joi, 8 septembrie 2016

Parintele Constantin Voicescu, cuvant despre Maica Domnului la Mislea, cu cateva ore inainte de a fi ucis

Cuvant rostit la Mislea, in ziua de 8 septembrie 1997, cu cateva ceasuri inaintea mortii

Craiasa alegandu-te
Ingenunchem rugandu-te,
Inalta-ne, ne mantuie
Din valul ce ne bantuie;
Fii scut de intarire
Si zid de mantuire,
Privirea-ti adorata
Asupra-ne coboara,
O, Maica Preacurata
Si pururea Fecioara, Marie !

(Mihai Eminescu, Rugaciune)

Iubiti frati de credinta in Domnul Nostru Iisus Hristos,

Sarbatorim pe Maica Domnului azi ca si in alte zile de praznic. Inceputul anului bisericesc este patronat de praznicul de azi, iar sfarsitul de celalalt praznic mare, Adormirea Maicii Domnului. De fapt, daca stam bine sa ne gandim, o sarbatorim in fiecare zi prin rugaciunile ce i le adresam. Nici o fiinta, cereasca sau pamanteasca, nu s-a invrednicit de atata cinste! Asa se explica faptul ca in fiecare duminica auzim, la utrenie, cantarea “Ceea ce esti mai cinstita decat Heruvimii si mai marita, fara de asemanare decat Serafimii”…

Care este temeiul acestei cinstiri? Cine este aceasta care se naste? Vom incerca in cele ce urmeaza sa raspundem acestor intrebari. Exista un fapt care domina toata viata Maicii Domnului:constiinta clara a solidaritatii cu toti oamenii si a slujirii planului lui Dumnezeu, pusa in evidenta in cateva momente cu semnificatie deosebita:
I. Momentul Bunei Vestiri. Dumnezeu, voind sa se faca Om pentru a ne mantui, cere consimtamantul liber al omenirii al carei sol a fost smerita Fecioara Maria. Nimeni nu va sti vreodata ce intorsatura ar fi luat planul pentru mantuirea lumii daca in acel ceas unic Sfanta Fecioara n-ar fi dat sublimul ei consimtamant: “Iata roaba Domnului, fie mie dupa cuvantul Tau!” (Lc. 1, 38). Ea este constienta ca, prin consimtamantul ei liber de a fi mama lui Dumnezeu-Mantuitorul, aduce slujire tuturor neamurilor pamanturilor, de aceea va prooroci inspirata de Duhul Sfant: “Iata de acum inainte ma vor ferici toate neamurile” …

II. Ceasul din noaptea Craciunului, noapte in care Maica Domnului Naste pe Dumnezeu ascuns in faptura de Prunc omenesc. Maica Domnului alapteaza si creste, ca orice mama adevarata, pe Omul-Dumnezeu Iisus Hristos, singurul Mantuitor daruit de Dumnezeu oamenilor. Cantarea ei, acum, se petrece inlauntru: “Iar Maria pastra toate cuvintele si se gandea la ele in inima sa …” (Lc. 2, 19). Trebuie sa ne oprim cateva clipe asupra slujirii ei de mama.

Se poate spune, fara pic de exagerare, ca niciodata o mama n-a fost mai clar constienta de faptul ca slujeste lumea intreaga si planul lui Dumnezeu, implinindu-si smeritele ei datorii. Toate mamele ar trebui sa-si creasca pruncii cu delicatetea si constiinciozitatea Maicii Domnului. Sa stie, totodata, ca refuzul de a avea copii si de a-i creste echivaleaza cu refuzul de a conlucra cu Dumnezeu, fiind un gest chiar de impotrivire lui Dumnezeu.

Parintele Benedict Ghius atrage atentia asupra sublimitatii icoanei Maicii Domnului cu Pruncul, intitulata “Dulcea sarutare”: chipul Fecioarei-Mame de pe icoana arata inexprimabila dragoste dintre Dumnezeu si oameni …

III. Momentul Adormirii Maicii Domnului reprezinta deplinatatea slujirii ei fata de oameni. Spun Sfintii Parinti: o taina de negraita rasplatire are loc in ziua Adormirii Maicii Domnului, intre Hristos si Sfanta Lui Maica. Trupul ei a fost inviat din morti si mutat la cer intru slava, ca si trupul Mantuitorului, inainte de sfarsitul lumii si de a doua venire a Domnului! Putem spune ca este un al doilea Paste: Pastele Maicii Domnului!

Sa ne amintim inca o data toata slujirea Maicii Domnului in planul mantuirii. Ea a fost chemata sa dea trup de om lui Dumnezeu si, nascandu-L, ea L-a introdus pe Dumnezeu in familia oamenilor. Ea L-a ajutat pe Dumnezeu sa Se faca om si sa poata muri si invia din marea Lui dragoste, pentru ispasirea si transformarea noastra si a intregii lumi. Slujirea si darul acesta n-au fost uitate de Mantuitorul Hristos. Indumnezeirea omului, iata marea binefacere pe care, prin Iisus Hristos, omenirea o datoreaza Maicii Domnului.

Iubiti credinciosi,

De toate acestea ne aducem aminte cu deosebire azi, la nasterea ei, si o cinstim dupa cuviinta. Si cum sa nu o cinstim pe cea prin care ne vine mantuirea? Pe cea care e rodul rugaciunilor sfintilor ei parinti, Ioachim si Ana, prin lucrarea Domnului insusi, dupa cuvantul inspirat“intelepciunea si-a zidit siesi casa”. Ce fapte minunate poate rugaciunea, iubitii mei! Cum atrage ea lucrarea lui Dumnezeu!

Cum sa nu o cinstim pe cea pe care in primul rand Domnul a cinstit-o, prin salutul si glasul Arhanghelului, prin al Elisabetei si, mai apoi, prin izbucnirea femeii din popor care avea sa spuna Mantuitorului: “Ferice de pantecele care te-a purtat! …“ (Lc. 11, 27)? Cum pot unii dintre crestini sa fie atat de marginiti sau de rea credinta incat sa nu o cinsteasca? Fratiile voastre, sa nu plecati urechile la indemnurile lor! Ramaneti in biserica sramoseasca, sa aflati mantuire! “Cine vine la Biserica ta si nu ia degraba mantuire sufletului si trupului, Prea Curata?” – spune o cantare din slujba Aghiazmei mici.

Slava Domnului, prezenta fratiilor voastre aici arata ca o cinstiti! Ati venit unii de departe, altii mai de aproape, spre a va exprima recunostinta fata de Maica noastra, a tuturor, aici, in acest loc unde surorile noastre, care au purtat crucea grea a credintei, dar intarite prin rugaciunile Prea Curatei, i-au zidit locas de inchinare!

Slava Domnului, poporul nostru romanesc are la mare cinste pe Maica Domnului, caci auzim frecvent rostirea: “Doamne, Maica Domnului!”. Ne amintim, de asemenea de versurile inchinate ei de potul nostru cel de toate zilele, Mihai Eminescu (care, precum stiti, considera Biserica Ortodoxa drept Maica spirituala a neamului romanesc), in minunata poezie Rugaciune,din care am evocat prima parte la inceputul cuvantului nostru. Redam acum a doua parte:

Noi ce din mila Sfantului

Facem umbra pamantului

Rugamu-ne-ndurarilor

Luceafarului marilor

Ascult-a noastre plangeri,

Regina peste ingeri,

In neguri te arata

Lumina dulce, clara,

O, Maica Preacurata

Si pururea Fecioara, Marie.

Adevarate file de Acatist!

Slava Domnului ca avem o astfel de mijlocitoare catre El! Atat de calda si de apropiata! Caci trebuie sa observam, iubiti credinciosi, ca, daca pe Domnul il iubim, ne si temem de El, caci va fi judecatorul nostru nemitarnic, pe Maica Domnului doar o iubim. De ea nu ne temem, caci la judecata o vom avea aparatoare. De aceea cantam adesea “Aparatoare Doamna … “

O fericim si o cinstim, dar sa nu uitam cuvantul Domnului spus cand femeia din popor a fericit-o pe Maica Sa: “Fericiti sunt si cei ce asculta cuvantul lui Dumnezeu si-l pazesc!” (Lc. 11, 28). O spune si Maica Domnului, ca singurul cuvant de indrumare iesit din gura ei: “Sa faceti tot ce va va spune El!” (In. 2, 5). Adica ce ne-a invatat El sa facem: sa iubim, sa iertam, sa fim milostivi.

Sa nu uitam, iubitii mei, cu fiecare mana de ajutor pe care ne-o intinde, Maica Domnului ne repeta neincetat nemuritoarea ei chemare: “Oameni buni, faceti tot ce v-a zis El sa faceti!”. E ca si cum ar zice: fiti aproape de Dumnezeu, fiti aproape unii de altii! in aceasta se cuprinde toata Evanghelia. Alta cale de mantuire, alta cale de indumnezeire nu exista.

O, Maica Prea Curata, ajuta-ne sa implinim cuvantul Fiului tau si Dumnezeului nostru. Amin!”

Introdu e-mailul pentru abonare:

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu