sâmbătă, 30 iulie 2016

Majoritatea ierahilor sârbi nu a votat documentele apostate din Creta. Mitropolitul Irineu de Baska: DOCUMENTUL ECUMENIST ESTE NEVALID

O majoritate covarsitoare a celor 25 episcopi sarbi care au luat parte la lucrarile Sinodului din Creta au refuzat sa semneze documentul controversat intitulat “Relatiile Bisericii Ortodoxe cu ansamblul lumii crestine”. Informatia a fost confirmata de Mitr. Irineu de Baska intr-o scrisoare publicata de Romfea.gr.

“As vrea sa subliniez ca nu am fost singurul ierarh sarb prezent la Sinod care a refuzat sa semneze documentul. Textul nu a fost semnat de o majoritate a episcopilor nostri. Mai mult decat atat, documentul nu a fost semnat de multi alti episcopi [din alte delegatii]”, a spus Irineu.

“Drept consecinta, documentul este nevalid. Conform principiului panortodox al consensului (la care am aderat strict din 1961), daca un episcop nu semneaza un document, semnatura lui fiind necesara, atunci documentul devine nevalid”, a subliniat vladica Irineu. 

Trebuie reamintit ca documentul mentionat a aparut, pe internet, cu lista tuturor membrilor delegatiei Bisericii Sarbe, creandu-se, astfel, impresia ca episcopii sarbi au semnat unanim textul.In realitate, doar o minoritate a acestora a semnat, in care se regaseste si Patriarhul Irineu.

vineri, 29 iulie 2016

Icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului “Gerontissa” de la Pantokrator din Sfantul Munte Athos

Icoana Maicii Domnului făcătoare de minuni numită «Gerontissa» (Stareța).

Se spune că, atunci când a fost pictată era de o frumusețe îngerească, fiind foarte luminată la chip, nu după cum arată acum. 

Dar și-a schimbat înfățișarea din următorul motiv: Un diacon, pe când slujea și ajungea să cădească icoana Maicii Domnului, se smintea de frumusețea ei și era tulburat de gânduri. Atunci, Preabuna Stăpână, pentru a nu fi chipul ei motiv de sminteală și-a schimbat deodată fața, arătând mai întunecată și mai îmbătrânită, precum se vede acum. Icoana o înfățișează pe Maica Domnului în întregime și este îmbrăcată în argint. 

Ea se află în fața catapetesmei, la iconostasul din stânga. Până să fie așezată aici, icoana a fost în Sfântul Altar. La această icoană se fac foarte multe minuni. Ea este mângâierea și ocrotirea părinților din mănăstire.

Nicolae Steinhardt - Bilanțul duhovnicesc la sfârșitul anilor de închisoare

După masivele plecări din aprilie (mai ales bolnavi, foarte mulţi pe targă, i-am zărit prin interstiţiile scândurilor de la camera 35) a urmat citirea de către comandantul închisorii a decretului general de graţiere, la 17 iunie. Pentru prima oară se vorbeşte despre ”deţinuţi politici”. Până acum: ”Ce faaace? Deţinuţi politici? Nu zău, mă? Voi sunteţi infractori împotriva securităţii statului, asta sunteţi.”

Urmează ca la data de 23 august să „nu mai existe practic nici un deţinut politic". Despre graţiere ştiusem cu o zi mai înainte, prin morse. Dar acel „practic" mi s-a părut suspect. Poate că n-a fost luat cuvântul în sensul lui corect care e ”defapt”, ”concret” - ci în sensul răspândit, dar neexact, de ”situaţie generală în care cazurile excepţionale fiind foarte rare nu contează”.

miercuri, 27 iulie 2016

27 iulie: Sfântul Mare Mucenic și tămăduitor Pantelimon

Astăzi, Biserica sărbătorește și cinstește pomenirea unui doctor tânăr, a Sfântului Mare Mucenic și tămăduitor Pantelimon. Încă din pimele secole, Biserica a acordat cinstea cuvenită celor care au primit botezul sângelui și celor care L-au binemărturisit pe Iisus Hristos. După Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, netrupeștile puteri, Înaintemergătorul Ioan și întru tot lăudații Apostoli, așa cum auzim în fiecare zi la otpustul slujbei, Biserica pomenește pe biruitorii slavei cerești, cerându-le mijlocirea pentru ca Dumnezeu să ne miluiască și să ne mântuiască.
pant in
Sfântul Pantelimon suferit martiriul în vremea marii persecuții a lui Dioclețian. În anul 303, bătrânul Dioclețian, împărat al Imperiului Roman de Răsărit, a semnat un decret pentru uciderea creștinilor. Patria Sfântului Pantelimon a fost Nicomidia, unde se afla și palatul lui Dioclețian. Tatăl sfântului, Eustórghios, era păgân, bogat și înalt demnitar al statului. Mama sa, Evoúli, era creștină și ea a fost cea care a semănat primele semințe ale credinței și evlaviei creștine în sufletul copilului ei; aceasta a murit însă de timpuriu, iar copilul a rămas în grija tatălui.
Venind Pantoléon în vârstă, căci Pantoléon a fost primul nume al Sfântului Pantelimon, tatăl lui l-a încredințat doctorului împărătesc, Eufrósinos, pentru a studia alături de acesta medicina. În vremea acesta, Pantoléon l-a cunoscut și pe preotul creștin Ermólaos [prăznuit pe 26 iulie], și împreună cu el a legat o prietenie și o dragoste sfântă. Este un mare lucru, ca la o vârstă tânără și critică, să ai unui povățuitor și pedagog sfânt.

luni, 25 iulie 2016

5 sept/20 iulie – Sf. Atanasie de Brest-Litovsk: "GRECO-CATOLICISMUL VA MURI, IAR ORTODOXIA VA ÎNFLORI!"

Preluare dupa Pelerin Ortodox


0905athanasiusofbrest

ORNAM1
SFÂNTUL CUVIOS MUCENIC ATANASIE, STAREŢUL DIN BREST
- pomenit pe 5 septembrie (ziua morţii martirice) şi 20 iulie (a aflării moaştelor) - 
Ieromonahul Atanasie de Brest a fost bielorus şi s-a născut în jurul anului 1597 într-o evlavioasă familie creştină numită Filipovici. El a primit o serioasă educaţie şi şi-a însuşit scrierile teologice şi istorice, după cum reiese din viaţa sa ce s-a păstrat în scris.
În tinereţe, Sfântul Atanasie a fost pentru o perioadă de timp profesor în casele negustorilor polonezi. În anul 1627, el a acceptat să fie tuns în monahism de către egumenul Iosif la Mănăstirea Vilensk cu hramul Sfântului Duh. Sfântul Atanasie a fost  hirotonit ieromonah în anul 1632 şi a fost numit stareţ la  Mănăstirea  Duboisk [Dubovsk] lângă Pinsk.

Sfântul Mărturisitor Justin Pârvu: "Ce ne dă nouă Europa? Ne dă sărăcie, ne dă mizerie, globalizare, otravă"

 Selecţie din interviurile publicate anul trecut în paginile revistei AtitudiniParintele Justin_azil Paltin
În cazul în care va izbucni un nou război mondial, credeţi că România va fi afectată?
Sigur că şi noi vom fi implicaţi, pentru că statele aces­tea mari îşi protejează întotdeauna teritoriul şi nu deschid un câmp de luptă pe terenul lor. Îl deschid pe la români, pe la bulgari şi alte state mai puţin însemnate în ochii lor. Ei intervin doar când au un interes anume. Să nu credem că ne vrea cineva binele, să ne ocrotească pe noi vreun stat. Păi, cât de greu s-a făcut unitatea aceasta a noastră, a românilor, că ne-au sfâşiat şi ungurii şi ruşii? Ei nu au niciun interes ca noi să fim independenţi şi puternici…
Dragii mei, eu nu spun că acum sau mai târziu începe sau nu războiul, pentru că, de altfel, creştinul trebuie să fie mereu pregătit pentru sfârşitul său. Dar atunci când Dum­nezeu arată semne clare prin care ne anunţă cumva să ne pregătească, iar noi nu le luăm în seamă, înseamnă că am ajuns la o nebunie a patimilor în care nu mai distingem ce e bine de ce e rău. Orbirea patimilor în care e cuprinsă această generaţie este aşa de mare încât nici dacă văd bombarda­mente sub nasul lor, nici atunci nu pot lua aminte la ei înşişi, ca să se pocăiască. Pentru că Domnul a închis ochii lor casă nu vadă şi urechile lor ca să nu audă. Aceasta datorită obişnuinţei lor în patimi. Îmi aduc aminte şi pe vremea mea, în timpul celui de al doilea război mondial, noi 
I7P28AZ
eram în linia întâi şi luptam faţă-n faţă cu inamicul înfruntând moartea, iar în spatele nostru la un kilometru se petrecea şi se chefuia într-o nebunie; ţăranul murea cu sticla de țuică sub pat. Era parcă o nebunie, ofiţeri împreună cu fermieri, armata, ostaşii, toţi o ţineau într-o chefuială şi puţini se gândeau la sufletele lor, cum să se pocăiască măcar în al 11-lea ceas. Acum gân­desc la fel: preferă să mai chefuiască şi să se mai distrează încă o dată decât să cugete la moarte.Aşa, după cuvântul Scripturii, fiecare în ce patimă e prins de aceea e stăpânit. Şi chiar de vom vedea foc peste noi, tot nu vom avea puterea de a ne pocăi. Fiecare în ce a rămas, aceea cugetă: unul la sticla cu băutură, altul la friptura de pe plită, altul la coroana lui, iar alţii nici măcar nu au capacitatea să se mai gândească, la o aşa împietrire sufletească ajungând.Fiecare este stăpânit de patimile lui, iar cel care nu s-a luptat cu ele din timp, acela nu va găsi ajutor dumnezeiesc în vreme de prigoană.

marți, 19 iulie 2016

Parastas pentru marele duhovnic maramureșean, Lavrentie Șovre

În urmă cu 14 ani, în zi de mare sărbătoare, în 20 iulie, când este prăznuit Sfântul Mare Proroc Ilie, lua drumul veșniciei un mare duhovnic maramureșean, părintele Lavrentie Șovre. Părintele Lavrentie Șovre s-a născut în 25 septembrie 1923 în satul maramureșean Trestia și a adormit în Domnul în ziua de 20 iulie 2002, în vremea săvârșirii Tainei Sfântului Maslu, în biserica Mănăstirii Frăsinei.

Părintele Lavrentie Şovre s-a nevoit până la sfârşitul vieţii sale pământeşti în ctitoria Sfântului Ierarh Calinic, din judeţul Vâlcea, la Mănăstirea Frăsinei cunoscută pentru aspra nevoinţă şi mai ales pentru rânduiala specifică Sfântului Munte Athos, acolo unde nu au voie să intre femeile.

În amintirea marelui duhovnic, ucenicii săi îl vor comemora pe părintele Lavrentie Șovre, la Biserica închinată Sfântului Proroc Ilie din Baia Mare. La 14 ani de la plecarea la Domnul a marelui duhovnic, fiii săi duhovnicești din Maramureș îi invită pe toți cei care doresc să ia parte la comemorarea și parastasul care vor fi săvârșite în 20 iulie, la Biserica Sfântul Proroc Ilie de pe strada Victor Babeș din Baia Mare, paroh Vasile Borca. Parastasul va fi oficiat în cadrul Sfintei Liturghii care va începe la ora 10. La eveniment va fi prezent și părintele protosinghel Chesarie Bertea, care în prezent slujește la Biserica Sfânta Maria din New York, Statele Unite ale Americii.


duminică, 17 iulie 2016

Sfinţenia poate veni uneori şi prin gloanţe

arhim. Mihail Daniliuc, doxologia.ro
Gloanţele ucid. Aduc multă durere, ne amintesc de atrocităţi, de războaie, de lacrimi, de nesfârşite crime şi imensă suferinţă. În preajma zilei de 17 iulie acest lucru este mai uşor de înţeles pentru Biserica Ortodoxă Rusă, căci  în această zi, cu mai bine de nouă decenii în urmă a pătimit Sfântul Nicolae al II-lea Romanov, ultimul ţar al Rusiei, împreună cu Sfânta Alexandra, soţia lui şi cei cinci copii ai lor.  Oricare ar fi locul ocupat în istorie de Nicolae al II-lea, asasinarea lui şi a familiei sale rămâne o înfricoşătoare lecţie a istoriei, confirmând totodată că sfinţenia poate veni uneori şi prin gloanţe.
Familia Romanovilor datează ca dinastie domnitoare în Rusia, din anul 1613. Nicolae al II-lea, fiul cel mare al Ţarului Aleksandru al III-lea, s-a născut la Ţarskoe Selo, actualmente oraşul Puşkin, pe 6/18 mai 1868, de sărbătoarea Sfântului şi Dreptului Iov, anticipându-se parcă răbdarea îndelungă, credinţa nestrămutată a acestui ţar, care a sfârşit dramatic fiind răpus de gloanţe.

joi, 14 iulie 2016

Mitropolitul Irineu de Backa: Episcopii nu au avut drept de vot la sinodul panortodox

Mitropolitul Irineu de Bashka, care a luat parte la Sinodul din Creta, membru al delegatiei Patriarhiei Serbiei, a explicat pentru agentia de stiri greceasca Romfea.gr de ce a refuzat sa semneze documentul intitulat “Relatiile Bisericii Ortodoxe cu ansamblul lumii crestine”.

Vladica Irineu a confirmat, astfel, informatia aparuta conform careia nu ar fi semnat documentul controversat.

“Nu am semnat documentul “Relatiile Bisericii Ortodoxe cu ansamblul lumii crestine” pentru ca membrii episcopali ai Sinodului au avut dreptul sa se exprime, dar nu au avut dreptul sa si voteze. La Sinod, in loc de a se aplica regula adoptata de Apostoli si de Sfintii parinti, adica “un om, un vot”, s-a aplicat o alta regula: “o biserica autocefala, un vot”. Cu alte cuvinte, doar primatii bisericilor locale au avut dreptul de a semna.”

marți, 12 iulie 2016

Cuviosul Paisie Aghioritul. Ultimii Ani din Viața Pământească

Sfințenia și minunile Cuviosului Paisie Aghioritul

Sursa: Pemptousia

Monahul Paisie de la Chilia Sfântul Ioan Teologul din Nea Skiti vorbește despre Cuviosul Paisie Aghioritul, despre minunile și viața lui.

***

În anul 1996, la doi ani după adormirea Cuviosului Paisie, la parastasul ce s-a făcut atunci pentru el, l-am cunoscut pe fostul stareț al Mănăstirii Maherá din Cipru, păritele Hariton. Acolo, în timpul discuției – fiindcă am stat de vorbă în jur de 2 ore, vorbind despre Părintele Paisie, fiindcă trecuse la Domnul cu doar doi ani în urmă – Gheronda Hariton mi-a spus: ,,Părintele este un mare sfânt și ceea ce vreau să-ți mai spun este că Dumnezeu l-a așezat în rândul sfinților întocmai cu Apostolii”. ,,Ce spuneți, gheronda, am întrebat eu, cum se poate așa ceva?”. ,,Ba da, așa este, îmi zice. După calendarul vechi, el a trecut la cele veșnice în ziua Sfinților Apostoli Petru și Pavel, iar acest lucru nu este întâmplător, o să vezi ce înseamnă asta peste câțiva ani”. Eu, ca să fiu sincer, din pricina puținei mele credințe, nu am luat în seamă ceea ce a zis atunci părintele Hariton. ,,E, mi-am zis, timpul o să arate dacă Gheronda Paisie a fost un sfânt așa de important pentru Biserică”. Și, într-adevăr, acum, când vorbim și ne aflăm în anul 2014, cred că și pietrele vorbesc despre Părintele Paisie. Se vorbește despre el oriunde în lume: în Grecia, în România, în Serbia, în Rusia, în America, în Australia, toți știu despre Gheronda Paisie.

luni, 11 iulie 2016

Arhim. Haralambie Vasilopoulos: "Sfintii Parintii nu purtau de loc convorbiri (tratative) cu ereticii, nu se uitau la amabilitati si politeturi; ei doar marturiseau adevarul"


Sfintii Parintii nu purtau de loc convorbiri (tratative) cu ereticii, nu se uitau la amabilitati si politeturi; ei doar marturiseau adevarul. Biserica Ortodoxa a Sinoadelor Ecumenice nu a deschis un dialog cu „Bisericile ereticilor. Nu s-a declarat pe sine membru organic al unei societati care urmarea s-o uneasca cu eunomienii, anomeii, arienii, apolinarienii sau cu sabelienii. Dimpotriva, primul canon al celui de-al doilea Sinod ecumenic nu cheama la o unire, in cadrul vreunei organizatii, cu ereticii, ci ii anatemizeaza.

Nu exista, asadar, dialog cu ereticii care continua sa ramana in inselare. Sfinții Parintii nu au vorbit cu ereticii de la egal la egal. Nu au intretinut dialoguri,in termeni de egalitate, dupa cum vor astazi unionistii. Respingeau afirmatiilor lor, iar atunci cand aceia ramaneau neclintiti in inselarea lor, Parintii purtatori de Dumnezeu intrerupeau comuniunea cu ei, ii cateriseau si ii anatemizau. Ii indepartau de la Trupul Sfant al Bisericii ca pe unii ce apartineau „sinagogii satanei”.

Arhim. Haralambie Vasilopoulos 

sâmbătă, 9 iulie 2016

Parastasul (Sărindarul) pentru odihna sufletelor

Preluare dupa marturieathonita.ro

Bătrânul Daniil Aghioritul (+1929), înțeleptul isihast de la Katunakia (Sfântul Munte Athos), are menționat în manuscrisele sale și următorul caz, care s-a petrecut în 1869, în patria sa, Smirna.
Un oarecare creștin virtuos, în cele din urmă ale vieții sale l-a chemat pe duhovnicul său, părintele Dimitrie, și i-a spus:

– Eu astăzi mor. Spune-mi ce să fac în această clipă hotărâtoare?
Preotul cunoscând virtutea aceluia și pregătirea ce o făcuse, i-a propus următoarele:

– Dă poruncă ca după moartea ta să ți se facă un sărindar (40 zile) într-o biserică.

vineri, 8 iulie 2016

RUGAMINTE

II ROG PE CEI CARE POT, SA O POMENEASCA PE BUNICA MEA, VICTORIA, CARE A PLECAT LA DOMNUL IN DATA DE 8 IULIE 2016. MULTUMESC MULT!

miercuri, 6 iulie 2016

Sfantul Partenie din Lampsakos, mare facator de minuni

Sfântul Partenie din Lampsakos este un mare Sfânt făcător de minuni al Bisericii Ortodoxe, care a trăit în Grecia secolului al IV-lea dupa Hristos, în timpul domniei Sfântului Împărat Constantin cel Mare, adica acum mai bine de 1.600 de ani. Acest mare Sfânt din vechime a săvârşit multe şi mari minuni în timpul vieţii sale: a înviat trei morţi, a izgonit demonii, a vindecat cancerul şi toate bolile, etc., dar a rămas în mare parte necunoscut şi ascuns timp de secole.

Dar steaua luminatoare care se numeste Partenie isi face din nou aparitia in zilele noastre, luminand toata omenirea cu dragostea imensa si grija parinteasca care il caracterizeaza. Bunul Dumnezeu l-a înzestrat pe Sfântul Partenie cu daruri depline, care se potrivesc perfect nevoilor omului nefericit al zilelor noastre. Sfantul săvârşeşte zilnic minuni uimitoare, ca odinioară, copleşindu-i cu binefacerile sale pe cei care se apropie de el cu credinţă şi-l cheamă într-ajutor.

Grupul Psaltic Anastasis al Paraclisului Catedralei Mantuirii Neamului

marți, 5 iulie 2016

Viata Sfantului Atanasie din Aton

Acest luceafar stralucind pe firmamentul Sfintilor Parinti s-a nascut prin anul 930 la Trapezunt, din parinti de bun neam si fu numit Avramie la Sfântul Botez. Ramas orfan de mama si de tata la putina vreme dupa nasterea sa, a fost primit de o ruda a mamei sale, sotia unuia dintre notabilii Trapezuntului. Când era copil nu era atras de jocuri galagioase, ci isi conducea mai degraba prieteniii in padure sau in apropierea unei pesteri si juca rolul de egumen. Progresele rapide pe care le facea in studiile sale ii atrageau admiratia celor apropiati si, abia ajuns la vârsta adolescentei, fu remarcat de un inalt functionar imperial in misiune in acel oras, care se atasa de el si il lua cu el la Constantinopol. Primit in casa conducatorului militar Zefinezer (acesta din urma era ruda cu cei din familia Foca si din familia Maleinos. Fiul sau se casatorise cu verisoara si prietena din copilarie a lui Atanasie), el isi continua studiile sub indrumarea unui invatator remarcabil, Atanasie, si chiar fu avansat curând ca profesor adjunct, in ciuda vârstei sale tinere.

sâmbătă, 2 iulie 2016

Voievodul sfânt

Domnul

Fiu al domnului Bogdan al II-lea şi al Mariei Oltea, Ştefan l-a înfrânt în 1457, la Doljeşti, pe Petru Aron, ucigaşul tatălui său, şi a fost uns domn al Moldovei de către mitropolitul Teoctist. Domnia i-a fost marcată de numeroase lupte, cele mai multe cu turcii, care deveniseră o ameninţare pentru Europa şi pentru întreaga Creştinătate. Cea mai importantă victorie asupra turcilor Ştefan a obţinut-o la Podul Înalt, lângă Vaslui, în 10 ianuarie 1475, cu o armată de trei ori mai mică decât a invadatorilor. Semnificativ pentru gândirea voievodului, Cronica Ţării Moldovei spune că, după această luptă, Ştefan cel Mare „nu a fost cuprins de trufie, ci a postit patru zile numai cu pâine şi cu apă şi în toată ţara a dat de veste ca nimeni să nu se laude cu această izbândă, ci s-o atribuie numai lui Dumnezeu şi numai Lui să i se aducă laudă”.