miercuri, 31 decembrie 2014

Mitropolitul Ierotei Vlachos, mesaj la Nasterea Domnului: "Biserica este una şi aceasta este Ortodoxia şi câţi s-au îndepărtat de ea, trebuie să se întoarcă să aibă comuniune cu Capul"

Ierotei,
Cu mila lui Dumnezeu Episcop şi Mitropolit
al Sfintei Mitropolii de Nafpaktos şi Aghios Vlasios

Către clericii şi credincioşii sfintei noastre Mitropolii

Iubiţii mei fraţi,

Praznicul Naşterii Domnului este un praznic teologic, precum sunt toate praznicele Bisericii noastre, iar nu sărbători lumeşti, drept care trebuie să îl şi prăznuim teologic. Atunci când vorbim despre teologie, nu înţelegem o cunoaştere intelectuală seacă, ci vorbim despre experienţa harului lui Dumnezeu. Teologia este cunoaşterea lui Dumnezeu, care se realizează prin pocăinţă, prin rugăciune, prin Tainele Bisericii, prin împărtăşirea cu Trupul şi Sângele lui Hristos, prin vederea lui Dumnezeu.

Teologia praznicului Naşterii Domnului este despre cum Cuvântul neîntrupat Se întrupează, Cel nearătat Se pipăie, Îngerul Marelui Sfat Se face om, iar Vechiul Legământ se uneşte cu Noul Legământ. Desigur, Cuvântul cel neîntrupat, a doua Persoană a Sfintei Treimi, S-a întrupat în ziua Bunei Vestiri, însă în ziua Crăciunului S-a născut şi a devenit cunoscută Întruparea Lui îngerilor şi celor curaţi cu inima, adică păstorilor şi magilor.

marți, 30 decembrie 2014

Modul creştinesc de a întâmpina anul nou

Aduceţi-vă aminte cum aţi întâmpinat mulţi dintre voi anul cel nou, şi acum judecaţi singuri, cu sânge rece, dacă seamană asta cu ceva cât de cât creştinesc! Să jucaţi carţi până la miezul nopţii ori să pălăvrăgiţi despre toate fleacurile, iar la miezul nopţii, la hotarul dintre anul vechi şi anul cel nou, să luaţi paharele şi să vă învârtiţi – ce înseamnă asta?
Ce noimă e aici? Dumnezeu, Stăpânul vremii şi al vieţii noastre, ne-a dat să încheiem un an şi să intrăm în altul. În această clipă de trecere ce se cuvine oare ? Să ne înălţăm mâinile către cer şi să dăm mulţumită Domnului pentru milele Sale cele trecute şi să-L rugăm să prelungească bunăvoirea Sa şi pe viitor.
(Sfântul Teofan Zăvoratul, Predici, Editura Sophia, Bucureşti, 2009)

Părintele Ioan de la Sihăstria Rarăului: "Cel care iubeşte trupul, lucrurile materiale, niciodată n-o să aibă discernământ"


Părintele Ioan vine dintr-o altă lume. O lume rânduită, care avea şi cer şi pământ şi datini străvechi şi credinţă nesmintită. Astăzi e greu să mai înţelegi viaţa duhovnicească pentru că societatea s-a lepădat de cultura bisericii, înlocuind-o cu una care se axează exclusiv pe drepturile şi nevoile imediate ale omului. Părintele Ioan e aşezat în răspăr cu această epocă pentru că îşi bazează învăţătura pe cruce şi smerenie. Două principii fără de care creştinismul nu ar mai fi decât o altă religie.


Părinte Ioan, este smerenia din primele veacuri desuetă? Avem nevoie de-o altă atitudine în zilele noastre?

Smerit este cel ce ascultă pe Dumnezeu şi nu de el însuşi. Smerenia nu se schimbă în esenţa ei. Tot ce a lăsat Dumnezeu în lume pentru mântuirea noastră este valabil peste veacuri. Noi, ortodocşii, nu suntem schimbători de credinţă. Suntem statornici pururea. Lăsăm în voia Lui Dumnezeu toate şi ne rugăm. Nu suntem vrednici de mai bine şi dăm mulţumire pentru toate, fără să cârtim. Trebuie să răbdăm până la capăt. Zice Domnul: „Prin răbdarea voastră vă veţi mântui sufletele voastre” şi „cel ce va răbda până la sfârşit, acela se va mântui”.

O problemă mult discutată este dacă păgânii se vor mântui. Ştim că primul suflet care a intrat in Rai a fost tâlharul de pe cruce. Sfântul Siluan Athonitul spune: „Dacă ai vedea pe cel de lângă tine în fundul iadului, n-ai avea milă să-l scoţi? Să plângi pentru el?”. Sfântul Paisie cel Mare se ruga pentru un rătăcit şi Dumnezeu i-a zis: „Nu te mai ruga!”, dar el a continuat, iar Dumnezeu i-a spus: „Te asemeni Mie în dragostea ta!”.

luni, 29 decembrie 2014

Viaţa Părintelui cel cu nume de sărbătoare, Crăciun Oprea

Copilăria
Părintele Crăciun Oprea s-a născut în ziua de 17 iunie a anului 1925, în satul Cărăsău (Bihor), în apropiere de Munţii Codrului, din părinţii Crăciun Oprea şi Saveta Oprea. Bucuros şi sfânt ca o sărbătoare, i-a fost nu numai numele, dar şi obiceiul, căci toată viaţa sa Părintele a preţuit-o ca pe o sărbătoare şi şi-a desăvârşit-o prin vieţuire cinstită şi cuvioasă, dar şi prin grele pătimiri, ce i-au curățit sufletul ca aurul în topitoare. De la părinţii săi primeşte o aleasă educaţie creştină, plămădită cu bun simţ, cinste dar mai ales în frica de Dumnezeu. Despre copilăria sa şi bunăcuviinţa şi evlavia ţăranului român din satul său, Părintele Crăciun poveste aşa: „Sunt dintr-un sat oarecare, din Bihor, cu 500 de case; tot timpul tinereţii pe care l-am prins acolo ştiam că sunt numai 4 beţivi. Astăzi nu ştiu câţi sunt. Şi erau renumite numai 2-3 femei care nu erau cinstite. ...În familiile noastre creştine când se lăsa post, şi de Sf. Maria şi de Postul Crăciunului era obiceiul să se spele cu leşie vasele şi se postea în timpul postului şi dacă aveai şapte vaci cu lapte, puneai laptele în oale de pământ şi în ajunul Crăciunului cei ce nu aveau vacă sau porc tăiat gustau din cele ce primeau de la cei ce aveau, ca în ziua de Crăciun să fie cu toţii fraţi şi cu poalele pline, şi cu Sf. Cuminecătură şi cu cele potrivite ca să fie toţi o familie. Această tradiţie se cuvine să o readucem noi”.

Fără Liturghie, Spovedanie şi Împărtăşanie, molitfele, dezlegările şi „acatistele“ nu ne pot mântui

pr. prof. Vasile GORDON

Pe parcursul anilor de preoţie ne-am confruntat adesea cu solicitări insistente din partea anumitor credincioşi pentru dezlegări, molitfe, citiri de “acatiste”, sfeştanii la domiciliu etc., cu scopul mărturisit de a scăpa de un anume necaz, de a li se împlini diferite doleanţe etc. Înfiripând în prealabil un mic dialog cu fiecare dintre solicitanţi, am constatat că majoritatea nu aveau legături cu Biserica decât ocazional. Nici vorbă de Sfânta Liturghie, Spovedanie, Împărtăşanie…

Ei ştiau doar că trebuie să prezinte preotului “acatistul”, să li se citească “ceva”, să dea bănuţul şi să plece liniştiţi la treburile lor, cu încredinţarea că şi-au făcut datoria în faţa lui Dumnezeu şi că li se va împlini cererea în cel mai scurt timp. Ne-am dat seama, astfel, că era nevoie de o catehizare ad-hoc, fie cât de scurtă, în încercarea de a-i lămuri că acest mod de a “rezolva” cu Biserica şi preotul este de-a dreptul comercial şi, în cele din urmă, ineficient. A considera, bunăoară, că “Molitfele Sfântului Vasile cel Mare” sunt mai importante decât Liturghia şi că pot “rezolva” automat răul din viaţa şi casa cuiva este o mare înşelare. Nu trebuie, totuşi, să avansăm ideea că dezlegările, molitfele etc., chiar săvârşite ocazional, ar fi lipsite total de valoare, mai ales atunci când creştinul necăjit vine cu multă credinţă şi nădejde la preot.

duminică, 28 decembrie 2014

“Martiriul Sfântului Arsenie Boca…” – un articol cuprinzator si deosebit de documentat al Isabelei Vasiliu-Scraba

Autor : ISABELA VASILIU-SCRABA
Mistificări istoriografice. Un scaun episcopal neocupat de „ctitorul de frunte al FILOCALIEI”. Cum să împiedici intelectualii și cohortele de tărani să-l aculte pe Sfântul de la Sâmbăta care „predica dumnezeiește”. Rectitorirea Mănăstirii Prislop a urmat rectitoririi Mânăstirii Brâncoveanu. Lagăre și închisori de re-educare prin exterminare unde a fost închis Starețul de la Sâmbăta si apoi de la Prislop. Amneziile mafioților care controlează internetul siWikipedia.ro. Părintele Arsenie Boca își vedea propriile sufertințe viitoare. Securitatea sovietică nu l-a gasit vinovat. Mărturia unui elev trecut prin „Moara lui Kalușek”. Necesitatea cunoașterii adevăratei pătimiri a Sfântului Ardealului. Dresații învățământului cripto-comunist și stupefianta lor credulitate. Nepotriviri cu realitatea. Uciderea unui preot polonez suspect de asemănătoare cu schingiuirea Părintelui Arsenie Boca la 79 de ani. Paradigma „Arsenie Boca – Părăian” după modelul Eliade -Culian’ si Noica – Liicean’ de promovare a „înlocuitorilor”. Câteva mărturii în răspăr cu poveștile orbului venerat oficial la Sâmbăta de Sus.

Spusă de un călugăr bătrân (care avea mare evlavie la faimosul stareț de la Sâmbăta de Sus), povestea morţii martirice a părintelui ieromonah Arsenie Boca am putut-o citi pe internet. În mod curios, în nici unul din cele trei volume ale Părintelui Arsenie Boca îngrijite de P.S. Daniil Stoenescu (Cărarea împărăţiei, Deva, 2004 şi 2006; “Cuvinte vii”, Deva, 2006; Biserica de la Drăgănescu –“Capela Sixtină” a ortodoxiei româneşti, Deva, 2005), nici în volumul care are pe cotor trecut “Episcop Daniil – Părintele Arsenie” (Deva, 2008, cu multe predici neinteresante ale episcopului si puține manuscrise interesante de la Sinaia) nu este menţionată moartea martirică şi nici pătimirea Sfântului Ardealului. Arestat de nenumărate ori întâi de Siguranță apoi de Securitate care „dorea cu orice preț să-l poată acuza de legionarism, dar n-au reușit” (pr. N. Streza, Mărturii despre Părintele Arsenie Boca, Editrura Credința strămoșească, 2009, p. 427), protosinghelului Arsenie Boca nu i s-a putut înscena nicicând un proces juridic prin care să fie condamnat cu ajutorul unor martori schingiuiți, cum s-a tot procedat după „Crucificarea României” la Yalta (vezi volumul cu acest titlu scris de avocatul N. Baciu și apărut în anii optzeci în Occident).

sâmbătă, 27 decembrie 2014

Parintele Gheorghe Anitulesei despre aina faradelegii

Viaţa Sfântului Apostol Întâiul Mucenic și Arhidiacon Ștefan

Domnul nostru Iisus Hristos, după săvârşirea tainei mântuirii noastre, înălţându-se la cer, şi pe Sfântul Duh, Care de la Tatăl purcede trimiţându-L în limbi de foc, iar Biserica cea dintâi începând a se înmulţi, au cârtit elinii împotriva evreilor. Nu acei elini care se închinau idolilor, pe care Sfânta Scriptură îi numeşte limbi, pentru că acelora, în acea vreme, încă nu li se deschisese uşa credinţei şi încă nu li se propovăduise cuvântul mântuirii. Că nu îndată după uciderea lui Ştefan au început a se primi păgânii în Biserica celor credincioşi, dintre care cel dintâi a fost Cornelie Sutaşul. Pe acesta botezându-l Sfântul Petru, nu a plăcut celor ce erau dintre evrei că a intrat între bărbaţii care nu erau iudei. De acea cârteau asupra lui Petru, până când le-a spus lor despre pânza cea arătată din cer şi atunci au tăcut şi slăveau pe Dumnezeu, zicând: Că şi limbilor le-a dat Dumnezeu pocăinţă în viaţă. Deci, nu elinii cei ce erau dintre limbi cârteau asupra evreilor, în vremea Sfântului Ştefan, ci acei care erau dintre evrei şi aveau aceeaşi lege dată de Moise şi erau risipiţi prin toate ţările, precum şi Sfântul Apostol Pavel scrie: Celor douăsprezece seminţii, care sunt întru risipire, să se bucure. Aceia deprinseseră limba elinească, însă nu şi credinţa şi obiceiurile; din care pricină elinii îi numeau pe dânşii, ierusalimiteni.

vineri, 26 decembrie 2014

Sfantul Nicodim de la Tismana si trecerea la Ortodoxie a regelui Ungariei Sigismund de Luxemburg

Preluare dupa SACCSIV
În luna decembrie, în ziua a douăzeci şi şasea, pomenirea Sfântului Preacuviosului Părintelui nostru Nicodim, arhimandritul din lavra Sfintei Mănăstiri Tismana:
   Conform http://ro.orthodoxwiki.org/Nicodim_de_la_Tismana printre multele minuni aminteste si de:
  • Darul tămăduirii, de care a beneficiat şi o fiică, care suferea de epilepsie, a împăratului Sigismund al Ungariei;
  • Transformarea fripturii de purcel în păstrăv cu ocazia praznicului în onoarea lui Sigismund şi a lui Mircea cel Bătrân;
  • Mersul prin foc, care a condus la convertirea la ortodoxism a împăratului Sigismund, care a primit prin botez numele de Matei.
De la Tismana cuviosul parinte Nicodim coordoneaza mai multe manastiri, corespondeaza cu patriarhul de Tarnovo (Bulgaria), este sfetnic de taina pentru voievozii valahi iar ucenici de-ai sai ajung pana la Neamt. Pentru oamenii acelor vremuri, parintele era un sfant inca din timpul vietii. Cu numele cuviosului pe buze si in inima, cei bolnavi se tamaduiau atingandu-se de hainele sale si nu de putine ori, pana sa ajunga la portile manastirii. Inca din tinerete, Domnul ii daruise Harul inainte-vederii, vindecand-o si pe fata bolnava de epilepsie a lui Sigismund al Ungariei.

Duminică, în nicio Biserică parohială din Timișoara nu se oficiază Sfânta Liturgie

Credincioșii ortododocși din Timișoara au fost anunțați că duminică, 28 decembrie, în nicio biserică parohială din oraș nu se oficiază Sfânta Liturghie. Motivul?

Este ziua întronizării noului Mitropolit al Banatului, ceremoniile conduse de PF Patriarh Daniel urmând a se desfășura de dimineață la Catedrala Mitropolitană a Banatului.

Și circulația autobuzelor care trec prin fața Catedralei va fi deviată duminică, între orele 7,30 și 13,30.

miercuri, 24 decembrie 2014

Parintele Gheorghe Anitulesei: "Mos Craciun", o iluzie scurta cu gust amar

Un Crăciun împreună cu Părintele Justin: „Toţi care pleacă dincolo, să fiţi siguri că sunt mai importanţi decât aici. Ei ne văd aici pe noi cum ne străduim, aşa, fiecare după râvna lui, dar ne fotografiază de acolo şi ne menţin una cu ei”

Frăţiile voastre aţi luat-o cu dinadinsul ca păstorii şi ca cei trei Magi, căutând un drum pe urma lui Hristos. Şi, iată, frăţiile voastre aţi găsit pe pruncul Iisus îndeplinind ascultarea. Aşa cum şi mama noastră, Maica Domnului, a ascultat şi a spus: „Iată roaba Domnului. Fie mie precum voieşti!” Iată şi frăţiile voastre vă daţi cu toată dragostea, cu toată ardoarea, cu toată bunătatea ca să aveţi bucuria aceasta de a sluji Maicii Domnului. Iată, sărbătoarea noastră este în cer şi pe pământ. Că nu este o poveste Naşterea Mântuitorului. Este o realitate ruptă din viaţa pământului, din viaţa creştinului, din viaţa creştinului ortodox în special. Că nu sunt zadarnice şi la întâmplare preocupările noastre frumoase cum mai ziceam şi altădată, păstoritul acesta – ciobanul, oile, păstorul, cântările cele frumoase ale păstorilor de altădată din jurul ieslei Mântuitorului.
Ascultare au făcut şi generaţiile de mărturisitori care s-au sacrificat, şi-au lăsat căldura plăcutei familii, i-au lăsat pe părinţi şi au intrat sub cheia Aiudului, au intrat sub cheia Gherlei, a Piteştiului, acolo unde, într-adevăr, se face legătura deplină între Naşterea Mântuitorului, a Pruncului nevinovat şi Răstignirea Lui pentru mântuirea neamului nostru. Şi frăţiile voastre azi sunteţi nişte urmaşi cu toată plinătatea ca să duceţi mai departe frumuseţea aceasta a ascultării depline pe care frăţiile voastre aţi urmat-o, căzând în faţa Sfântului Altar, a Sfintei Mese. „De ce ai venit, soro?” „Am venit ca să duc viaţă pustnicească”. Viaţa pustnicească este anevoioasă, cu boli, cu suferinţe, cu necazuri, cu prigoniri. Dar, cu ajutorul lui Dumnezeu, toate le vom face.

luni, 22 decembrie 2014

La prima vama sunt opriti clevetitorii

Aşa după cum ştiţi la prima vamă sunt opriţi clevetitorii şi toţi vorbitorii de rău, ascultaţi acum din Vieţile sfinţilordespre Sf. Cristina fecioara. Această sfântă a murit la 32 de ani, după o viaţă plină de sfinţenie. Când a fost adusă în biserică, ca să i se facă slujba înmormântării, a fost aşezată într-un coşciug deschis şi un mare număr de credincioşi se rugau pentru sufletul ei, aşa cum este obiceiul la înmormântare. În timpul cântării « Cu sfinţii odihneşte, Hristoase… », moarta se ridică din sicriu şi zbură ca o pasăre spre tavanul bisericii, aşezându-se pe un baldachin. Văzând aceasta, lumea a fugit de frică afară, rămânând lângă coşciug numai o soră a ei, mai mare, şi preotul. Aceştia au rugat-o pe sfânta Cristina să coboare. Ea ascultă glasul preotului, coborî ca un fulg de zăpadă şi, împreună cu sora ei, se duse acasă, unde povesti la toată lumea care se adunase acolo următoarele:

vineri, 19 decembrie 2014

O menire sfântă - Cele patru surori iconare

Parintele Vasile Novikov, predica despre sistemul antihristic

Parintele Eftimie Mitra - despre cipurile biometrice și dictatura mondiala

PS Longhin despre implicarea SUA şi a Occidentului în conflictul din Ucraina: "Greu vor plăti sângele care curge pe mâinile şi pe hainele lor"

PS Longhin( Mihail Jar), Episcop vicar de Bănceni, supranumit „tatăl a 400 de copii”, cu referire la cei 400 de copii înfiaţi,  a ţinut o predică extrem de dură împotriva războiului din Ucraina, precum şi a conducătorilor acestei ţări, pe care i-a numit „blestemaţi” sau „slujitorii satanei”. Mai mult, episcopul le-a cerut credincioşilor ucraineni să nu-şi trimită copiii la moarte, căci asta este împotriva credinţei ortodoxe.
PS Longhin despre mobilizarea la război a românilor din Ucraina
Atâta vă rog: să fiţi uniţi şi să nu daţi copiii la moarte. Credinţa noastră ortodoxă nu ne dă voie să ne omorâm unii pe alţii.  Pentru interesele politice, pentru cei care-şi apără bussines-ul lor, care-şi apără scaunele lor de conducere, vor să omoare lumea noastră, care trăieşte în pace şi-n Dumnezeu.

joi, 18 decembrie 2014

Arhimandritul Gherasim Iscu, mucenicul cu suras blajin

(21 ianuarie 1912, com. Poduri-Bacău – † 26 decembrie 1951, închisoarea Târgu Ocna)
Părintele Gherasim L-a iubit pe Hristos din anii copilăriei. De la doisprezece ani a auzit chemarea Sa şi a intrat frate în Mănăstirea Bogdana. Se trăgea dintr-o familie de ţărani înstăriţi, lucru care nu l-a împiedicat să lase toate şi să aleagă o cale a renunţărilor şi a jertfei.

Înzestrat cu o inteligenţă deosebită, cu râvnă pentru studiu şi mai ales cu mare sete de rugăciune şi viaţă lăuntrică, a fost trimis de către mănăstire să-şi continue studiile, ajungând să absolve ca şef de promoţie nu numai Seminarul de la Neamţ, ci şi Facultatea de Teologie. Dorind o viaţă duhovnicească mai aspră, a ajuns la Tismana, mănăstire care îi „insufla mult respect şi devotament pentru drumul monahal”, aşa cum însuşi o spunea mai târziu. După încheierea studiilor, a primit pentru scurtă vreme ascultarea de stareţ al Mănăstirii Arnota – Vâlcea, iar în anul 1942 a fost trimis de către Mitropolitul Nifon Criveanu ca preot misionar în Transnistria.
Peste tot, Părintele Gherasim s-a sârguit, cu timp şi fără timp, zi şi noapte, să fie înaintea oamenilor şi a lui Dumnezeu un preot adevărat, care să răspundă nevoii semenilor de dragoste, luminare şi rugăciune. Pentru sârguinţele sale pastorale, în 1943, acelaşi mitropolit l-a numit stareţ al Mănăstirii Tismana, ascultare pe care o va împlini cu vrednicie până în ziua arestării sale.

miercuri, 17 decembrie 2014

Dintr-o fotografie a Parintelui Arsenie Boca a izvorat mir

Fotografia din care a izvorat mir a apartinut unui crestin din Suceava si se afla acum la Manastirea Bogdanesti

Sursa foto: facebook.com


Experiența unui fost preot ecumenist

“In ce priveste problema ecumenismului, am sa va marturisesc experienta mea ecumenista pe scurt.

Dupa ce am terminat facultatea vroiam sa vad si eu Europa, sa ma deschid, sa calatoresc, sa imi fac prieteni din toate colturile lumii, sa am acces la marile biblioteci. Si bineinteles ca prin facultatea mea nu am reusit sa prind o bursa, caci locurile la “Saint Serge” din Paris se dadeau numai la cei care faceau curat la profi si ingrijeau de pruncutii lor, asa ca am reusit numai printr-o fundatie ecumenista. Oricum, ideile lor s-au intalnit cu mentalitatea mea naiva de a dialoga, de a te deschide, de a cunoaste si ce gandeste celalalt. Credeam ca numai prin dialog si deschidere putem fi crestini adevarati. Ma preocupa unirea Bisericilor crestine intr-un singura Biserica crestina, asta pentru a da peste nas yoghinilor, budistilor, hindusilor, newagerilor care imi repetau mereu ca crestinismul e o religie depasita, si cum sa se converteasca ei la o religie faramitata in atatea biserici care se cearta intre ele?

Biserica Ortodoxă Română SUSŢINE găsirea unei alternative la CARDUL de sănătate

Biserica Ortodoxă Română a decis susţinerea demersurilor Colegiului Medicilor pe lângă autorităţi pentru identificarea unei alternative în cazul pacienţilor care refuză cardul naţional de sănătate pe motivă de conştiinţă sau religioase, informează Patriarhia Română.
Decizia a fost luată după cei mai multe mănăstiri din ţară, dar şi persoane particulare au refuzat cardul de sănătate, invocând siguranţa datelor personale.
De asemenea, BOR a hotărât să aprofundeze cooperarea cu Ministerul Sănătăţii în programele de prevenţie dar şi pentru ajutorarea bolnavilor.

Concert de colinde ASCOR la Manastirea Putna

Ilie Șerbănescu: “Ne-am luat ţara înapoi – o parascovenie! Fraţilor, nu veţi lua nimic înapoi! Actualii deţinători vând scump, nu dau gratis precum statul român!”


Nu ştim câţi dintre cei 6,2 milioane de votanţi ai dlui Iohannis au împărtăşit ca un cuvânt de ordine metafora „ne-am luat ţara înapoi” cu care câştigătorul din 16 noiembrie şi-a marcat pe internet victoria. Personal nu sunt internaut, dar câţiva internauţi mi-au arătat pe telefoanele lor mobile cu acces online această metaforă-calificativ, folosită probabil pe internet, la sugestia vreunui consilier, tocmai pentru că pe Facebook şi alte reţele de socializare s-a decis soarta prezidenţialelor. Când am văzut metafora, m-am întrebat ce o fi cu parascovenia asta?! A-ţi lua ceva – indiferent ce – înapoi înseamnă că ai deţinut cândva acel ceva! Când o fi fost asta?

sâmbătă, 13 decembrie 2014

Ajutorul văzut al Bisericii

Multe dintre comentariile pe care le-am primit de la cititori nemulţumiţi de ”cât de mult” câştigă Biserica nu atacă problema de fond a acordării finanţării de la Stat, respectiv:1 (un) leu acordat Bisericii de către Stat cât se întoarce societăţii?
Nu discutăm acum beneficiile de ordin spiritual ale Bisericii – care sunt de fapt cele esenţiale, însă mulţi cititori nu le pricep deocamdată aşa că ne vom rezuma la cele văzute. Cât intră de la Stat şi cât întoarce Biserica Statului? Pentru că au apărut date oficiale este vremea pentru un scurt bilanţ.

Trăsăturile definitorii ale credinței ortodoxe

de Mitropolitul Gortinei și al Megalopolei, kir Ieremia profesor emerit de Vechiul Testament la Universitatea din Atena
images82WJ9F4FCel mai prețios și mai scump lucru cu care se cuvine să ne lăudăm, iubiți frați creștini,este credința noastră ortodoxă. Încă din vechime a fost numită ”ortodoxă”, pentru că este singura credință dreaptă și corectă. ”Să vă bucurați și să vă veseliți – spunea Sfântul Cosma Etolianul grecilor aflați sub robia otomană – pentru că sunteți creștini ortodocși. Toate credințele sunt mincinoase, numai cea ortodoxă este credința adevărată”. Și ca una ce este adevărată, frații mei, nu acceptă nici adaosuri, nici omisiuni. Este precum ochiul care nu suportă în el nici măcar un fir de praf. Este desăvârșită credința noastră! Și știți, creștinii mei, de ce este desăvârșită? Este desăvârșită, pentru că nu este o descoperire omenească, ci este revelația lui Dumnezeu. Este tradiție! Este ”credința dată sfinților odată pentru totdeauna” (Iuda 3)! Acest ”odată pentru totdeauna” despre care vorbește Iacov, fratele Domnului, înseamnă că credința noastră nu a primit și nu primește nici un adaos.

joi, 11 decembrie 2014

Sarea pamantului 5 seria 1 - Egumenul Gurie Chezlov



Cine se teme de Sfintii Inchisorilor? Conducerea IICMER se OPUNE descoperirii martirilor si eroilor anti-comunişti

Marius Oprea, istoric şi cercetător al crimelor regimului comunist, a acuzat conducerea IICCMER( Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului si Memoria Exilului Romanesc)  că nu mai doreşte căutarea şi dezgroparea rămăşiţelor pământeşti ale celor care au fost ucişi de către fostul regim, instituţia având acum alte priorităţi.
Se termină anul 2014. 
Se încheie Centenarul Coposu care, slavă Domnului, s-a desfăşurat aşa cum se cuvenea. 

Catalin Berde: “Cazul Corneanu”. Banatul lui. Ecumenism ratat? - propaganda greco-catolica de tip iezuit folosindu-se de numele unui ierarh ortodox trecut la cele vesnice

Preluare dupa Astradrom


Ramona Balutescu - jurnalista


Nici bine nu s-a dus la cele vesnice mitropolitul Nicolae Corneanu al Banatului ca unii s-au gandit sa ii foloseasca numele pentru a dovedi ca ei au avut dreptate.





Virgil Bercea - episcop greco-catolic
Ambitii, erezii, diversiuni, denigrari, calomnii, interese, manipulari etc. se pot asocia usor cu cartea tiparita la editura Emma din Orastie. In aceasta carte, prefatata de un episcop greco-catolic, ni se spune ca gresala mitropolitului banatean a fost o lectie de sfintenie si nu o ratacire. Marturiile despre subiect si le asuma o “atee” care se pretinde a fi aparatoarea postmortem a unui ierarh ortodox.

Am primit, nu demult, o carte numita “<Cazul Corneanu>. Banatul lui. Ecumenism ratat?editata la EMMA in Orastie, anul 2014. Autoarea cartii este publicista greco-catolica Ramona Balutescu, dar care, dorind sa dea impresia ca este neutra din punct de vedere religios, ne spune ca este atee. Cartea cuprinde, pe langa aspecte frumoase din viata mitropolitului Nicolae si calomnii la adresa unor ierarhi ortodocsi ca PF Daniel Ciubotea, IPS Bartolomeu Anania, PS Daniel de la Varset, PS Lucian Mic de la Caransebes etc., in timp ce la adresa Bisericii Catolice autoarea cartii are doar aprecieri si laude. E drept ca IPS Nicolae a fost un om bland si cu inima mare, o spun toti care l-au cunoscut, dar in cazul acestei carti, contextul in care este folosit numele mitropolitului Nicolae e cu totul altul decat cel ce pare. La prima vedere se da impresia ca este prezentat portretul pozitiv al unui ierarh ortodox român, dar autoarea incearca sa directioneze toata atentia spre a rasturna lucrurile, punandu-le intr-un alt context. Greseala mitropolitului Nicolae (asupra acestui aspect nu ar fi fost cazul sa se mai revina) este vazuta ca un act de dragoste frateasca exemplara contestandu-se deciziile Sfantului Sinod al BOR si canoanele Sinoadelor Apostolice si Ecumenice referitoare la slujirea cu ereticii. Biserica Greco-Catolica are interesul sa sustina acest lucru pentru ca astfel da impresia ca se afla in Adevar. Practic nu este elogiat un ierarh pentru ca este ortodox, ci pentru ca a avut o opinie ca si a lor. Au fost, si inca mai sunt, ierarhi ortodocsi cu calitati exemplare, dar Biserica Greco-Catolica nu are interesul sa ii promoveze atata timp cat nu au incalcat aceste canoane sau, mai bine-zis, atata timp cat nu sunt in acelasi duh.

marți, 9 decembrie 2014

9 decembrie: Pomenirea zamislirii Preasfintei Nascatoarei de Dumnezeu de catre Sfanta Ana. Inca una din diferentele dintre ortodocsi si catolici (ce cred in imaculata conceptie)

În luna decembrie, în ziua a noua, pomenirea zămislirii Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu de către Sfânta Ana.
Domnul şi Dumnezeul nostru, vrând să-Şi gătească Luişi biserică însufleţită şi casă sfântă pentru sălăşluirea Lui, a trimis pe îngerul Său la drepţii Ioachim şi Ana – căci din aceştia avea să se nască Maica Sa după trup – şi a arătat mai dinainte că va zămisli cea stearpă şi cea care nu avea copii, pentru ca să adeverească zămislirea Lui din Sfânta Fecioară. Astfel, Sfânta Fecioară Maria a fost zămislită din făgăduinţă, dar din unire şi din sămânţă bărbătească. Numai Domnul nostru Iisus Hristos a fost zămislit fără unire şi fără sămânţă bărbătească şi S-a născut din Sfânta Fecioară Maria mai presus de înţelegere, aşa cum numai El ştie; fiind Dumnezeu desăvârşit a luat trup desăvârşit, aşa precum şi la început a făcut şi a plăsmuit firea omenească.

sâmbătă, 6 decembrie 2014

CALENDAR 2015 cu Părintele Justin Pârvu şi martiri ai temniţelor comuniste

calendar 2015

calendar 2015.coperta

Calendar de perete, editat de Mănăstirea Paltin Petru Vodă
Format A3, color
Preţ: 12 Ron
Pentru comenzi accesati aceasta pagina sau la adresa de mail atitudini.pv@gmail.com

Uimitoarea apariție a Sfântului Nicolae într-un autobuz din Rusia


Într-o zi de februarie a anului 1965, un autobuz plin de călători mergea din orașul nostru spre un alt oraș apropiat. Lângă șofer stătea un bătrân, mare la trup și viguros, cu o barbă albă, având în jur de 75 ani. Purta un palton greu cu guler de blană și o căciulă ce-i acoperea urechile. Autobuzul mergea încet pentru că ningea mereu. Când a ajuns la o curbă, lanțurile de la roțile din spate s-au rupt. Șoferul a frânat brusc, dar autobuzul s-a izbit de un alt autobuz, care se afla atunci acolo. Și toate acestea s-au petrecut în câteva secunde.

Colindul Sfantului Nicolae

vineri, 5 decembrie 2014

Parintele Justin Parvu despre dictatura biometrica: Vrem să fim sclavi sau liberi?

Cuvânt înainte la cartea Dictatura biometrica

Vrem să fim sclavi sau liberi?

Cartea aceasta, Dictatura biometrică, o recomand tuturor cititorilor care mai vor încă să fie liberi într-un stat democratic şi celor care mai vor încă să fie fii ai lui Dumnezeu şi nu ai Mamonei. Â Această carte este o sinteză a tuturor publicațiilor care s-au făcut până în prezent pe tema acestui subiect. Are o importanță deosebită pentru că pune la îndemâna tuturor creştinilor, în special ortodocşilor, informații necesare cu privire la problema introducerii microcipurilor de tip R.F.I.D. în actele noastre de identitate şi în toată viața noastră. Pentru că la ora actuală este o campanie extraordinar de satanică pentru distrugerea şi desființarea lui Hristos din inima creştinului. Întotdeauna au fost potrivnici creştinismului, de data aceasta însă este parcă o concentrare a tuturor forțelor întunericului din toate timpurile, a experiențelor îndelungate a celui rău şi vechi de zile, şi aplicarea lor asupra sufletului uman, căruia i s-a declarat război final de distrugere a ființei sale cu desăvârşire. Întotdeauna au fost şi creştini buni, şi creştini răi; întotdeauna au fost şi persecutori, şi preamăritori; au fost şi oameni care s-au sacrificat pentru această învățătură frumoasă, creştin ortodoxă, „pentru că ortodoxia este cea mai mare bogăție pe care o moşteneşte pământul nostru european sau bătrânul continent european, „dar au fost şi denigratori şi trădători care au săpat la surparea temeliei Bisericii lui Hristos. Dar cu cât trădătorii au săpat mai mult, cu atât sângele mucenicilor a înălțat Biserica lui Hristos, pe care nici porțile iadului nu o vor putea birui.

joi, 4 decembrie 2014

IPS Justinian Chira despre religia in scoli

Am vizitat şi am participat la orele de religie în şcolile elementare din Baia Mare. După această vizită am rămas deosebit de impresionat şi cu convingerea fermă că introducerea acestor ore de religie este de o importanţă deosebită pentru vindecarea copiilor noştri de anumite goluri, care pejudiciază maturizarea lor, formarea lor, luminarea lor, desăvârşirea lor spirituală, intelectuală, morală şi socială, integrarea lor în viaţa creştină, precum şi construirea caracterului lor. Ceea ce realizează religia, ceea ce primeşte un copil, un tânăr sau orice om, prin religie, nu este o nouă ideologie, aşa cum greşit se exprimă cei ce nu cunosc ce este religia. Religia nu este o ideologie. Religia este viaţă. Religia este o parte componentă din fiinţa omenească, iar fiinţa omenească nu are doar viaţă biologică, ci are şi un element nemuritor ce face din această făptură o fiinţă gânditoare, creatoare, producătoare de valori, de acte şi fapte pe care nici o vietate de pe pământ nu o poate realiza, pentru că nu are “viaţă”, adică suflet, acea scânteie divină în ea. Doar omul, format din trup viu şi suflet nemuritor, realizează bunuri şi valori ce depăşesc toate bunurile materiale. Pe lângă bunuri materiale omul realizează şi bunuri spirituale: Ştiinţă, Filosofie, Artă, Poezie, cultura în general, în care intră toate creaţiile fiinţei umane. 

Mai presus de toate, omul dispune de voinţa liberă prin care el are posibilitatea să transforme viaţa lui, societatea şi lumea în sânul căreia trăieşte, într-un infern sau într-un paradis. Creatorul i-a acordat omului acest drept şi această putere, prin care omul să vină lângă El, lângă Creatorul, sau să treacă în tabăra distructivă a răului, prin care să transforme totul într-un haos, dând drept hazardului - acestui instinct al întunericului-, să se joace cu existenţa noastră, a întregii lumi, a universului. Aceasta, însă, s-ar întâmpla dacă Providenţa n-ar veghea şi nu ar îndruma, prin religie, creatura, să meargă şi să respecte strict legile ce i-au fost imprimate şi date de la început, de când Creatorul a adus cosmosul din nefiinţă la fiinţă.

Lumina din cer la mormantul Parintelui Justin Parvu

Cineva mi-a trimis o fotografie de la mormantul Parintelui Justin Parvu in care o raza de lumina se pogoara din cer. Initial, lumina nu s-a vazut pe telefonul cu care a fost facuta fotografia, ci doar dupa ce a fost descarcata pe calculator.




miercuri, 3 decembrie 2014

Staretul Antonie: „La venirea antihristului, totul deja e pregatit, centralizarea e deplina, poporul e numarat, fiecare e cu numarul sau si cu cartela sa, iar în ea e inclus totul”

Preluare dupa SACCSIV
Totul este pus de acord cu America, astfel încât, în cazul unei uniuni comune, să nu apară probleme.
Care dintre aceste considerente e cel mai important pentru satanişti? Nu putem şti. Gândesc şi am văzut că acestea sunt treptele uneia şi aceleiaşi scări ce duc în împărăţia lui antihrist. La venirea lui aici, totul deja e pregătit, centralizarea e deplină, poporul e numărat, fiecare e cu numărul său şi cu cartela sa, iar în ea e inclus totul, până şi opiniile omului şi concepţia lui despre lume.
Cu această cartelă se va putea controla orice mişcare a omului şi pe pământ, şi sub pământ,şi sub apă. Totul va fi.Desigur, el va vrea ca lumea să i se închine de bunăvoie, aşa cum L-a primit pe Hristos. Dar aceasta va fi voia liberă a animalului dus spre tăiere. De mers,merge el singur, numai că în jur stau ciobanii cu bicele. Omenirea e deja în capcană, chiar dacă a mai rămas o bucăţică de caşcaval, fapt despre care a şi spus Mântuitorul, că greu se va mai găsi un suflet credincios.

Noi deja am acceptat condiţiile acestei lumi. Oamenii nu pur şi simplu au fost de acord, ci singuri îşi zidesc sistemul dependenţei de lume şi, dacă ai intrat în horă, trebuie să joci până la capăt, iar în cazul de faţă, până la Judecata de Apoi.

marți, 2 decembrie 2014

ATITUDINE: Manifestatie de 1 Decembrie pentru sustinerea religiei in scoli, la Borca (Neamt)

Sentinţa justă pentru Valeriu Gafencu la Tribunalul Bacău

Vineri, 28.11.2014, la Tribunalul Bacău, a fost admisă cererea prin care Fundaţia Ion Gavrilă Ogoranu a cerut anularea Hotărârii emise de Consiliului Local Tîrgu Ocna privind retragerea “Titlului de Cetăţean de Onoare al oraşului Tîrgu Ocna” – acordat postmortem lui Valeriu Gafencu.
Fiindcă în acest caz sentinţa nu este definitivă, asupra acesteia putându-se exercita o cale de atac, atragem atenţia asupra faptului că maniera corectă de interpretare este una singură: sentinţa pronunţată este rezultatul unui circuit legal şi democratic, specific unui stat de drept, în care unei instanţe de judecată i s-a cerut să se pronunţe asupra unei proceduri netransparente, nelegale şi afectate de imixtiuni nepermise, prin care autoritatea locală a procedat la retragerea unei distincţii civice acordate în deplină cunoştinţă de cauză şi asupra căreia se pronunţase anterior, la o distanţă de timp foarte mică.

16 ani de la mutarea la Domnul a Parintelui ILIE CLEOPA

Sfaturi ale părintelui Ilie Cleopa

Biserica este mama noastră! Nu lăsaţi Biserica, pentru că în ea ne unim cu Hristos.

Să aveţi Psaltirea ca pe un cozonac bun. Când ţi-e foame, mai tai o felie, mai mănânci, mai faci trea­bă, apoi mai citeşti o catismă, două, trei, cât poţi.

Când zici "Doamne Iisuse!'' se cutremură tot iadul, numai să zici din inimă!

Să trăiţi în dragoste unii cu alţii, că dragostea nu moare niciodată.

Să aveţi către Dumnezeu inimă de fiu, către voi minte de judecător şi către aproapele inimă de mamă.

Odata, cand cineva i-a aratat noua biserica din livada manastirii, parintele a zis: "Mai greu este sa faci un calugar adevarat decat o catedrala".

Formula AS