marți, 29 septembrie 2015

105 ani de la nasterea Parintelui Arsenie Boca

Marti, 19 septembrie, se împlinesc 105 ani de la naşterea Părintelui Arsenie Boca, o zi importanta pentru neamul românesc, dacă luăm în considerare ce a făcut/face Sfântul de la Prislop pentru români.

Despre viaţa, sfaturile şi minunile Părintelui puteţi citi aici. Mai jos, câteva fotografii 

Vlad Herman






luni, 28 septembrie 2015

Care sunt „simptomele” mândriei

Prinzând putere, slava deşartă naşte mândria.

Mândria este încrederea în sine extremă, ca­re respinge tot ce „nu-i al meu”; izvor al mâniei, cruzimii şi răutăţii, refuz al ajutorului dumnezeiesc, „fortăreaţă demonică”. Ea este „perete de aramă” între noi şi Dumnezeu (Avva Pimen); ea este vrăjmăşie faţă de Dumnezeu, început a tot păcatul; ea e în fiecare păcat, pentru că fiecare păcat înseamnă că te laşi de bunăvoie pradă pa­timii tale, că încalci în mod conştient legea dumnezeiască, înseamnă că te obrăzniceşti împotri­va lui Dumnezeu, cu toate că „tocmai cel supus trufiei are nevoie neapărată de Dumnezeu, pen­tru că oamenii nu-l pot scăpa pe unul ca acesta” (Scara).

Dar de unde vine această patimă? Cum începe? Cu ce se hrăneşte? Ce trepte străbate în dezvolta­rea sa? După ce semne poate fi recunoscută?

duminică, 27 septembrie 2015

BĂTRÂNUL DIONISIE DE LA COLCIU DESPRE ROMÂNII VREMURILOR DE PE URMĂ

Părintele Arsenie Boca spunea că pentru păcatele noastre, ale românilor, o să pierdem şi Ardealul. Nu numai că nu o să ne unim cu Basarabia, dar o să ne pierdem şi ţara aşa cum este.
Părintele Dionisie:
Părinte, s-ar putea îndeplini prezicerea părintelui, că uite, după cum vedem şi auzim, cele mai multe avorturi din toată Europa se fac la noi.
Aşa e, părinte. Sunt 13 milioane de când au căzut comuniştii. 13 milioane de avorturi.
Părintele Dionisie:
Auzi, dumneata! Vedeţi cât s-au depărtat românii de credinţă?! Românii ar trebui să fie cei mai apropiaţi de Dumnezeu, fiindcă poporul român este un popor mai proaspăt, nu-i vechi, şi el, deodată, de când l-a făcut Dumnezeu pe faţa pământului, s-a trezit creştin-ortodox. De aceea, el trebuie să fie mai apropiat de Dumnezeu decât orice neam, că toate neamurile cele vechi s-au închinat la idoli. Pe când poporul român, de când l-a făcut Dumnezeu pe faţa pământului, el deodată s-a trezit creştin-ortodox.

sâmbătă, 26 septembrie 2015

Icoana Domnului Hristos și a Sfantului Neagoe Basarab

Iar spre adeverirea celor spuse mai înainte, voi aduce aici povestirea despre minunata icoană a Mântuitorului Hristos cea înjunghiată de un ovrei, icoană care împodobeşte acum biserica domnească de la Curtea de Argeş.

Pe cât îmi amintesc, era în Postul Mare al anului 1515 sau 1516. Măria sa, după obicei, nu lipsea niciodată de la Liturghia Darurilor mai înainte sfinţite, căci socotea Liturghia nu ca o datorie pe care se cădea s-o împlinească, ci ca pe dăruirea întregii sale vieţi lui Dumnezeu. Uneori îmi desluşea şi mie înţelesurile care i se luminau în minte:

- în Sfânta Liturghie, Domnul se deşartă pe Sine şi ia chipul celui ce slujeşte, iar noi socot că suntem chemaţi să ne golim de noi înşine ca să luăm chipul lui Hristos. Şi care este chipul lui Hristos? Smerenia, blândeţea, pacea, jertfirea de sine. Aşa, viaţa noastră toată va fi o Liturghie…

Patimile Mântuitorului stăteau pururea înaintea ochilor domnului Neagoe, îndemnându-l la nevoinţă şi înfrânare. Se îngrijea, ca şi mai înainte, de toate treburile domniei, dar mintea îi era răpită mai presus de înţelegerea omenească. Fiindcă aşa cum cel îndrăgostit, orice ar face şi oriunde s-ar afla, are în minte chipul celui iubit de dânsul, la fel cel ce iubeşte pe Dumnezeu nu poate petrece despărţit de pomenirea Lui. Iar cugetarea la Patimile Mântuitorului îi ţintuia sufletul pe crucea iubirii dumnezeieşti, care tămăduieşte, înviază şi umple inima omului cum nici o altă iubire nu o poate face. In acele sfinte zile, Măria sa a avut o vedenie dumnezeiască.

miercuri, 23 septembrie 2015

Sfantul Siluan Athonitul: "Daca urasti pe fratele tau, înseamna ca ai cazut din Dumnezeu si un duh rau a pus stapânire pe tine"

Lupta noastra se duce în fiecare zi si în fiecare ceas.

- Daca faci reprosuri fratelui sau îl judeci sau îl întristezi, ti-ai pierdut pacea.

- Daca ai cazut în slava desarta sau te înalti deasupra fratelui, ai pierdut harul.

- Daca-ti vine un gând desfrânat si nu-l departezi de îndata, sufletul tau pierde iubirea lui Dumnezeu si îndrazneala în rugaciune.

- Daca iubesti puterea sau banii, nu vei cunoaste niciodata iubirea lui Dumnezeu.

- Daca-ti împlinesti voia proprie, esti biruit de vrajmasul si urâtul intra în sufletul tau.

Foloasele desei mărturisiri

Precum pomii care des se răsădesc nu pot să prindă rădăcină adâncă în pământ, tot aşa, şi pe obiceiurile cele rele şi deprinderile păcatului, mărturisirea cea deasă nu le lasă să prindă rădăcină adâncă în inima celui ce des se mărturiseşte, sau, mai bine să zic, precum un pom bătrân şi mare nu poate fi tăiat numai cu o sigură lovitură, tot aşa, şi pe un vechi obicei sau deprindere a păcatului, numai o durere a inimii – şi aceasta poate nu în chip desăvârşit – ce a arătat cel ce se pocăieşte la mărturisire nu poate să o dezrădăcineze şi să o şteargă desăvârşit, măcar deşi s-a iertat păcatul lui prin rugăciunea cea de iertăciune a duhovnicului său.
Cel ce des se mărturiseşte are mare lesnire în a cerceta cu de-amănuntul conştiinţa sa şi a afla numărul păcatelor sale, de vreme ce, uşurându-se des de mulţimea păcatelor sale cu deasa mărturisire, ele rămân întotdeauna mai puţine. Pentru aceasta şi mai cu lesnire le poate afla şi a-şi aduce aminte de dânsele, iar cel ce nu des se mărturiseşte, pentru multă mulţimea păcatelor ce se adună la dânsul, nici cu de-amănuntul nu poate să le afle, nici să-şi aducă aminte de dânsele, ci uită de multe ori multe şi grele păcate ale sale, care, rămânând nemărturisite, de aici rămân şi neiertate. Pentru aceea,Diavolul are să i le aducă lui aminte în ceasul morţii lui şi atât de tare va să-l strâmtoreze, încât să verse pentru dânsele o sudoare aducătoare de moarte şi să plângă fălosul, dar însă fără de niciun folos, pentru a atunci nu mai poate să le mărturisească.
Mărturisirea cea deasă pricinuieşte şi acest folos de pe urmă: fiindcă opreşte şi înfrânează pe oameni de la păcat; că cel ce des se mărturiseşte, când îşi va aduce aminte cum că după puţin are să se mărturisească, deşi [poate] va fi avut scop ca să păcătuiască, se opreşte, socotind ruşinea ce are să ia când se va mărturisi şi mustrarea ce va să audă de la duhovnic.
(Sfântul Grigorie Dascălul, Sfătuire foarte frumoasă despre spovedanie, Editura Egumenița, pp. 94-95, p. 97)

joi, 17 septembrie 2015

Parintele Justin Parvu: "Domnilor intelectuali, numai cele ale preotiei nu vi se cer. Restul, toate celelalte, va revin"

Domnilor intelectuali, numai cele ale preotiei nu vi se cer. Restul, toate celelalte, va revin sa va angajati in tot ce inseamna spiritualitate ortodoxa. 

Si privegherile, psaltirea, acatistele, nici acestea sa nu va lipseasca. Pe toate sa le faceti, iar Dumnezeu va va da har si putere. 

Daca pictati o icoana, prin ea faceti o Liturghie. Daca scrieti o pagina - ea trebuie sa urmareasca sa comunice, sa realizeze cititorul.


PARINTELE JUSTIN, CUGETARI DUHOVNICESTI, VOLUM.II

miercuri, 16 septembrie 2015

Sfantul Siluan Athonitul: La necredinta se ajunge din mandrie

Unii oameni zic ca nu este Dumnezeu. Ei vorbesc asa pentru ca in inima lor locuieste duhul mandriei, amagindu-i cu minciuni impotriva Adevarului si impotriva Bisericii noastre Ortodoxe, careia i s-a dat prin Duhul Sfant sa invete tainele lui Dumnezeu.

Ei sunt inteligenti si se cred destepti, dar, in realitate, nu inteleg nici macar faptul ca aceste ganduri nu sunt ale lor, ci vin de la vrasmasul. Oricine le primeste in inima lui se identifica cu duhul cel rau si se face asemenea lui. Faca Dumnezeu ca nimeni sa nu moara in aceasta stare.

Eu cred ca daca Dumnezeu n-ar exista , nu s-ar mai pomeni despre El pe pamant; dar oamenii vor sa traiasca dupa voia lor si de aceea zic ca Dumnezeu nu exista, si prin aceasta demonstreaza ca El exista.
Necredinciosului ii dau acest sfat: sa zica: ”Doamne, daca existi, lumineaza-ma si-Ti voi sluji din toata inima si din tot sufletul! ”Si, pentru acest gand smerit si dispozitie de a sluji lui Dumnezeu, Domnul il va lumina negresit.

luni, 14 septembrie 2015

Parastas pentru patimitorii din mina din Baia Sprie - 14 septembrie 2015

In prezenta mai multor preoti, a unui grup de maici de la Manastirea Paltin si a unor monahi de la Manastirea Petru Voda, luni, 14 septembrie, la intrarea in mina din Baia Sprie a avut o slujba de pomenire a patimitorilor din mina maramureseana, in timpul regimului comunist, in frunte cu Parinele Justin Parvu.

La eveniment a fost prezent si demnul primar al orasului Baia Sprie, Dorin Pasca.

Foto: Vlad Herman
















Parintele Arsenie Boca - Din înţelesul crucii ca suferinţă

Suferinţa, necazurile, încercările sunt cea mai necunoscută cruce, deşi fiecare are de dus câte una. Mai toţi se roagă lui Dumnezeu să-i scape de cruce. Nu e bine aşa. E semn că oamenii nu-i cunosc rostul şi nu-i cunosc pe sfinţi. Iată de pildă ce spune Marcu Ascetul, că prin aceasta se cunoaşte dacă o are cineva, dacă primeşte cu bucurie necazurile. 

Tot acest sfânt ne spune despre crucea încercărilor, că pentru trei pricini vin asupra noastră: ca pedeapsă pentru păcatele făcute (“pedeapsă” în graiul bătrânilor înseamnă învăţare de minte); pentru ferirea de cele ce altfel le-am face; şi pentru întărirea virtuţii. “Să nu spui că se poate câştiga virtutea fără necazuri: căci virtutea necercată în necazuri nu e întărită!” (Filocalia I, p. 236.66).

Inaltarea Sfintei Cruci

Inaltarea Sfintei Cruci este praznuita pe 14 septembrie. Este cea mai veche sarbatoare inchinata cinstirii lemnului sfant. 

In aceasta zi sarbatorim amintirea a doua evenimente deosebite din istoria Sfintei Cruci: 

- Aflarea Crucii pe care a fost rastignit Mantuitorul si inaltarea ei solemna in fata poporului de catre episcopul Macarie al Ierusalimului, in ziua de 14 septembrie din anul 335;

- Aducerea Sfintei Cruci de la persii pagani, in anul 629, in vremea imparatului bizantin Heraclius, care a depus-o cu mare cinste in biserica Sfantului Mormant (a Sfintei Cruci) din Ierusalim.

duminică, 13 septembrie 2015

Corneliu Zelea Codreanu – 116 ani de la naşterea sa


Corneliu Codreanu este o personalitate providenţială pentru neamul românesc şi pentru întreaga creştinătate prin puterea exemplului său. Acest lucru este relevat şi de câteva coincidenţe proniatoare şi intâmplări neintâmplătoare legate de viaţa sa.

Astăzi, 12 septembrie, in preziua naşterii lui Coreneliu Codreanu, iniţiatorul Legiunii Arhanghelul Mihail, am remarcat o coincidenţă interesantă. In sinaxarul acestei zile este pomenit Sfântul mucenic Autonom, episcop in timpul prigoanei lui Diocleţian (284-305), păstor cu râvnă de apostol. In cronica hagiografică este menţionat un singur ucenic al sfântului Autonom, ucenic numit Corneliu care a păstorit mai întâi ca diacon, apoi ca preot şi mai târziu ca episcop, în biserica din Soreus, zidită acolo de sfântul Autonom special pentru păstorirea ucenicului său Corneliu, biserică cu hramul Sfântul Arhanghel Mihail, hram ce-l va avea peste veacuri şi Mişcarea întemeiată de alt bărbat vitaz cu acelaşinume: Corneliu.

sâmbătă, 12 septembrie 2015

Baia Sprie: Parastas pentru pătimitorii din închisorile comuniste, cu prezenţa maicilor de la Mănăstirea Paltin

Luni, 14 septembrie, cu ocazia prăznuirii Înălţării Sfintei Cruci, în oraşul Baia Sprie va avea loc un parastas pentru pătimitorii din închisorilor comuniste. 

La evenimentul care va avea loc dupăa Sfânta Liturghie la mina din oraş, unde este amplasată o troiţă, vor participa şi câteva maici de la Mănăstirea Paltin-Petru Vodă.

Vlad Herman

marți, 8 septembrie 2015

Manastirea Camarzani - Axion la Nasterea Maicii Domnului

Predică la Naşterea Maicii Domnului - Sfântul Ioan Maximovici

Cat s-au mărit lucrurile Tale, Doamne, toate cu înţelepciune le-ai făcut!” (Psalmi 103, 25), exclama încă în vechime Psalmistul. Ce este, aşadar, acea înţelepciune (sau, pe greceşte, sophia), prin care s-au făcut toate?

În alt psalm se spune: „Cu cuvântul Domnului cerurile s-au întărit şi cu duhul gurii Lui toată puterea lor” (Psalmi 32, 6). Iar Sfântul Evanghelist Ioan Teologul glăsuieşte: „La început era Cuvântul şi Cuvântul era la Dumnezeu şi Dumnezeu era Cuvântul. Acesta era întru început la Dumnezeu. Toate prin El s-au făcut; şi fără El nimic nu s-a făcut din ce s-a făcut” (Ioan 1, 1-3).

Înţelepciunea lui Dumnezeu sau Cuvântul lui Dumnezeu, prin care toate s-au făcut de Dumnezeu nu este doar un concept abstract al unei însuşiri a lui Dumnezeu. Acelaşi evanghelist glăsuieşte mai departe: „Şi Cuvântul S-a făcut trup şi S-a sălăşluit între noi şi am văzut slava Lui, slavă ca a Unuia-Născut din Tatăl” (Ioan 1, 14).

Părintele Constantin Voicescu (28 iulie 1924 – 8 septembrie 1997). Chipul mărturisitorului

Parintele Constantin Voicescu este un mare duhovnic ortodox al zilelor noastre. S-a născut la 28 iulie 1924 în familia ceferistului Stan şi a croitoresei Zinca (n. Manea) Voicescu. A crescut în diferite orfelinate din România. Până în 1942 este elev la Şcoala Normală din Buzău. Constantin Voicescu a fost arestat prima oară în perioada decembrie 1942-1943. A fost condamnat de Curtea Marţială a Corpului 5 Armată Ploieşti la 3 de închisoare corecţională pentru apartenenţă la Frăţiile de Cruce. Stă închis la Piteşti şi Alba Iulia. Perioada aceasta, la Piteşti, a fost cea mai frumoasă: puteau citi cărţi, Biblia, era şi o capelă.

În vara lui 1944, după eliberare, este elev militar la Arad. În 1946 absolvă Liceul Matei Basarab din Bucureşti. La 8 noiembrie 1945 participă la manifestaţia de susţinere a Regelui Mihai. În perioada 1946–1948 urmează anii I şi II la Facultatea de Geografie din Bucureşti. A fost ucenic spiritual al preotului Toma Chiricuţă (1945-1948). Frecventează şi mănăstirea Antim, în perioada Rugului Aprins.

luni, 7 septembrie 2015

Scrisoarea Parintelui Paisie Aghioratul referitoare la semnele vremurilor si 666

Preluare dupa Apologeticum
“DUPA FURTUNA DIAVOLEASCA, VA VENI INSORIREA DUMNEZEIASCA”
In spatele duhului lumesc al “libertatii” de astazi, al lipsei de respect in Biserica lui Hristos fata de cei mai mari, parinti si dascali, care au frica de Dumnezeu, se ascunde sclavia duhovniceasca, stresul si anarhia, care conduce lumea la impas, la catastrofa sufleteasca si trupeasca.
Iar in spatele sistemului perfect de asigurare computerizata, ce se face prin “cartela” electronica, se ascunde dictatura mondiala, sclavia lui antihrist. “…ca sa-si puna semn pe mana lor cea dreapta sau pe frunte, incat nimeni sa nu poata cumpara sau vinde, decat numai cel ce are semnul, adica numele fiarei, sau numarul numelui fiarei. Aici este intelepciunea. Cine are pricepere sa socoteasca numele fiarei, caci este numar de om. Si numarul lui este sase sute saizeci si sase” (Apocalipsa 13, 16-18).
Sfantul Andrei al Cezareii scrie urmatoarele:

vineri, 4 septembrie 2015

Minciuna îndepărtează de Dumnezeu - Sfântul Nicolae Velimirovici

De Dumnezeu nu ne îndepărtează adevărul, ci minciuna şi numai minciuna.

A spune că adevărul ne îndepărtează de Dumnezeu este totuna cu a spu­ne că Dumnezeu ne îndepărtează de Dumnezeu.

Gândurile mincinoase şi cuvintele mincinoa­se, simţurile mincinoase şi faptele mincinoase fac mulţimea minciunilor care ne duc la nefiinţă, la înşelare şi la tăgăduirea lui Dumnezeu.

De pe această cale, de la această răspântie de drumuri, nu poate fi întoarcere, fără cumplit cu­tremur în viaţa omului; atunci omul cade orbit la pământ ca şi Saul, iar Dumnezeu îl ridică din praf şi neputinţei îi deschide ochii şi-i arată calea pe care se poate întoarce.

Sfântul Nicolae Velimirovici

Sursa: "Învăţături despre bine şi rău", Editura Sophia, Bucureşti, 2006

joi, 3 septembrie 2015

Cum putem birui mania si furia

Vrei să afli cât de mare rău este mânia? Uită-te la cei care se ceartă în piaţă sau pe drum. La tine cu greutate poţi vedea urâciunea acestei patimi, pentru că atunci când te mânii, gândul tău se tulbură şi parcă eşti beat. Însă când eşti liniştit, poţi să te uiţi la semenii tăi care sunt înfuriaţi şi să înţelegi că aşa eşti şi tu.

Ce se întâmplă, aşadar? Pieptul fierbe, gura răcneşte, pe ochi ies flăcări, faţa se umflă şi se înroşeşte, mâinile sunt scuturate, picioarele sar ca la circ – omul întreg seamănă cu un nebun, sau mai bine zis, cu un măgar sălbatic, care azvârle şi muşcă.Iată cât de necuviincioasă şi de umilitoare este înfăţişarea celui care este stăpânit de mânie.

Dar inima mea este tulburată şi suferă din pricina jignirilor care mi se aduc”, îmi spui tu. Ştiu lucrul acesta şi tocmai de aceea mă minunez de cei care nu se lasă pradă furiei. Şi să ştii că dacă vrei, cu toţii avem puterea să o împiedicăm să izbucnească. De ce nu ne supărăm sau nu arătăm că suntem supăraţi la lucru, atunci când cel care este mai mare peste noi ne ceartă? Pentru că ne temem ca nu cumva, dacă-i răspundem cu mânie, să ne dea afară. Aşadar, frica potoleşte mânia. De ce când îi certăm pe slujbaşii noştri, ei nu scot nici un cuvânt? Pentru că şi pe ei îi reţine aceeaşi primejdie care atârnă deasupra capetelor lor.

Parintele Arsenie Boca: "Începătura oricărei ispite este nestatornicia duhului şi puţina încredere în Dumnezeu"

Atâta vreme cât trăim pe pământ, nu putem fi scutiţi de necazuri şi de încercări. De aceea este scris în cartea lui Iov: "Ispită este viaţa omului pe pământ". Nu se află om atât de desăvârşit şi de sfânt care să nu aibă, uneori, ispite - de care nu putem fi cu totul scutiţi.

Toţi sfinţii au trecut prin mulţime de ispite şi de suferinţe şi pe făgaşul acesta au sporit, dar cei care n-au putut birui asupra ispitelor au fost osândiţi şi au căzut.

marți, 1 septembrie 2015

Sfantul Paisie Aghioritul: Gândurile noastre bune ‒ vizibilitate zero pentru diavoli

Parinte, aghiuţă ştie ce avem în inima noastră?

Aceasta ar mai lipsi, să cunoască şi inimile! Numai Dumnezeu este cunoscător de inimi şi numai robilor Săi El le descoperă uneori, pentru binele nostru, ce avem în inimile noastre. Aghiuţă ştie numai vicleniile şi răutăţile ce le sădeşte în uneltele lui; nu ştie gândurile noastre cele bune. Numai din experienţă pricepe unele lucruri, dar şi în acestea de cele mai multe ori greşeşte. Iar dacă Dumnezeu n-ar îngădui să le priceapă nici pe acestea, ar greşi mereu în toate, deoarece diavolul este întunecat. Vizibilitate zero!!! Nu ştie, de pildă, un gând bun de-al nostru.

Dacă am vreun gând rău, pe acela îl ştie, pentru că el însuşi îl sădeşte. Dacă eu vreau să merg să fac o faptă bună undeva, să mântuiesc un om, diavolul nu ştie aceasta. Când însă acela îi insuflă cuiva un gând şi-i spune: „Du-te şi mântuieşte pe cutare om!”, şi îl va broda în acelaşi timp şi cu mândrie, atunci ştie gândul acesta. Prin faptul că omul primeşte mândria, dă drept ispititorului. Lucrurile sunt foarte fine.