sâmbătă, 30 iulie 2016

Majoritatea ierahilor sârbi nu a votat documentele apostate din Creta. Mitropolitul Irineu de Baska: DOCUMENTUL ECUMENIST ESTE NEVALID

O majoritate covarsitoare a celor 25 episcopi sarbi care au luat parte la lucrarile Sinodului din Creta au refuzat sa semneze documentul controversat intitulat “Relatiile Bisericii Ortodoxe cu ansamblul lumii crestine”. Informatia a fost confirmata de Mitr. Irineu de Baska intr-o scrisoare publicata de Romfea.gr.

“As vrea sa subliniez ca nu am fost singurul ierarh sarb prezent la Sinod care a refuzat sa semneze documentul. Textul nu a fost semnat de o majoritate a episcopilor nostri. Mai mult decat atat, documentul nu a fost semnat de multi alti episcopi [din alte delegatii]”, a spus Irineu.

“Drept consecinta, documentul este nevalid. Conform principiului panortodox al consensului (la care am aderat strict din 1961), daca un episcop nu semneaza un document, semnatura lui fiind necesara, atunci documentul devine nevalid”, a subliniat vladica Irineu. 

Trebuie reamintit ca documentul mentionat a aparut, pe internet, cu lista tuturor membrilor delegatiei Bisericii Sarbe, creandu-se, astfel, impresia ca episcopii sarbi au semnat unanim textul.In realitate, doar o minoritate a acestora a semnat, in care se regaseste si Patriarhul Irineu.

vineri, 29 iulie 2016

Icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului “Gerontissa” de la Pantokrator din Sfantul Munte Athos

Icoana Maicii Domnului făcătoare de minuni numită «Gerontissa» (Stareța).

Se spune că, atunci când a fost pictată era de o frumusețe îngerească, fiind foarte luminată la chip, nu după cum arată acum. 

Dar și-a schimbat înfățișarea din următorul motiv: Un diacon, pe când slujea și ajungea să cădească icoana Maicii Domnului, se smintea de frumusețea ei și era tulburat de gânduri. Atunci, Preabuna Stăpână, pentru a nu fi chipul ei motiv de sminteală și-a schimbat deodată fața, arătând mai întunecată și mai îmbătrânită, precum se vede acum. Icoana o înfățișează pe Maica Domnului în întregime și este îmbrăcată în argint. 

Ea se află în fața catapetesmei, la iconostasul din stânga. Până să fie așezată aici, icoana a fost în Sfântul Altar. La această icoană se fac foarte multe minuni. Ea este mângâierea și ocrotirea părinților din mănăstire.

Nicolae Steinhardt - Bilanțul duhovnicesc la sfârșitul anilor de închisoare

După masivele plecări din aprilie (mai ales bolnavi, foarte mulţi pe targă, i-am zărit prin interstiţiile scândurilor de la camera 35) a urmat citirea de către comandantul închisorii a decretului general de graţiere, la 17 iunie. Pentru prima oară se vorbeşte despre ”deţinuţi politici”. Până acum: ”Ce faaace? Deţinuţi politici? Nu zău, mă? Voi sunteţi infractori împotriva securităţii statului, asta sunteţi.”

Urmează ca la data de 23 august să „nu mai existe practic nici un deţinut politic". Despre graţiere ştiusem cu o zi mai înainte, prin morse. Dar acel „practic" mi s-a părut suspect. Poate că n-a fost luat cuvântul în sensul lui corect care e ”defapt”, ”concret” - ci în sensul răspândit, dar neexact, de ”situaţie generală în care cazurile excepţionale fiind foarte rare nu contează”.

miercuri, 27 iulie 2016

27 iulie: Sfântul Mare Mucenic și tămăduitor Pantelimon

Astăzi, Biserica sărbătorește și cinstește pomenirea unui doctor tânăr, a Sfântului Mare Mucenic și tămăduitor Pantelimon. Încă din pimele secole, Biserica a acordat cinstea cuvenită celor care au primit botezul sângelui și celor care L-au binemărturisit pe Iisus Hristos. După Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, netrupeștile puteri, Înaintemergătorul Ioan și întru tot lăudații Apostoli, așa cum auzim în fiecare zi la otpustul slujbei, Biserica pomenește pe biruitorii slavei cerești, cerându-le mijlocirea pentru ca Dumnezeu să ne miluiască și să ne mântuiască.
pant in
Sfântul Pantelimon suferit martiriul în vremea marii persecuții a lui Dioclețian. În anul 303, bătrânul Dioclețian, împărat al Imperiului Roman de Răsărit, a semnat un decret pentru uciderea creștinilor. Patria Sfântului Pantelimon a fost Nicomidia, unde se afla și palatul lui Dioclețian. Tatăl sfântului, Eustórghios, era păgân, bogat și înalt demnitar al statului. Mama sa, Evoúli, era creștină și ea a fost cea care a semănat primele semințe ale credinței și evlaviei creștine în sufletul copilului ei; aceasta a murit însă de timpuriu, iar copilul a rămas în grija tatălui.
Venind Pantoléon în vârstă, căci Pantoléon a fost primul nume al Sfântului Pantelimon, tatăl lui l-a încredințat doctorului împărătesc, Eufrósinos, pentru a studia alături de acesta medicina. În vremea acesta, Pantoléon l-a cunoscut și pe preotul creștin Ermólaos [prăznuit pe 26 iulie], și împreună cu el a legat o prietenie și o dragoste sfântă. Este un mare lucru, ca la o vârstă tânără și critică, să ai unui povățuitor și pedagog sfânt.

marți, 26 iulie 2016

Athonul - La picioarele Cerului

Praznuirea Mucenicului Constantin Oprisan: “Nu a fost tânăr mai schingiuit ca el la Pitești”

Preluare dupa Fericiti cei Prigoniti

"Constantin (Costache) Oprişan - bărbat trecut de 30 de ani. Şeful Frăţiilor de Cruce pe ţară. Om de un caracter şi o cultură impresionantă. La Piteşti, Ţurcanu i-a pregătit cele mai groaznice torturi, distrugându-l fizic şi umilindu-l mai jos decât pământul. Spatele lui, de la ceafă până la călcâie, era numai cicatrice lângă cicatrice. Carnea toată i-a fost ruptă în fâşii. A reuşit Ţurcanu să-l "disciplineze" în sensul de a-i executa ordinele, dar n-a reuşit să-i întoarcă conştiinţa spre a-l face comunist convins, aşa cum i-a făcut pe alţii. Era prea puternic acest Costache Oprişan. În celulă [laJilava n.n.] era singurul care avea dreptul să stea întins pe pat. Era bolnav de tubercloză în ultima fază."
(Octavian Voinea - Masacrarea studenţimii române, de Gheorghe Andreica)
***
"Cel mai impresionant lucru, încă de la începutul încarcerării mele, a fost coeziunea noastră. Personal m-am atasat de fraţii mei de suferinţă... Mulţi din cei care erau acolo în închisoare parcă erau nişte îngeri. Cel care m-a impresionat cel mai mult a fost Constantin Oprişan. Am stat un an de zile în aceeasi celulă. Era un om de o complexitate extraordinară, ce stăpânea varii domenii, de la muzică, artă, până la matematică si filosofie. Din fire era foarte afectuos, trăind totul la maximum. A fost supus celui mai mare supliciu, nefiind altul mai schingiuit ca el; a luat bătaie pentru fiecare tânăr legionar, cu un eroism de durată, neegalat."
(Dumitru Bordeianu - "Mărturisiri din mlaştina disperării")

luni, 25 iulie 2016

5 sept/20 iulie – Sf. Atanasie de Brest-Litovsk: "GRECO-CATOLICISMUL VA MURI, IAR ORTODOXIA VA ÎNFLORI!"

Preluare dupa Pelerin Ortodox


0905athanasiusofbrest

ORNAM1
SFÂNTUL CUVIOS MUCENIC ATANASIE, STAREŢUL DIN BREST
- pomenit pe 5 septembrie (ziua morţii martirice) şi 20 iulie (a aflării moaştelor) - 
Ieromonahul Atanasie de Brest a fost bielorus şi s-a născut în jurul anului 1597 într-o evlavioasă familie creştină numită Filipovici. El a primit o serioasă educaţie şi şi-a însuşit scrierile teologice şi istorice, după cum reiese din viaţa sa ce s-a păstrat în scris.
În tinereţe, Sfântul Atanasie a fost pentru o perioadă de timp profesor în casele negustorilor polonezi. În anul 1627, el a acceptat să fie tuns în monahism de către egumenul Iosif la Mănăstirea Vilensk cu hramul Sfântului Duh. Sfântul Atanasie a fost  hirotonit ieromonah în anul 1632 şi a fost numit stareţ la  Mănăstirea  Duboisk [Dubovsk] lângă Pinsk.

Sfântul Mărturisitor Justin Pârvu: "Ce ne dă nouă Europa? Ne dă sărăcie, ne dă mizerie, globalizare, otravă"

 Selecţie din interviurile publicate anul trecut în paginile revistei AtitudiniParintele Justin_azil Paltin
În cazul în care va izbucni un nou război mondial, credeţi că România va fi afectată?
Sigur că şi noi vom fi implicaţi, pentru că statele aces­tea mari îşi protejează întotdeauna teritoriul şi nu deschid un câmp de luptă pe terenul lor. Îl deschid pe la români, pe la bulgari şi alte state mai puţin însemnate în ochii lor. Ei intervin doar când au un interes anume. Să nu credem că ne vrea cineva binele, să ne ocrotească pe noi vreun stat. Păi, cât de greu s-a făcut unitatea aceasta a noastră, a românilor, că ne-au sfâşiat şi ungurii şi ruşii? Ei nu au niciun interes ca noi să fim independenţi şi puternici…
Dragii mei, eu nu spun că acum sau mai târziu începe sau nu războiul, pentru că, de altfel, creştinul trebuie să fie mereu pregătit pentru sfârşitul său. Dar atunci când Dum­nezeu arată semne clare prin care ne anunţă cumva să ne pregătească, iar noi nu le luăm în seamă, înseamnă că am ajuns la o nebunie a patimilor în care nu mai distingem ce e bine de ce e rău. Orbirea patimilor în care e cuprinsă această generaţie este aşa de mare încât nici dacă văd bombarda­mente sub nasul lor, nici atunci nu pot lua aminte la ei înşişi, ca să se pocăiască. Pentru că Domnul a închis ochii lor casă nu vadă şi urechile lor ca să nu audă. Aceasta datorită obişnuinţei lor în patimi. Îmi aduc aminte şi pe vremea mea, în timpul celui de al doilea război mondial, noi 
I7P28AZ
eram în linia întâi şi luptam faţă-n faţă cu inamicul înfruntând moartea, iar în spatele nostru la un kilometru se petrecea şi se chefuia într-o nebunie; ţăranul murea cu sticla de țuică sub pat. Era parcă o nebunie, ofiţeri împreună cu fermieri, armata, ostaşii, toţi o ţineau într-o chefuială şi puţini se gândeau la sufletele lor, cum să se pocăiască măcar în al 11-lea ceas. Acum gân­desc la fel: preferă să mai chefuiască şi să se mai distrează încă o dată decât să cugete la moarte.Aşa, după cuvântul Scripturii, fiecare în ce patimă e prins de aceea e stăpânit. Şi chiar de vom vedea foc peste noi, tot nu vom avea puterea de a ne pocăi. Fiecare în ce a rămas, aceea cugetă: unul la sticla cu băutură, altul la friptura de pe plită, altul la coroana lui, iar alţii nici măcar nu au capacitatea să se mai gândească, la o aşa împietrire sufletească ajungând.Fiecare este stăpânit de patimile lui, iar cel care nu s-a luptat cu ele din timp, acela nu va găsi ajutor dumnezeiesc în vreme de prigoană.

vineri, 22 iulie 2016

Minunile Sfantului Ilie Lacatusu

„Am avut incredere ca pa­rin­tele ne ajuta”

Ma numesc Tatiana Tatarcan, sunt domiciliata in lo­ca­­li­ta­tea Botosani, actual locuiesc in Italia. Incerc cat mai pe scurt sa va scriu despre minunea pe care parintele Ilie Lacatusu a facut-o cu familia mea. Era in anul 2003, cand, dis­perata de situatia financiara in care ne gaseam – ra­ma­se­sem fara serviciu eu si sotul, aveam o fata studenta, ca­sa­torita, care astepta un copil, ginerele si el era student dintr-o fa­milie modesta, alta fata, eleva in ultimul an de liceu -, cu mul­te datorii in spate, am inceput a bate drumurile ma­nas­tirilor pentru rugaciune. Toata viata noastra am cautat me­reu ajutorul Domnului, prin intermediul rugaciunilor si pla­ta slujbelor la biserici si manastiri, si totdeauna Domnul ne-a miluit. Asa ca si in acel moment greu am fost la ma­nas­tirea Petru Voda, la parintele Justin, el ne-a incurajat si a­cum, dupa ani de zile, ne-am dat seama ca datorita ru­ga­ciu­nilor lui catre parintele Ilie Lacatusu s-a intamplat mi­nu­nea.

Sfintii Inchisorilor: Parintele Ilie Lacatusu - Rugaciunea lui era profunda si neincetata

O VIATÃ DE MARTIR

Parintele Ilie s-a nascut pe 6 Decembrie 1909 in satul Crapaturile, judetul Valcea, din parinti binecredinciosi. Isi doreste de mic copil sa-i slujeasca lui Dumnezeu si astfel, in 1934, termina Facultatea de Teologie din Bucuresti, si la putin timp dupa aceea este hirotonit.

Slujirea preoteasca i-a adus multe satisfactii duhovnicesti. Pentru marturisirea lui Hristos, a fost ca un ghimpe pentru regimul ateu al veacului trecut si, din acest motiv, a avut mult de suferit. Aceasta nu l-a impiedicat deloc in propovaduirea Cuvantului Adevarului, caci el mai mult se temea de Dumnezeu decat de oameni.

A suferit pentru biserica si neamul sau, pe care l-a iubit, ducandu-si crucea grea prin inchisori, asemenea parintelui Dumitru Staniloaie, a ieroschimonahului Daniil (Sandu) Tudor mort la inchisoarea Aiud, a preotului Dimitrie Bejan, a protosingherilor Nicodim Mandita, Arsenie Boca, Benedict Ghius, tanarului Constantin Oprisan mort la inchisoarea Pitesti, Valeriu Gafencu si a multor altora. A fost arestat in anul 1952 pentru apartenenta la Miscarea Legionara si dus in judetul Constanta, la coloniile Gales si Peninsula. In 1954 este eliberat, iar din 1959 pana in 1964,este arestat si condamnat la munca silnica in Delta, la Periprava, unde-l intalneste pe parintele Iustin Parvu. Acolo s-au petrecut fapte demne de vietile sfintilor.

marți, 19 iulie 2016

Parastas pentru marele duhovnic maramureșean, Lavrentie Șovre

În urmă cu 14 ani, în zi de mare sărbătoare, în 20 iulie, când este prăznuit Sfântul Mare Proroc Ilie, lua drumul veșniciei un mare duhovnic maramureșean, părintele Lavrentie Șovre. Părintele Lavrentie Șovre s-a născut în 25 septembrie 1923 în satul maramureșean Trestia și a adormit în Domnul în ziua de 20 iulie 2002, în vremea săvârșirii Tainei Sfântului Maslu, în biserica Mănăstirii Frăsinei.

Părintele Lavrentie Şovre s-a nevoit până la sfârşitul vieţii sale pământeşti în ctitoria Sfântului Ierarh Calinic, din judeţul Vâlcea, la Mănăstirea Frăsinei cunoscută pentru aspra nevoinţă şi mai ales pentru rânduiala specifică Sfântului Munte Athos, acolo unde nu au voie să intre femeile.

În amintirea marelui duhovnic, ucenicii săi îl vor comemora pe părintele Lavrentie Șovre, la Biserica închinată Sfântului Proroc Ilie din Baia Mare. La 14 ani de la plecarea la Domnul a marelui duhovnic, fiii săi duhovnicești din Maramureș îi invită pe toți cei care doresc să ia parte la comemorarea și parastasul care vor fi săvârșite în 20 iulie, la Biserica Sfântul Proroc Ilie de pe strada Victor Babeș din Baia Mare, paroh Vasile Borca. Parastasul va fi oficiat în cadrul Sfintei Liturghii care va începe la ora 10. La eveniment va fi prezent și părintele protosinghel Chesarie Bertea, care în prezent slujește la Biserica Sfânta Maria din New York, Statele Unite ale Americii.


duminică, 17 iulie 2016

Sfinţenia poate veni uneori şi prin gloanţe

arhim. Mihail Daniliuc, doxologia.ro
Gloanţele ucid. Aduc multă durere, ne amintesc de atrocităţi, de războaie, de lacrimi, de nesfârşite crime şi imensă suferinţă. În preajma zilei de 17 iulie acest lucru este mai uşor de înţeles pentru Biserica Ortodoxă Rusă, căci  în această zi, cu mai bine de nouă decenii în urmă a pătimit Sfântul Nicolae al II-lea Romanov, ultimul ţar al Rusiei, împreună cu Sfânta Alexandra, soţia lui şi cei cinci copii ai lor.  Oricare ar fi locul ocupat în istorie de Nicolae al II-lea, asasinarea lui şi a familiei sale rămâne o înfricoşătoare lecţie a istoriei, confirmând totodată că sfinţenia poate veni uneori şi prin gloanţe.
Familia Romanovilor datează ca dinastie domnitoare în Rusia, din anul 1613. Nicolae al II-lea, fiul cel mare al Ţarului Aleksandru al III-lea, s-a născut la Ţarskoe Selo, actualmente oraşul Puşkin, pe 6/18 mai 1868, de sărbătoarea Sfântului şi Dreptului Iov, anticipându-se parcă răbdarea îndelungă, credinţa nestrămutată a acestui ţar, care a sfârşit dramatic fiind răpus de gloanţe.

joi, 14 iulie 2016

Mitropolitul Irineu de Backa: Episcopii nu au avut drept de vot la sinodul panortodox

Mitropolitul Irineu de Bashka, care a luat parte la Sinodul din Creta, membru al delegatiei Patriarhiei Serbiei, a explicat pentru agentia de stiri greceasca Romfea.gr de ce a refuzat sa semneze documentul intitulat “Relatiile Bisericii Ortodoxe cu ansamblul lumii crestine”.

Vladica Irineu a confirmat, astfel, informatia aparuta conform careia nu ar fi semnat documentul controversat.

“Nu am semnat documentul “Relatiile Bisericii Ortodoxe cu ansamblul lumii crestine” pentru ca membrii episcopali ai Sinodului au avut dreptul sa se exprime, dar nu au avut dreptul sa si voteze. La Sinod, in loc de a se aplica regula adoptata de Apostoli si de Sfintii parinti, adica “un om, un vot”, s-a aplicat o alta regula: “o biserica autocefala, un vot”. Cu alte cuvinte, doar primatii bisericilor locale au avut dreptul de a semna.”

marți, 12 iulie 2016

12 iulie: Praznuirea Icoanei Maicii Domnului Prodromita

Prodromita este una dintre icoanele nefacute de mana omeneasca, ci anume zugravite in chip minunat, prin dumnezeiasca randuire. Icoana a fost zugravita in chip minunat, in anul 1863, in Tara Romaneasca. In acel an, Parintii Nifon si Nectarie, ctitorii Schitului Prodromu, din Sfantul Munte Athos, mergand in tara pentru trebuintele schitului, aveau in inima lor o mare dorinta pentru o icoana facatoare de minuni a Maicii Domnului, care sa fie asezata in biserica cea noua, dupa cum mai toate manastirile Sfantului Munte au cate o icoana facatoare de minuni.

Deci aflandu-se Parintii Nifon si Nectarie in Iasi, au inceput a cerceta acolo pentru a afla un zugrav mai iscusit si cu viata placuta lui Dumnezeu, care sa le zugraveasca o icoana a Nascatoarei de Dumnezeu. Si au gasit un zugrav batran, Iordache Nicolau, cu care s-au invoit sa le faca aceasta icoana, dupa modelul primit de la parinti. Insa s-au tocmit ca sa lucreze numai cu post si aspra randuiala. Randuiala implica urmatoarele nevointe: de dimineata pana cand va flamanzi sa nu ia nimic in gura, iar dupa-masa sa nu mai picteze, ci alt lucru sa faca pana a doua zi, urmand aceasta randuiala pana la terminarea ei. Batranul zugrav primi invoiala cu toata evlavia si multumirea.

Cuviosul Paisie Aghioritul. Ultimii Ani din Viața Pământească

Sfințenia și minunile Cuviosului Paisie Aghioritul

Sursa: Pemptousia

Monahul Paisie de la Chilia Sfântul Ioan Teologul din Nea Skiti vorbește despre Cuviosul Paisie Aghioritul, despre minunile și viața lui.

***

În anul 1996, la doi ani după adormirea Cuviosului Paisie, la parastasul ce s-a făcut atunci pentru el, l-am cunoscut pe fostul stareț al Mănăstirii Maherá din Cipru, păritele Hariton. Acolo, în timpul discuției – fiindcă am stat de vorbă în jur de 2 ore, vorbind despre Părintele Paisie, fiindcă trecuse la Domnul cu doar doi ani în urmă – Gheronda Hariton mi-a spus: ,,Părintele este un mare sfânt și ceea ce vreau să-ți mai spun este că Dumnezeu l-a așezat în rândul sfinților întocmai cu Apostolii”. ,,Ce spuneți, gheronda, am întrebat eu, cum se poate așa ceva?”. ,,Ba da, așa este, îmi zice. După calendarul vechi, el a trecut la cele veșnice în ziua Sfinților Apostoli Petru și Pavel, iar acest lucru nu este întâmplător, o să vezi ce înseamnă asta peste câțiva ani”. Eu, ca să fiu sincer, din pricina puținei mele credințe, nu am luat în seamă ceea ce a zis atunci părintele Hariton. ,,E, mi-am zis, timpul o să arate dacă Gheronda Paisie a fost un sfânt așa de important pentru Biserică”. Și, într-adevăr, acum, când vorbim și ne aflăm în anul 2014, cred că și pietrele vorbesc despre Părintele Paisie. Se vorbește despre el oriunde în lume: în Grecia, în România, în Serbia, în Rusia, în America, în Australia, toți știu despre Gheronda Paisie.

Viata Sfantului Paisie Aghioritul

Cuviosul Paisie Aghioritul este unul dintre cei mai iubiţi părinţi care au vieţuit la Sfântul Munte Athos. Stareţul Paisie s-a născut în Farasa Capadociei - Asia Mică, la 25 iulie 1924. A intrat în obştea Mănăstirii Esfigmenu din Sfântul Munte Athos în 1953, iar în anul următor a fost făcut rasofor, primind numele Averchie. În 1956, a plecat la Mănăstirea Filotheu, urmând ca la 3 martie 1957 să fie făcut stavrofor, primind schima mică şi luând numele Paisie. În 1958 se mută la Mănăstirea Naşterii Maicii Domnului, la Stomio - Koniţa, unde a rămas până în 1962, când a plecat în peninsula Sinai şi a locuit la Chilia Sfinţilor Galaction şi Epistimia. 

În 1964, a revenit la Sfântul Munte şi s-a stabilit la Schitul Ivironului, la Chilia Sfinţilor Arhangheli. A primit schima mare la 11 ianuarie 1966. De numele său este legată şi istoria Mănăstirii Sfântului Ioan Evanghelistul şi Teologul din Suroti, căreia i-a pus temeliile de zid şi cele duhovniceşti. Pe la sfârşitul lui 1967, s-a dus la Katunakia (Muntele Athos) şi s-a stabilit la Chilia Sfântului Ipatie a Mănăstirii Marea Lavră.

luni, 11 iulie 2016

Arhim. Haralambie Vasilopoulos: "Sfintii Parintii nu purtau de loc convorbiri (tratative) cu ereticii, nu se uitau la amabilitati si politeturi; ei doar marturiseau adevarul"


Sfintii Parintii nu purtau de loc convorbiri (tratative) cu ereticii, nu se uitau la amabilitati si politeturi; ei doar marturiseau adevarul. Biserica Ortodoxa a Sinoadelor Ecumenice nu a deschis un dialog cu „Bisericile ereticilor. Nu s-a declarat pe sine membru organic al unei societati care urmarea s-o uneasca cu eunomienii, anomeii, arienii, apolinarienii sau cu sabelienii. Dimpotriva, primul canon al celui de-al doilea Sinod ecumenic nu cheama la o unire, in cadrul vreunei organizatii, cu ereticii, ci ii anatemizeaza.

Nu exista, asadar, dialog cu ereticii care continua sa ramana in inselare. Sfinții Parintii nu au vorbit cu ereticii de la egal la egal. Nu au intretinut dialoguri,in termeni de egalitate, dupa cum vor astazi unionistii. Respingeau afirmatiilor lor, iar atunci cand aceia ramaneau neclintiti in inselarea lor, Parintii purtatori de Dumnezeu intrerupeau comuniunea cu ei, ii cateriseau si ii anatemizau. Ii indepartau de la Trupul Sfant al Bisericii ca pe unii ce apartineau „sinagogii satanei”.

Arhim. Haralambie Vasilopoulos 

sâmbătă, 9 iulie 2016

Parastasul (Sărindarul) pentru odihna sufletelor

Preluare dupa marturieathonita.ro

Bătrânul Daniil Aghioritul (+1929), înțeleptul isihast de la Katunakia (Sfântul Munte Athos), are menționat în manuscrisele sale și următorul caz, care s-a petrecut în 1869, în patria sa, Smirna.
Un oarecare creștin virtuos, în cele din urmă ale vieții sale l-a chemat pe duhovnicul său, părintele Dimitrie, și i-a spus:

– Eu astăzi mor. Spune-mi ce să fac în această clipă hotărâtoare?
Preotul cunoscând virtutea aceluia și pregătirea ce o făcuse, i-a propus următoarele:

– Dă poruncă ca după moartea ta să ți se facă un sărindar (40 zile) într-o biserică.

vineri, 8 iulie 2016

RUGAMINTE

II ROG PE CEI CARE POT, SA O POMENEASCA PE BUNICA MEA, VICTORIA, CARE A PLECAT LA DOMNUL IN DATA DE 8 IULIE 2016. MULTUMESC MULT!

miercuri, 6 iulie 2016

Sfantul Partenie din Lampsakos, mare facator de minuni

Sfântul Partenie din Lampsakos este un mare Sfânt făcător de minuni al Bisericii Ortodoxe, care a trăit în Grecia secolului al IV-lea dupa Hristos, în timpul domniei Sfântului Împărat Constantin cel Mare, adica acum mai bine de 1.600 de ani. Acest mare Sfânt din vechime a săvârşit multe şi mari minuni în timpul vieţii sale: a înviat trei morţi, a izgonit demonii, a vindecat cancerul şi toate bolile, etc., dar a rămas în mare parte necunoscut şi ascuns timp de secole.

Dar steaua luminatoare care se numeste Partenie isi face din nou aparitia in zilele noastre, luminand toata omenirea cu dragostea imensa si grija parinteasca care il caracterizeaza. Bunul Dumnezeu l-a înzestrat pe Sfântul Partenie cu daruri depline, care se potrivesc perfect nevoilor omului nefericit al zilelor noastre. Sfantul săvârşeşte zilnic minuni uimitoare, ca odinioară, copleşindu-i cu binefacerile sale pe cei care se apropie de el cu credinţă şi-l cheamă într-ajutor.

Grupul Psaltic Anastasis al Paraclisului Catedralei Mantuirii Neamului

marți, 5 iulie 2016

Viata Sfantului Atanasie din Aton

Acest luceafar stralucind pe firmamentul Sfintilor Parinti s-a nascut prin anul 930 la Trapezunt, din parinti de bun neam si fu numit Avramie la Sfântul Botez. Ramas orfan de mama si de tata la putina vreme dupa nasterea sa, a fost primit de o ruda a mamei sale, sotia unuia dintre notabilii Trapezuntului. Când era copil nu era atras de jocuri galagioase, ci isi conducea mai degraba prieteniii in padure sau in apropierea unei pesteri si juca rolul de egumen. Progresele rapide pe care le facea in studiile sale ii atrageau admiratia celor apropiati si, abia ajuns la vârsta adolescentei, fu remarcat de un inalt functionar imperial in misiune in acel oras, care se atasa de el si il lua cu el la Constantinopol. Primit in casa conducatorului militar Zefinezer (acesta din urma era ruda cu cei din familia Foca si din familia Maleinos. Fiul sau se casatorise cu verisoara si prietena din copilarie a lui Atanasie), el isi continua studiile sub indrumarea unui invatator remarcabil, Atanasie, si chiar fu avansat curând ca profesor adjunct, in ciuda vârstei sale tinere.

sâmbătă, 2 iulie 2016

Voievodul sfânt

Domnul

Fiu al domnului Bogdan al II-lea şi al Mariei Oltea, Ştefan l-a înfrânt în 1457, la Doljeşti, pe Petru Aron, ucigaşul tatălui său, şi a fost uns domn al Moldovei de către mitropolitul Teoctist. Domnia i-a fost marcată de numeroase lupte, cele mai multe cu turcii, care deveniseră o ameninţare pentru Europa şi pentru întreaga Creştinătate. Cea mai importantă victorie asupra turcilor Ştefan a obţinut-o la Podul Înalt, lângă Vaslui, în 10 ianuarie 1475, cu o armată de trei ori mai mică decât a invadatorilor. Semnificativ pentru gândirea voievodului, Cronica Ţării Moldovei spune că, după această luptă, Ştefan cel Mare „nu a fost cuprins de trufie, ci a postit patru zile numai cu pâine şi cu apă şi în toată ţara a dat de veste ca nimeni să nu se laude cu această izbândă, ci s-o atribuie numai lui Dumnezeu şi numai Lui să i se aducă laudă”.

Intalnirea lui Stefan cel Mare cu Daniil Sihastru

În Evul Mediu, atât în spatiul rasaritean cât si în cel apusean este raspândita ideea potrivit careia catastrofele abatute asupra unor tari, în special înfrângerea armatelor crestine într-un razboi sfânt este un efect al pacatelor conducatorului sau al ostasilor. Un razboi sfânt pierdut, era ca si un semn al întreruperii relatiilor dintre Dumnezeu si conducatorul de osti. Din aceste considerente conducatorii (regii, domnii), neîntelegând cauzele înfrângerilor suferite, recurg la ajutorul celor considerati oameni sfinti, pentru ca acestia sa medieze împacarea sau reunirea cu Dumnezeu. Poate ca anume din aceste considerente în spatiul cultural european gasim multe cazuri când personaje înalte primeau sfaturi sau consultatii de la sfinti. În viata Cuviosului Serghie de Radonej se spune ca din cauza pacatelor, Dumnezeu a permis tatarilor sa mearga cu razboi împotriva rusilor. Kneazul Dimitrie Donskoi vine dupa sfat la Cuviosul Serghie de Radonej, care îl binecuvinteaza si-i prezice victoria.

Si în Apus gasim o serie de cazuri, în special cele legate de cruciade, în care viciile cum ar fi: orgoliul, indisciplina, aroganta duc la pierderea unui razboi sfânt. La acest capitol este deajuns sa ne amintim despre dialogul care a avut loc între regele Ludovic VII, întors în Franta din expeditia din Palestina si Bernard de Clarvaux, din care reiese ca Cruciada a 2-a s-a încheiat în anul 1149 cu un dezastru militar pentru Cruciati anume în rezultatul încrederii excesive în sine si nu în puterea lui Dumnezeu. Nici Moldova nu era straina de aceasta paradigma, dupa cum se vede din urmatorul epizod din viata lui Stefan cel Mare.

Stefan cel Mare, un adevărat conducător de țară

Ctitor de ţară şi păstrător de datini, chipul lui Ştefan cel Mare se ridică peste crestele veacurilor, nimbat de sfinţenie. Şi, cu trecerea vremii, el se arată tot mai netrecător. Şi nu este o închipuire şi nici plăsmuire de basm. Este viu, este aievea chipul strălucitor de luceafăr al Marelui Ştefan. Lespezile funerare de la Putna nu l-au putut cuprinde şi nici ţintui pe loc. Ele mărturisesc doar că crugul vieţii lui pământeşti s-a înnădit acolo pe crugul veşniciei. Este atât de adevărat acest lucru, încât se înşiră între cele pe care, dacă nu le vom mărturisi noi, pietrele le vor striga. Pretutindeni de-a lungul şi de-a latul Moldovei, firul vieţii şi al istoriei se toarce din moştenirea lui. Şi după moarte, ca şi pe când era în viaţă s-a întâmplat cu el, aşa cum spune cronicarul Ureche: „Unde nu cugetai, acolo îl aflai”.

Viața Sfântului ierarh Ioan Maximovici, unul dintre ultimii adevărați apostoli

Marele ierarh şi făcător de minuni, cel ce a ținut aprinsă flacăra Ortodoxiei mărturisitoare întrunul dintre cele mai prigonite veacuri ale Creştinătății, cel ce avea să umple întreg pământul cu minuni, Sf. Ioan Maximovici, s-a născut în pământul Rusiei în ziua de 4 iulie a anului 1896, în satul Adamvka din Gubernia Harkov. Provenind din vestita familie nobilă Maximovici, din părinții Boris şi Glafira, acesta a primit numele de Mihail, în cinstea Sf. Arhanghel Mihail. Familia Maximovici era vestită în toată Rusia pentru cucernicia şi patriotismul ei. Cu siguranță tânărul Mihail avea să păşească pe urmele celui mai vestit membru al acestei familii, Sf. Ioan Maximovici, mitropolit de Tobolsk.

Copilăria

Tânărul Mihail sau Mişa, după cum i se zicea, a fost un băiat deosebit încă din copilărie. Era foarte blând şi tăcut; se străduia să fie împăcat cu toată lumea, dar nu avea niciun prieten apropiat. Singurii lui prieteni erau animalele, îndeosebi câinii. Nu-i plăceau jocurile zgomotoase ale copiilor, ci prefera să mediteze la probleme existențiale, numai de el ştiute. Era bolnăvicios şi mânca puțin; ca frate mai mare, avea grijă de patru frați şi o soră mai mică. Îi plăcea să se joace de-a mănăstirea şi adeseori îi îmbrăca pe soldăței în haine negre ca ale călugărilor. Copilăria lui nu a fost una obişnuită ci încă de pe atunci, Mişa purta în sine trăsături nobile, evlavioase, ce ascundeau o adâncă gândire şi idealuri înalte. Copil fiind, îndeletnicirea lui de seamă era să colecționeze icoane şi să lectureze cărți bisericeşti sau istorice.