miercuri, 24 februarie 2016

Marturia unei pustnice ce traieste nevazut in muntii Neamtului despre cei ce plang si se roaga pentru lume

8.01.2001

În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh![1]

Îmi cer iertare, Preacuvioase Părinte Ioanichie[2], că aşa târziu v-am trimis aceste rânduri. Mărturisesc că eu am scris pe hârtie întâmplarea întâlnirii mele cu monahia Teodora, aşa cum m-aţi sfătuit când eram sub mantie, chiar în acele zile cât am stat la Sihăstria, după călugărie, căci m-am gândit să nu mai uit din acea întâlnire anumite vorbe sau cuvinte.

Deoarece am scris repede şi grăbit, şi fiind presat de timp, inevitabil am scris şi mai urât şi greu de înţeles, aşa că m-am gândit să scriu mai clar şi mai citeţ şi să vă trimit scrisoarea. Dar, pe de o parte, din lâncezeală şi, pe de altă parte, din lipsa de timp a unui program încărcat, am tot amânat. Iată însă că în această seară, după ce am venit de la înmormântarea Părintelui Ieroschimonah Onufrie, pe care l-am cunoscut personal, mişcat profund de această viaţă înşelătoare şi pătruns de această tainică filosofie a morţii, pentru cei împăcaţi cu Dumnezeu şi cu aproapele – bucurie, iar pentru cei roşi de viermele conştiinţei şi neîmpăcaţi cu cei din jur – groază şi cutremur; cuprins deci de aceste sentimente, ignorând oboseala şi celelalte neputinţe ale mele, m-am hotărât să vă scriu cele ce urmează:

Serafim Rose: "Cineva ori este ortodox tot timpul, in fiecare zi, in fiecare moment al vietii - ori nu este nicidecum cu adevarat ortodox"

Cineva ori este ortodox tot timpul, in fiecare zi, in fiecare moment al vietii - ori nu este nicidecum cu adevarat ortodox. Ortodoxia se vadeste nu doar in vederile noastre strict religioase, ci in tot ceea ce facem si spunem. Multi dintre noi suntem extrem de necunoscatori asupra responsabilitatii crestine, religioase pe care o avem pentru partea aparent lumeasca a vietilor noastre. Cel cu o adevarata perspectiva ortodoxa asupra lumii, traieste toate partile vietii sale ca un Ortodox.

Deci sa intrebam acum: Cum putem alimenta si sustine aceasta perspectiva ortodoxa asupra lumii in viata noastra cotidiana? Primul si cel mai evident fel este de a fi in legatura permanenta cu sursele de hrana crestina, cu tot ceea ce Biserica ne da spre luminare si mantuire: slujbele Bisericii si Sfintele Taine, Sfanta Scriptura, Vietile Sfintilor, scrierile Sfintilor Parinti. 

duminică, 21 februarie 2016

Întâmplări minunate cu Părintele Arsenie Boca

Cuvântările de mai jos ale Maicii Marina Lupău au fost ţinute la Arad şi la Mănăstirea Morisena, cu prilejul împlinirii a 100 de ani de la naşterea Părintelui Arsenie Boca

Ceea ce am auzit şi m-a marcat pe mine, vă împărtăşesc şi dumneavoastră. Ceea ce vă spun eu acum nu ştiu dacă există în cărţi. O creştină se ducea la Drăgănescu, la Părintele. Şi în tramvai era un bătrân cu traista pe umăr, slab, cu barba nearanjată, amărât, rodea un colţ de pâine. Dar toţi din tramvai, şi casieriţa, şi oamenii, ziceau să-l dea jos, că n-are bilet. Şi femeia asta, care mergea le Drăgănescu, zice: "Lăsaţi că-i iau eu bilet moşului, numai lăsaţi-l în pace." I-a luat bilet, l-a aşezat pe scaunul ei, s-a întins săracul şi rodea la pâine liniştit... Dragii mei, merge femeia două scaune înainte şi, când se uită în spate, nu mai e moşul! Umblă ea prin tramvai să-l caute, li nu ştia ce să facă, să creadă, că tramvaiul nu s-a oprit în nicio staţie, şi moşul nu-i nicăieri. 

sâmbătă, 20 februarie 2016

Despre avort: Athosul - pentru viață

Parintele Justin Parvu: Casatoriile mixte nu au valabilitate canonica

Nu vă puteţi căsători până ce nu vă botezaţi ortodox, că nu există o cununie pentru două confesiuni diferite

Au mai început şi căsătoriile ortodocşi-catolici. Ori aşa ceva nu se poate. Au fost doi tineri acum un an de zile şi îmi spuneau că ea e catolică şi el e ortodox şi voiau să se căsătorească, şi eu le-am spus: „Nu vă puteţi căsători până ce nu vă botezaţi ortodox, că nu există o cununie pentru două confesiuni diferite. Mergeţi şi întrebaţi însă şi un ierarh”. Şi s-au dus la un ierarh şi i-au spus că un părinte i-a sfătuit să nu se căsătorească. Şi i-a întrebat: „La cine aţi fost? …Ei, dacă nu ştiţi la cine să mergeţi!… Fă o cerere, frumos, că tu eşti ortodox şi ea este catolică şi vă cununaţi fără probleme!”. Ce autoritate să mai ai tu când adevărul liturgic e astfel scindat? Aşa că noi suntem în starea de executare a canoanelor prin prisma Securităţii. 

De aceea au şi pus mâna prima oară pe Biserică, în 1944. Nu ştiu dacă aţi apucat pe acei împuterniciţi, acei securişti ai Mitropoliei când episcopul nu avea voie să vorbească la vreo sfinţire decât ceea ce îi spunea politrucul. Ce te faci cu o şcoală pustiită şi ţinută în ordinea Securităţii? Poţi să faci compromisuri în orice domeniu: economic, social, dar nu în credinţă. De aceea şi Securitatea şi-a ales oameni din Biserică ca să-i poată manipula.

(Preluat din Ne vorbește Părintele Justin, vol III)

Sursa: ATITUDINI

Vedenia înfricoșătoare a Sfântului Paisie Aghioritul despre avorturi

- Părinte, o oarecare femeie de patruzeci de ani, care are copii mari, este însărcinată în luna a treia. Bărbatul ei o amenintă că va divorta dacă nu face avort.

- Dacă va face avort, vor plăti ceilalti copii cu boli si accidente. Astăzi părintii îsi omoară copiii prin avorturi si nu au binecuvântarea lui Dumnezeu. Mai demult dacă se năstea un copil bolnav, îl botezau, iar dacă murea, pleca îngeras. Dar părintii aceluia rămâneau cu alti copii sănătosi si astfel aveau binecuvântarea lui Dumnezeu. Astăzi, însă, părintii îsi omoară copiii sănătosi cu avorturile si tin în viată pe cei bolnăviciosi. Apoi aleargă în Anglia si America să-i vindece. Iar acesti copii dacă vor trăi, vor face familie si poate să dea nastere la alti copii bolnavi. In timp ce, dacă ar fi făcut si alti copii, nu ar fi alergat atât de mult pentru unul, pentru cel bolnav, si nu s-ar fi mâhnit atât de mult dacă ar fi murit, căci ar fi plecat îngeras de aici.

joi, 18 februarie 2016

Troparul Sfantului Valeriu Gafencu - Tg. Ocna, 5 sept. 2011

Sfantul Valeriu Gafencu si darul vederii cu duhul

„Bolnav de TBC, pe la începutul lunii mai 1951, – povesteşte Octavian Anastasescu – am ajuns la Târgu-Ocna. In cele trei luni şi jumătate cât am stat în această închisoare l-am cunoscut pe Valeriu Gafencu. Fusesem prevenit de ceilalţi că este un sfânt în viată. Lucrul acesta l-am simţit şi il mărturisesc şi eu. Din mai multele întâmplari deosebite trăite în preajma lui, o să mă opresc doar la câteva.

In discuţiile pe care le-am purtat, mi-a vorbit adesea şi m-a îndemnat să spun rugăciunea Lui Iisus. M-a sfătuit să fac această rugăciune folosind o anumită tehnică; cu mâna pe puls, fiecare bătaie trebuia însoţită cu un cuvânt al rugăciunii. Ma străduiam şi eu să spun rugăciunea în timpul in care stăteam întins pe pat şi nu aveam altă ocupaţie. Când ne întâlneam, Valeriu mă întreba despre rugăciune. Ii spuneam că mă silesc, dar cu toata străduinţa mea nu am ajuns să spun rugăciunea aşi cum trebuie, adică cu inima.

Mucenicul Valeriu Gafencu

Pe 18 februarie 1952 se muta la Domnul, în penitaneciarul de la Târgu Ocna, Valeriu Gafencu (n. 1921), rostind ca ultime cuvinte rugăciunea: „Doamne, dă-mi robia care eliberează sufletul și ia-mi libertatea care-mi robește sufletul!”. Redăm câteva mărturii şi gânduri despre cel care a rămas în conştiinţa noastră drept „Sfântul închisorilor”, „un martir care a suferit, trăind pe cele mai înalte culmi ale spiritualităţii creştine, stâlp al rezistenţei spirituale româneşti din timpul opresiunii comuniste”, aşa cum îl descria IPS Bartolomeu Anania.

„Valeriu moştenise de la părinţi o înclinaţie firească pentru Adevăr şi dragoste de neam, la care se adăuga educaţia profund creştină pe care i­-a imprimat­-o mama sa, care avea să sădească în acest lăstar virtuţi strălucitoare”. (Virgil Maxim)

„El m-a convins că cea mai puternică armă în lupta cu răul este dra­gostea faţă de aproapele.” (Aristide Lefa)

„Astăzi se împlinesc 31 de ani de când a murit Valeriu. M-am dus la Biserică ca să mă spovedesc. Duminică mă voi împărtăşi. În ziua aceasta am aflat zidită în fiinţa mea sfinţenia, aşa fel încât nimic să nu mă mai poată despărţi de ea. Este cea mai fericită zi din viaţa mea, deşi în ziua aceasta a murit cel mai de preţ om pe care l-am cunoscut vreodată. 

El este cel care, în ziua aceasta, mi-a transmis fericita şi binecuvântata stare care m-a însoţit întreaga viaţă. Am fost atât de fericit, încât am dorit viaţa veşnică mai mult decât plinătatea spirituală pe care am simţit-o atunci, în ziua aceea. Am fost, şi, fireşte, şi Valeriu a fost, perfect lucid, normal şi conştient de toate cele ce se petreceau. El era plin de Har. În el se afla Hristos şi am putut să fiu şi eu părtaş la starea lui binecuvântată de sfinţenie. ÎI umplea desăvârşit o stare de intensitate spirituală. Veş­ni­cia se făcea văzută în timp, în clipă. Fericirea iz­vora din însăşi suferinţa. Totul era scăldat într-o lumină nepământească. Sufletul îmi era plin de pace. Trupul era lumină. Sub picioare simţeam ceva ca un câmp energetic, un fel de vibraţie care mă ţinea legat de pământ. De fericire — am plâns. Am putut vedea în duh: am văzut cerurile deschizându-se în adân­ci­mea de nemăsurat a ochilor lui Valeriu. Am sim­ţit Duhul Sfânt care lucra şi vorbea prin el. În slăbiciunea şi epuizarea lui fizică am sim­ţit Puterea Dumnezeiască a unui alt plan al existenţei. M-am gândit că sunt în „cer”. Mă gândeam şi la faptul că sunt aproape de Iisus Hristos, pentru că Iisus Hristos se afla în Va­le­riu. Credinţa lui Valeriu îmi dădea şi mie tărie. Chemarea mântuitoare a omului care murise a dat aripi spovedaniei mele. Iubirea lui Valeriu m-a supus desăvârşit iubirii lui Hristos. Ştiu şi simt că Valeriu mă însoţeşte şi mă ajută în toată lucrarea de a discerne cele două „lumi” în care trăim şi care, în planul divin, se află într-o perfectă unitate. Viaţa mea este Hristos.” (Ioan Ianolide, 18 februarie 1983)

Material aparut in nr. 25 al revistei “Familia Ortodoxa“

64 de ani de la trecerea la Domnul a Sfantului Valeriu Gafencu


miercuri, 17 februarie 2016

Un român a dat statul în judecată pentru că nu dorește CNP. Pe 23 februarie are proces. Să mergem să-l susținem

Un frate apropiat, inginer din jud. Suceava duce o luptă demnă și refuză CNP-ul de cel puțin 10 ani. Vă dați seama ca nu-i este ușor, mai ales că are și familie. A fost de nenumărate ori la Părintele Justin și alături de noi în lupta anti-cip. Probabil nu este singurul din România care refuză CNP-ul din motive de conștiință religioasă. 

Știm că în țara soră, Basarabia, sunt mii de astfel de oameni, care au obținut în urma unor proteste de câteva săptămâni, acte de identitate fără CNP. Astfel de luptă întârzie următorul pas: buletinele cu cip, care bat la ușă, anunțându-se că vor îngloba și cardul de sănătate. De aceea, pe 23 februarie, cine poate merge să susțină cu argumente dreptul de a refuza un act ce încalcă conștiința unei persoane, și aici ne adresăm fraților și surorilor de profesie juridică, este rugat să-i fie alături fratelui Gabriel B. la Inalta Curte de Justiție din București.

luni, 15 februarie 2016

A apărut Revista ATITUDINI Nr. 42 dedicată Părintelui Gherasim Iscu

Coperta ATITUDINI nr. 42 mareRevista ATITUDINI Nr. 42 dedicată Părintelui Gherasim Iscu
Comenzi sau Abonamente se pot face completând formularul de aici sau la adresa de email: atitudini.pv@gmail.com
SUMAR:
EDITORIAL: 
Cine dirijează migrația musulmană?
de Monahia Ecaterina Fermo
Pagina 6: ARHIM. GHERASIM ISCU DE LA TISMANA –  
STAREȚUL MARTIR ȘI APOLOGET AL IUBIRII CREȘTINE
Pagina 20: PĂRINTELE JUSTIN PÂRVU: DE LA ROMÂNIA MARTIRULUI
CURAT AL NEAMULUI – LA ROMÂNIA CARE NU ESTE CAPABILĂ SĂ DEZROBEASCĂ O BASARABIE
De vorbă cu Grigore Caraza

sâmbătă, 13 februarie 2016

Paisie Aghioritul: "Înainte de a face ceva, gândeşte-te dacă Hristos vrea să faci acel lucru"

Părintele Paisie ne oferă opt puncte de atins cu privire la creşterea noastră duhovnicească:

1. Trebuie să ai grijă să-ţi curăţeşti sufletul în fiecare zi.

2. Trebuie să dobândeşti dreptatea dumnezeiască şi nu pe cea logică, pentru că numai atunci Harul lui Hristos va fi asupra ta.

3. Înainte de a face ceva, gândeşte-te dacă Hristos vrea să faci acel lucru; acţionează în consecinţă.

4. Trebuie să practici ascultarea ca mai apoi să poţi vorbi altora despre virtutea ascultării.

5. „Nu” spus oamenilor trebuie să fie „nu” şi „da” trebuie să fie „da”. Nu pretindeţi altceva, ci spuneţi ceea ce gândiţi chiar dacă răniţi pe ceilalţi; spuneţi-o într-un mod frumos şi oferiţi şi câteva explicaţii.

6. Trebuie să ai şi să menţii demnitatea duhovnicească; şi întotdeauna să fii atent să îi mulţumeşti pe fraţii tăi monahi şi să nu fii atent la ce te mulţumeşte pe tine.

7. Zilnic trebuie să citeşti un capitol din Noul Testament pentru a-ţi curăţi sufletul.

8. Să nu te uiţi la ce fac, cum fac sau de ce fac oamenii de lângă tine.

Scopul tău este curăţirea sufletului şi să-ţi supui mintea harului dumnezeiesc. Acestea te ajută să-ţi atingi scopul, mântuirea: rugăciunea, râvna, rugăciunea lui Iisus spusă cu umilinţă şi să fii conştient că ai nevoie de mila lui Dumnezeu. Cu alte cuvinte, fii atent la lucrarea ta duhovnicească.

traducere şi adaptare: Mădălina Munteanu

sursa: http://orthodoxwayoflife.blogspot.ro

Virgiliu Gheorghe: "Pornografia si erotismul conduce la o depreciere a relatiilor personale"

Cercetarile recente, din 2008, demonsteaza ca barbatii atunci cand vad femei dezbracate le trateaza ca si obiecte. Din punct de vedere neurologic, neuropsihologic, sunt anumite zone din creier asociate la o persona, si altele raportate la un obiect.

Deci, in momentul in care el se exerseaza in aceasta relatie subiect-obiect, in momentul in care va vedea orice femeie o va trata ca un obiect. Pornografia si erotismul conduce la o depreciere a relatiilor personale. Nu numai barbatul se va uita ca un obiect la o femeie, dar si femeia care este tratata ca un obiect il va instrumenta pe barbat ca un obiect. 

E o mare problema, pentru ca nu mai suntem persoane. Si intr-o familie daca barbatul si femeia nu cultiva relatia lor personala, familia aceea este [sortita dezmembrarii]... Pentru ca pe familie nu o sustine relatia sexuala. Niciun studiu nu dovedeste lucrul acesta. Satisfactia maritala nu este legata de satisfactia sexuala, ci este legata de asumarea celuilalt, de climatul acesta: "este tatal copiilor mei", "este mama copiilor mei", "avem impreuna o familie si pentru asta trebuie sa o sustinem". Devin una. Altceva sustine familia; se numeste atasament, nu dragostea pasionala, pe baza careia mass-media creeaza intreaga cultura a divertismentului.

Virgiliu Gheorghe, doctor în bioetică al Universităţii Aristotel din Tesalonic și autorul cărților ""Revrăjirea lumii sau de ce nu mai vrem sa ne desprindem de televizor", "Știinta si razboiul sfarsitului lumii. Fata nevazuta a televiziunii", "Efectele televiziunii asupra mintii umane" și "Pornografia, maladia secolului XXI".

Fragment din emisiunea Universul Credinței, difuzata pe TVR 1, 24 februarie 2013

marți, 9 februarie 2016

Vedenia profetică a Sfântului Ioan de Kronştadt asupra vremurilor de pe urmă

Descoperire cerească arătată în vis:

Eu, mult păcătosul Ioan din Kronştadt, scriu aceasta descoperire cerească văzută de mine şi vă spun adevărul, tot ce-am auzit şi am văzut într-o vedenie ce mi s-a arătat într-o noapte de ianuarie, în 1901.

Mă înfior de cele văzute, când mă gândesc ce va fi cu lumea cea păcătoasă. Mânia lui Dumnezeu ne va lovi în curând, pe neaşteptate, pentru ticăloșia noastră. Scriu şi-mi tremura mâinile, şi lacrimile-mi curg pe obraz. Doamne, dă-mi tărie şi putere, dă-mi adevărul Tău şi voinţa Ta de la început până la sfârșit, ca să descriu tot ce-am văzut!

Aceasta vedenie a fost așa: după rugăciunea de seara m-am culcat să mă odihnesc puțin de oboselile mele. În chilie era semiîntuneric, în faţa icoanei Maicii Domnului ardea candela. Nu trecu nici jumătate de ceas şi am auzit un zgomot ușor. Cineva s-a atins de umărul meu şi o voce blândă mi-a zis încetișor: „Scoală-te, robul lui Dumnezeu, şi să mergem cu voia lui Dumnezeu!”. M-am ridicat şi am văzut lângă mine un minunat stareț, cu pletele albe, într-o mantie neagră, cu toiagul în mână; m-a privit binevoitor, iar eu de frică mai n-am căzut jos; mâinile şi picioarele începură să-mi tremure, voiam să spun ceva, dar limba nu mi se supunea. Stareţul m-a însemnat cu semnul crucii, şi mi s-a făcut ușor şi vesel pe suflet.

vineri, 5 februarie 2016

Bartolomeu Anania despre Ioan Ianolide: "In inchisoare s-a desavarsit, era ca un sfant”

Am avut un coleg de închisoare, Ioan Ianolide. Ați auzit de el, că a scris și o carte. În închisoare s-a desăvârșit, era ca un sfânt. După eliberare, într-o bună zi, m-a chemat pe mine, mi-a trimis vorbă mie și părintelui Grigore Băbuș să ne ducem să-l vedem. L-am văzut acasă. Era întins pe pat, învelit cu o pătură, liniștit, senin cum a fost totdeauna. Aveam două scaune lângă patul lui și-mi spune:

“V-am chemat ca să-mi iau rămas bun, pentru că diagnosticul îmi este de cancer în ultima fază și urmează să mă mut dincolo. Vreau să stăm de vorbă înainte de a ne despărți.”

Iar ultimul său cuvânt a fost:

“Nu v-am chemat aici pentru serviciul religios, sunt spovedit și împărtășit. Sunt pregătit de drum. Eu v-am chemat să vă rog un singur lucru. Amândoi sunteți călugări și preoți, să vă rugați pentru mine! Dacă vă veți ruga, eu voi simți vibrația rugăciunii voastre acolo unde voi fi, dar dacă mă veți uita și nu vă veți ruga pentru mine, eu acolo mă voi simți din ce în ce mai singur.”

Îl pomenesc pe Ion Ianolide în toate rugăciunile și la Proscomidie, o părticică pentru el.


(IPS Bartolomeu Anania – fragment de predică rostită la înmormântarea părintelui Ioan Iovan publicată în lucrarea “Părintele Ioan Iovan”, ediție îngrijită de monahia Cristina stavrofora, Mănăstirea “Nașterii Maicii Domnului”, Târgu Mureș, 2002, pp. 123-124)

miercuri, 3 februarie 2016

Ieromonah Eftimie Mitra: O data fixa comuna pentru serbarea Pastilor a fost propusa de papa Francisc. Un punct de vedere ortodox

Preluare dupa ASTRADROM

Care este scopul acestei initiative?
Ce urmareste papa Francisc prin aceasta propunere?

    Ziua de sarbatorire a Pastilor a fost stabilita de catre Sfintii Parinti ai crestinismului primar, la Sinoadele I si II Ecumenice. 

   Liderul Bisericii Romano - Catolice, papa Francisc, a propus ca toata crestinatatea sa sarbatoreasca Pastile la o data comuna. 

   Primii care au acceptat propunerea au fost protestantii, care sunt total rupti de canoanele Bisericii. 

    Biserica Ortodoxa Romana, a acceptat sa intre in dialog pe aceasta tema. Care va fi finalitatea?


Propunerea papei Francisc, de a se stabili o data comuna pentru sarbatorirea Pastilor, a fost catalogata de presa internationala ca o incercare de reconciliere a tuturor crestinilor. Putini sunt cei ce s-au intrebat care sunt criteriile dupa care se va stabili aceasta data. Pe de o parte, episcopul Francisc al Romei ar dori ca unitatea crestinilor sa se faca in jurul scaunului papal, iar pe de alta parte ne intrebam daca se vor tine seama de hotararile Sfintilor Parinti de la Sinoadele Ecumenice.

marți, 2 februarie 2016

Bulgaria introduce cărți de identitate cu date biometrice

Bulgaria va introduce cărți de identitate cu date biometrice, noile documente urmând să permită trecerea prin porțile electronice pe aeroporturile din Uniunea Europeană, a anunțat ministrul adjunct de interne Krasimir Țipov, conform portalului de știri novinite.com.

Noile cărți de identitate vor mai include o opțiune de identificare electronică. Aceasta urmează să servească drept semnătură electronică, permițându-le cetățenilor bulgari accesul la servicii online oferite de stat, a precizat Țipov, într-o conferință de presă susținută luni.

Guvernul bulgar a decis în noiembrie 2015 trecerea la un sistem centralizat de emitere a documentelor de identitate (cărți de identitate, pașapoarte, permise de conducere), în scopul de a crește securitatea și a reduce costurile implicate.

Mai multe pe AGERPRES