. Au modificat postul, iar maslul şi aghiazma n-o pot face, fiindcă sunt afurisiţi, de aceea aghiazma lor nu se păstrează.

Voi aminti şi o întâmplare petrecută în Sfântul Munte. Împăratul Constantinopolului, Mihail, şi patriarhul Vekkos, care erau papistaşi, au mers între anii 1170-1200 în Sfântul Munte şi i-au silit pe monahi să primească papismul şi să slujească împreună cu papistaşii. Trupurile celor care au primit să slujească împreună cu ei au ră­mas neputrezite şi urât-mirositoare, ele fiind afu­risite.

 Iar trupurile celor care n-au primit să slu­jească împreună cu ei şi au fost ucişi de papistaşi răspândesc mireasmă. Fie ca harul Sfântului Duh să lumineze minţile voastre, să vă întărească şi să vă ajute să înlăturaţi somnul amăgirii şi al trândă­viei şi să veniţi în braţele Bisericii!

Părintele Filotei Zervakos

marți, 19 decembrie 2017

Părintele Iosif Vatopedinul - Promisiunea Starețului nostru

Sfantul Porfirie Kavsokalivitul: "Nu traiul bun asigură sănătatea, ci viața sfântă"

Niciun ascet nu s-a sfințit fără nevoințe. Nimeni n-a putut să ajungă la duhovnicie fără să se nevoiască. Trebuie să fie nevoințe. Nevoință sunt metaniile, privegherile și așa mai departe, dar fără siluire. Toate să se facă cu bucurie. Nu atât metaniile pe care le vom face, nu rugăciunile – ci dăruirea, dragostea pentru Hristos, pentru cele duhovnicești. Sunt mulți care le fac pe acestea nu pentru Dumnezeu, ci pentru asceză, pentru folosul trupesc, însă oamenii duhovnicești o fac pentru folosul sufletesc, pentru Dumnezeu. Dar se folosește mult și trupul, nu se îmbolnăvește. Vin multe bunătăți.

Între nevoințe – metanii, privegheri și celalte rele pătimiri – se află și postul. „Pântecele gras nu naște minte subțire”. Eu știu asta de la Părinți. Toate cărțile patristice vorbesc despre post. Părinții stăruie să nu ne hrănim cu mâncăruri greu digerabile sau grase, căci ele fac rău și trupului dar și sufletului. Ei spun că oița mănâncă numai ierburile pământului și este atât de liniștită. Ați văzut cum zic, „ca o oaie”. În vreme ce câinele, pisica și toate celelalte carnivore sunt animale sălbatice. Carnea face rău omului. Fac bine ierburile, fructele, și așa mai departe. Pentru aceasta Părinții vorbesc despre post și osândesc multa mâncare și plăcerea pe care o simte cineva din mâncărurile cele bogate. Să fie mai simple mâncărurile noastre. Să nu ne îngrijim așa de mult de ele.

Arhim. Filothei Zervakos: Există un leac pentru toate bolile sufleteşti. Acest leac este smerenia

Există un leac pentru toate bolile sufleteşti. Unii nu ştiu despre el, iar alţii îl cunosc, dar nu-l folosesc şi rămân netămăduiţi. Cei ce-l iau nu numai că se vindecă, dar devin şi sfinţi. Acest leac este smerenia. Prin leacul acesta, proorocii au profeţit viitorul. Prin acest leac, Sfinţii Apostoli, din pescari ce erau, au devenit propovăduitori şi dascăli înflăcăraţi ai lumii. Prin acest leac, Sfântul Spiridon, din păstor de oi cum era, a devenit episcop sfânt al creştinilor.

Acest leac a fost luat de Preasfânta Fecioară şi s-a învrednicit să devină Maica lui Hristos, care este Dumnezeu desăvârşit şi om desăvârşit şi lipsit de păcat. Domnul ne îndeamnă ca toţi să luăm acest leac, pentru a afla odihnă aici pe pământ şi în ceruri! Smerenia adevărată nu-l lasă pe om să cadă în păcat; dar, chiar dacă n-ar izbuti şi ar cădea, îl ridică imediat. Acest leac vă sfătuiesc să-l luaţi pentru a vindeca de orice patimă. Dacă nu-l aveţi, cereţi-l de la Preabunul Dumnezeu şi o să vi-l dea.

Aşadar, prin smerenie şi prin răbdarea pe care aceasta o aduce, vă veţi mântui. Domnul a spus: „Cel ce se smereşte pe sine va fi înălţat de Dumnezeu. Cel ce are răbdare până la sfârşit, se va mântui. Prin răbdare vă veţi câştiga sufletele”. De câte ori valurile repetate şi înfuriate ale ispitelor şi suferinţelor vor veni asupra noastră şi ne vom afla în primejdie de a pieri, să strigăm precum Petru: „Izbăveşte-mă, Doamne, că pier!”, şi în clipa aceea El îşi va întinde sfânta şi milostiva Sa mână şi ne va izbăvi.

luni, 18 decembrie 2017

Mitropolitul Athanasie de Limassol - Maica Domnului este Poarta Cerului

Viaţa Sfântului Cuvios Daniil Sihastrul

Cuviosul Părintele nostru Daniil Sihastrul a fost unul din cei mai mari sfinţi pe care i-a odrăslit pământul Moldovei, mare dascăl al pustiei şi povăţuitor al călugărilor.
Acest sfânt al neamului nostru s-a născut într-o familie de oameni săraci de pe moşia mănăstirii Sfântul Nicolae din Rădăuţi, la începutul secolului al XV-lea, primind din botez numele de Dumitru. Fiind ales de Dumnezeu din sânul maicii sale pentru viaţa cea îngerească a pustnicilor, s-a dovedit din pruncie purtător de Hristos. Că niciodată nu lipsea de la biserică, nici nu se juca asemenea cu ceilalţi copii, nici nu căuta odihnă şi mâncare; ci mereu se ruga, şi întru toate ascultă de părinţi.
Când avea vârsta de zece ani, fiind dat să înveţe carte în mănăstirea Sfântul Nicolae din Rădăuţi, copilul Dumitru, deşi tânăr cu vârsta, s-a dovedit bătrân cu înţelegerea. Căci în puţină vreme a deprins Ceaslovul şi Psaltirea pe de rost, precum şi nevoinţa cea duhovnicească, adică rugăciunea cea de taină a inimii, postul, smerenia şi păzirea minţii de gânduri rele. Pentru aceasta cuvioşii călugări foarte mult îl iubeau şi se foloseau de blândeţea şi priceperea lui, căci era întotdeauna umbrit de darul Duhului Sfânt.

vineri, 15 decembrie 2017

Din minunile Sfantului Serghie de Radonej: Invie un copil din morti

sf-serghie-de-radonej.png (849×1000)Pentru ca atata putere facatoare de minuni luase de la Dumnezeu, incat a inviat si un mort. Un om credincios din hotarele locasului lui, avand un fiu, singurul nascut, cuprins de boala, l-a dus la cuviosul spre a-l tamadui. Dar copilul, slabind de boala, a murit. Si se tanguia tatal lui dupa el nemangaiat. Deci, vazand Cuv. Serghie tanguirea omului aceluia, i se facu mila de el si, facand rugaciune, a inviat copilul si l-a dat viu tatalui lui. 

Si s-a intors omul bucuros cu fiul viu si sanatos la casa sa. Inca veneau la dansul si cei cuprinsi de duhuri necurate si, inainte de a ajunge ei la sfantul, fugeau dintr-insii necuratele duhuri. Si cei leprosi se curateau si orbii vedeau si, in scurt a zice, toti cei cuprinsi de felurite neputinte si care mergeau la sfantul, cu credinta, primeau nu numai sanatate trupului, ci si folos sufletului, si se intorceau cu indoita tamaduire la casele lor. 

Pentru aceea era cinstit si slavit de toti Cuviosul Serghie si multi, dorind a vedea cinstita lui fata si a se indulci de vorba lui cea dulce, se adunau la dansul din nenumarate cetati si tinuturi. Iar multi din calugari, lasandu-si manastirile lor, veneau la dansul, dorind sa vietuiasca si sa fie povatuiti de el. Domnii, boierii si oamenii de rand alergau cu sarguinta la acest fericit parinte, caci toti il aveau in mare cinste, ca pe unul din parintii cei de demult, au ca pe unul din prooroci.

joi, 14 decembrie 2017

Ce a vazut imparatul pagan Amfilog in timpul Sfintei Liturghii. Dupa aceasta minune s-a botezat la dreapta credinta si a primit mucenicia

Preluare dupa proortodoxia.wordpress.com unde puteti citi textul integral

Cele de mai jos s-au petrecut in urma cu aproximativ 900 de ani si il are in centru pe Amfilog, care inainte de aceasta minune era un imparat pagan. Apoi el s-a botezat si a primit mucenicia. Exista si o carte care are la baza acest text.

La un semn a lui Amfilog indata s-au strans ostasi multi, voinici si incercati in lupte, capitanii si sfetnicii lui toti si s-au adus multime de cai si camile. Au incalecat cu totii si, cu imparatul in frunte au purces spre Biserica Sf. Mormant din Ierusalim. Acolo – o, pagani nevrednici – au bagat toate vitele acelea in Sfanta Biserica, intrand si Amfilog cu calaretii sai. In acest ceas preotul se pregatea de slujba Sfintei Liturghii. Si fara sa se nelinisteasca sau sa se teama de cei ce intrasera in Biserica, a iesit in mijlocul ei – dupa randuiala –si inchinandu-se cu frica de Dumnezeu, a rostit rugaciunea aceasta pe care o spun toti preotii ortodocsi: „Doamne, trimite mana Ta si ma intareste spre slujba aceasta, ca neosandit stand inaintea infricosatei Tale Mese, sa savarsesc jertfa cea fara de sange. Ca a Ta este puterea si marirea in vecii vecilor. Amin”.

Dar deodata ce vede imparatul? De ce se infricoseaza capitanii, tremura oastea toata cata incapuse – printre vite – in Biserica? Nici n-apucase a sfarsi slujitorul lui Hristos ultimele cuvinte a scurtei rugaciuni si indata toate necuvantatoarele ce se bagasera in Sf. Locas au cazut ca lovite de traznet si au murit. S-a spaimantat imparatul la vederea acestei mari minuni si s-au infricosat toti insotitorii lui, dar n-au plecat si nici nu s-a repezit vreunul asupra preotului. Ochii tuturor erau atintiti spre imparat. Acesta ar fi vrut sa fuga dar ii era rusine. Ceva trainic, din adancul sufletului sau insetat dupa ceva de care nu-si da seama, ii spunea sa mai stea. De unde stie el ce o sa urmeze? Ce l-a pironit in Biserica marelui sau potrivnic, Hristos, cel rastignit si inviat?

miercuri, 13 decembrie 2017

Gheron Iosif Vatopedinul: Cel ce vrea să urce în viață, va urca umblând pe urmele însângerate ale Începătorului mântuirii noastre

Gheron Iosif Vatopedinul
Este adevărat că după cădere ne-am pierdut orientarea, am uitat că suntem plăsmuiți după chipul și asemănarea lui Dumnezeu, că aici în această lume suntem exilați și în scurtă vreme vom pleca și ne vom întoarce la locașurile veșniciei. Dar care veșnicie? Căci veșnicie este în ambele laturi. Veșnicie este acolo unde este fericirea și bucuria cu Dumnezeu. Dar tot veșnicie este și acolo unde este osânda și conviețuirea cu diavolul.
Prin urmare omul cu înțelepciune trebuie să-și potrivească cele care contribuie la fericirea lui în veșnicie. Și acestea ni le-a descoperit Dumnezeu în felurite chipuri, cum aflăm din Scriptură. În vechime ni le-a descoperit prin oamenii sfinți, prorocii, ulterior, prin triumful milostivirii Lui celei fără de asemănare, prin venirea unei Persoane din Sfânta Treime, a Fiului și Cuvântului lui Dumnezeu, Care Și-a manifestat atotdragostea Lui specială față de om. 

În plină noapte, un urs apare din pădure, în calea unui mitropolit ortodox

Mitropolitul Chiril (Smirnov) de Kazan a fost luat din Sviaj, pentru deportare, într-o noapte întunecată, și a fost aruncat din mașină la viteză maximă.

Era o iarnă grea, cu zăpadă. Mitropolitul a căzut în zăpada uriașă, ca pe o pernă, și nu a pățit nimic rău. A ieșit destul de greu din ea, s-a uitat împrejur și a văzut doar pădure, zăpadă, fără vreun semn că zona ar fi fost cumva locuită.

Mitropolitul Chiril a mers, prin urmare, mult timp, prin zăpada groasă și a ajuns astfel să fie epuizat, așezandu-se pe o buturugă. Frigul îi pătrunsese în oase. Simțind că începea să înghețe, Mitropolitul Chiril a început să intoneze rugăciunile pentru morți. Dintr-o dată, a văzut, însă, ceva foarte mare și întunecat apropiindu-se de el, iar privind mai atent a observat că era un urs.

marți, 12 decembrie 2017

Spiridon, sfantul care isi paraseste racla

Sfantul Spiridon este cinstit de Biserica pe 12 decembrie. Spiridon este sfantul care pleaca periodic din racla, pentru a-i ajuta pe oamenii care il cheama in rugaciune, cu credinta si cu dragoste. Astfel, precum se cunoaste indeobste, Sfantul Ierarh Spiridon al Trimitundei ale carui Sfinte Moaste se pastreaza in catedrala cea mare din insula Corfu, Grecia, este un mare facator de minuni.

Sfantul Ierarh Spiridon s-a nascut in jurul anului 270, in localitatea Askia, insula Cipru, in vremea Sfantului Imparat Constantin cel Mare. Numele sau se trage din cuvantul grecesc "σπυρις", care inseamna "cosulet impletit". Mai inainte de a fi hirotonit episcop, fiind casatorit si avand o fiica, Spiridon s-a indeletnicit cu pascutul oilor. Ramanand vaduv inca de tanar, sfantul a continuat sa-si creasca fiica de unul singur. Mai tarziu, fiica sfantului, Irina, va trece si ea la cele vesnice. Fiind plin de dragoste dumnezeiasca, sfantul va imbratisa o viata ascetica, cheltuindu-si intreaga avere cu ingrijirea bolnavilor si gazduirea strainilor.

sâmbătă, 9 decembrie 2017

Parintele Nicolae Gurianov din Rusia

9 dec, 25 ian şi 1 mai: Icoana Maicii Domnului „Bucurie neașteptată”

icoana_maicii_domnului_bucurie_neasteptata_27
ORNAM1
Preluare dupa acvila30.ro

Icoana Maicii Domnului „Bucurie neașteptată” este prăznuită pe 9 decembrie, 25 ianuarie și 1 mai.
Icoana Maicii Domnului „Bucurie neașteptată” este pictată în amintirea unei minuni săvârșite în fața icoanei Preasfintei Născătoare de Dumnezeu.
Un tânăr ce era stăpânit de o grea patimă trupească, dar care avea evlavie către Maica Domnului, s-a rugat într-o zi înaintea icoanei Maicii Domnului, înainte să meargă să păcătuiască din nou. Terminându-și rugăciunea și, ridicând privirea către icoană, a văzut că Pruncul Iisus avea răni pe mâini și pe picioare din care curgea sânge. Privind mai atent el a observat că și chipul Maicii Domnului se mișca, fiind ca și viu.
Îngrozit de ce vedea, el a exclamat: O, Preasfântă Maică, cine a făcut aceasta?
Atunci, Maica Domnului din icoană i-a glăsuit: Tu și ceilalți păcătoși, prin păcatele voastre, răstigniți pe Fiul meu încă o dată.
Conștientizând adâncul păcătoșeniei sale, tânărul ceru milă prin rugăciuni stăruitoare cu lacrimi către Preasfânta Fecioară și Mântuitorul Hristos. El a rostit: O, Stăpână, să nu fie mai presus păcatul meu decât bunătatea ta neasemuită! Tu eşti nădejdea păcătoşilor. Roagă pe Fiul tău să-mi vină în ajutor!
Maica Domnului a rostit de două ori o rugăciune către Pruncul Hristos, vreme în care El a rămas neclintit, dar după aceea a răspuns rugăciunii stăruitoare a Maicii Sale:Voi îndeplini cererea voastră. Pentru rugăciunea voastră, păcatele acestui om sunt iertate. Lasă-l, în semn de iertare, să-mi sărute rănile.
Păcătosul iertat, în faţa căruia s-a arătat nesfârșita milă a Maicii Domnului, în chip minunat, s-a ridicat şi a sărutat rănile Mântuitorului cu bucurie nespusă. Din acel moment, el a dus o viaţă curată şi cucernică. A primit bucuria neașteptată a iertării păcatelor sale.
Această minune este consemnată de Sfântul Dimitrie al Rostovului în cartea sa „Lâna rourată”. Un credincios, inspirat fiind, a zugrăvit icoana Maicii Domnului „Bucurie Neaşteptată”, în următorul fel: icoana Maicii Domnului se află în biserică, iar lângă ea este pictat un tânăr îngenuncheat la rugăciune. Preasfânta Născătoare de Dumnezeu are privirea întoarsă spre tânăr, iar Pruncul Iisus este înfățișat cu răni pe mâini și pe picioare. De obicei, în josul icoanei sunt scrise cuvintele de la începutul istorisirii: „A fost cândva un om păcătos…”.
Această icoană făcătoare de minuni din Rusia este cunoscută ca vindecătoare de diferite boli fizice și psihice, dar și ca alungătoare a tristeții și ajutătoare a celor stăpâniți de patimi trupești.
traducere şi adaptare: Mihai-Alex Olteanu pentru doxologia.ro
sursa: http://oca.org