joi, 31 iulie 2014

Parintele Arsenie Boca despre strâmbarea ideii mesianice

În sufletul poporului ales, în decursul veacurilor, în decursul aşteptării mesianice, s-au întâmplat mai multe lucruri. Astfel: văzându-se ca a stat mereu sub jug străin, înca de la obârşie, de la robia egipteană începând, continuând cu robia babiloniană, trecând pe rând sub stăpânirea mezo-perşilor, sub stăpânirea lui Alexandru Macedon, apoi sub stăpânirea regilor străini, iar mai pe urmă sub gheara pajurei romane, visul lor de aur era câştigarea independenţei politice, vis, care le-a vrăjit mintea, cu care au tâlcuit Scriptura strâmb. Barbaţii lor, care mai puteau înţelege tâlcul scrierilor sfinte, făcându-se interpreţii acestei dorinţe arzătoare a poporului iudeu, se intemeiau pe următoarele date:

1) pe făgăduinţele făcute de Dumnezeu Patriarhilor: Avraam, Isaac şi Iacov;
2) pe cuvintele Profeţilor şi
3) pe împlinirea profeţiilor cu privire la ieşirea din robia egipteană şi din robia babiloniană.

Cuvant al Sfantului Efrem Sirul despre spurcatul antihrist, pecete si vremurile din urma

Eu, Efrem cel prea mic si pacatos si plin de greseli, cum voi putea sa spun cele mai presus de puterea mea ? Dar de vreme ce Mantuitorul plin de a Sa milostivire, pe cei neintelepti i-a invatat intelepciunea si prin ei pe credinciosii de pretutindeni i-a Luminat; si pe a noastra limba cu indestulare o va lamuri spre folosul si zidirea mea, a celui ce zic, si a tuturor ascultatorilor, si voi grai intru durere si voi spune intru suspinuri pentru sfarsitul lumii acesteia de acum, si pentru cel fara de rusine si cumplit balaur (adica Antihrist) cel ce va tulbura toate de sub cer, si sa bage teama si spaima si cumplita necredinta in inimile oamenilor… Va face aratari, semne si infricosari, incat, de ar putea sa amageasca si pe cei alesi. Si se va sargui ca pe toti sa-i insele cu mincinoasele semne, cu naluciri de aratari vrajitoresti si cu fermecatoriile care se vor face de el …

Caci cu ingaduinta lui Dumnezeu va lua stapanire ca sa insele lumea, fiindca s-au inmultit paganatatile oamenilor, si pretutindeni se lucreaza tot felul de lucruri cumplite … Pentru aceasta Dumnezeu va slobozi a fi ispitita lumea cu duhul inselaciunii, pentru paganatatea oamenilor. De vreme ce asa au voit oamenii a se departa de Dumnezeu si a iubi pe vicleanul. Mare nevointa va fi fratilor in vremurile acelea, mai ales celor credinciosi, cand se vor savarsi semne si minuni de insusi balaurul cel cu multe stapaniri; cand se va arata ca un Dumnezeu, cu naluciri infricosate, zburand in vazduh, si toti dracii ca ingerii inaltandu-se inaintea tiranului. Si va striga cu tarie schimbandu-si chipul si infricosand fara de masura pe toti oamenii. Atunci fratilor, oare cine se va afla ingradit si neclintit petrecand ? Avand in sufletul sau semnul Unuia-Nascut Fiului lui Dumnezeu, adica sfanta lui venire.

Monahul Teodot despre reinhumarea miseleasca a Sfantului Marturisitor Gheorghe Calciu

Cateva clarificari aduse celor cu gandire ecumenista

Tot aud si citesc pareri ecumeniste, unele facand deja obiectul unor articole pe acest site (si nu numai), altele insa ramanand neclarificate. Toti ecumenistii au in principiu aceleasi lozinci: canoanele sunt invechite, ecumenismul reprezinta iubire, ecumenistii sunt mai multi si asta conteaza s.a.m.d. Aceste pareri sunt evident una mai eretica decat cealalta.

1. Sfintele canoane sunt desuete pentru cine nu a inteles nimic din crestinism pana acum. Tocmai asta e ideea: crestinismul nu se schimba, ramane acelasi. ” Iisus Hristos, ieri si azi si in veci, este acelasi” (Evrei 13:8), si la fel este si cu credinta revelata de El. Ca lumea se schimba (secularizeaza) nu inseamna in nici-un caz ca Biserica trebuie sa faca la fel. Biserica e busola dupa care ne ghidam si dupa care stim ce anume e erezie si ce este adevar. Cei care vor sa fie si crestini, dar si pe placul lumii secularizate nu fac decat sa slujeasca la doi domni, ori asta e imposibil. Prin Sfintele canoane a vorbit Insusi Sfantul Duh, astfel ca acestea au aceeasi valoare ca Sfanta Scriptura. Dar evident, faptul ca ecumensitii nu respecta canoanele, asta nu inseamna ca respecta Biblia, ci din contra….

Parintele Justin Parvu - Credinta si traditii nemtene

Cuvant al Parintelui Justin Parvu la primul Hram al Manastirii Martirilor de la Canal Poarta Alba

Justin Popovici: Hristos, nu numai că defineşte adevărul, ci arată şi calea către El

Hristos, în persoana Sa, nu numai că defineşte adevărul, ci arată şi calea către El: cel ce rămâne în cuvântul Său va cunoaşte adevărul, iar adevărul îl va face liber (cf. Ioan 8, 32) de păcat, minciună şi moarte. În persoana Dumnezeu-omului Hristos, Dumnezeu şi omul sunt indisolubil uniţi. Înţelegerea omului nu este răsturnată, ci este reînnoită, curăţită şi sfinţită. 
Este adâncită şi îndumnezeită, dându-i-se posibilitatea de a cuprinde adevărurile vieţii în lumina Dumnezeului făcut om. În Hristos, Adevărul absolut a fost oferit în totalitatea sa într-un mod personal şi real. Iată de ce numai El singur, dintre toţi cei născuţi pe pământ, posedă cunoaşterea integrală a adevărului şi o poate oferi mai departe. 

Iconografia Împărtășirii Apostolilor

,,Eu sunt pâinea cea vie, care s-a pogorât din cer. Cine mănâncă din pâinea aceasta va fi viu în veci. Iar pâinea pe care Eu o voi da pentru viaţa lumii este trupul Meu. Cel ce mănâncă Trupul Meu şi bea Sângele Meu are viaţă veşnică şi Eu îl voi învia în ziua cea de apoi” (In 6, 51.54).


Împărtășirea Apostolilor este o temă esențială în Sfântul Altar. Sub Dumnezeiasca Liturghie este zugrăvită, în absidă, Împărtășirea Apostolilor. Ca și în reprezentarea Sfintei Liturghii, în centru se află Sfânta Masă, acoperită cu un baldachin, iar Hristos este reprezenatat de două ori - în dreapta și în stânga Sfintei Mese. În spatele Lui stau doi îngeri, îmbrăcați în veșminte diaconești.

miercuri, 30 iulie 2014

Părintele Arsenie Boca – maestru spiritual sau duhovnic ortodox?!

În societatea “modernă” de azi apar, în cadrul unor erezii si secte contemporane, noi curente, mai mult sau mai putin neo-păgâne amestecate cu crestinism si nationalism. O parte dintre acestea susțin că părintele Arsenie Boca a fost un mare maestru spiritual în sensul ezoteric. Folosindu-se de imaginea părintelui Arsenie Boca, se doreşte inducerea în eroare a omului simplu si încovoiat de griji ce nu cunoaste foarte bine învăţătura ortodoxă.
Erezia este abaterea de la dreapta învăţătură şi de la  dogmele  Sfintei Biserici Ortodoxe. Printre ereziile contemporane întâlnim: credinţa conform careia mântuirea nu este doar în Biserică şi că nu e nevoie să fii ortodox ca să te mântuieşti; credinţa că e suficient sa fii creştin, religios, credincios, mistic, spiritual etc., fără a fi ortodox ca să te poţi mîntui; credinţa şi afirmarea ideii că Hristos a fost un mare învăţat, un mistic, un iluminat, un înţelept, un guru, un iniţiat cu puteri paranormale, oculte, vrăjitoreşti, un şef spiritual, un fel de mare şaman venit din ceruri astrale, o strălucită personalitate a umanităţii, maestru spiritual, şi nu însuşi Dumnezeu-Cuvîntul.

marți, 29 iulie 2014

Iustin Pârvu - un preot-călugăr de o înaltă puritate morală

Am, acum, ocazia să-l cunosc mai îndeaproape pe părintele Iustin Pârvu, preot-călugăr, care și-a început ucenicia, de copil, la Schitul Durău. Înalt și subțire, senin și tăcut, cu o voce blândă și clară, rar auzită, la cei 35-36 de ani ai lui, pare desprins din iconografia cu reprezentări ascetice a ortodoxiei bizantine, imagine pe care mi-o obligă nu numai înfățișarea și conduita lui, ci și gândul că are o condamnare lungă.
Spre deosebire de monahii pe care calea aleasă de ei i-a înăcrit și i-a făcut țepoși în relațiile cu ceilalți oameni, parcă reproșându-le acestora renunțările obligate de opțiunea lor, părintele Iustin are ceva indefinibil, bun și luminos, cucernic și discret în firea sa.
L-am întâlnit, după 23 de ani, căutându-l, ca mulți credincioși localnici, la Mănăstirea Bistrița, ctitoria lui Alexandru cel Bun, și pe cât ne-am însuflețit la revedere, pe atât, la despărțire, m-a tulburat adânc răspunsul dat cererii de a se ruga pentru mine: ”Și eu vă rog să vă rugați pentru mine, păcătosul!”. Ori, dacă un preot-călugăr de o atât de înaltă puritate morală, te roagă pe tine un laic păcătos, să te rogi pentru el, trebuie să fii prea întunecat la minte și prea gros de obraz ca după o asemenea întâlnire să rămâi la fel de îngăduitor cu tine însuți și de tolerant cu ispitele tale.

“Nu a fost tânăr mai schingiuit ca el la Pitești”

"Constantin (Costache) Oprişan - bărbat trecut de 30 de ani. Şeful Frăţiilor de Cruce pe ţară. Om de un caracter şi o cultură impresionantă. La Piteşti, Ţurcanu i-a pregătit cele mai groaznice torturi, distrugându-l fizic şi umilindu-l mai jos decât pământul. Spatele lui, de la ceafă până la călcâie, era numai cicatrice lângă cicatrice. Carnea toată i-a fost ruptă în fâşii. A reuşit Ţurcanu să-l "disciplineze" în sensul de a-i executa ordinele, dar n-a reuşit să-i întoarcă conştiinţa spre a-l face comunist convins, aşa cum i-a făcut pe alţii. Era prea puternic acest Costache Oprişan. În celulă [laJilava n.n.] era singurul care avea dreptul să stea întins pe pat. Era bolnav de tubercloză în ultima fază."
(Octavian Voinea - Masacrarea studenţimii române, de Gheorghe Andreica)
***
"Cel mai impresionant lucru, încă de la începutul încarcerării mele, a fost coeziunea noastră. Personal m-am atasat de fraţii mei de suferinţă... Mulţi din cei care erau acolo în închisoare parcă erau nişte îngeri. Cel care m-a impresionat cel mai mult a fost Constantin Oprişan. Am stat un an de zile în aceeasi celulă. Era un om de o complexitate extraordinară, ce stăpânea varii domenii, de la muzică, artă, până la matematică si filosofie. Din fire era foarte afectuos, trăind totul la maximum. A fost supus celui mai mare supliciu, nefiind altul mai schingiuit ca el; a luat bătaie pentru fiecare tânăr legionar, cu un eroism de durată, neegalat."
(Dumitru Bordeianu - "Mărturisiri din mlaştina disperării")

Mănăstirea Paltin Petru Vodă - 27 iulie 2014


Manastirea Rasca - Psalmul 144

luni, 28 iulie 2014

Minune: Fotografiile de la mormântul Părintelui Justin Pârvu au izvorât mir. La fel s-a întâmplat şi cu moaştele de la Aiud aflate în biserică


Duminică, 27 iulie 2014, de ziua Sfântului Mucenic Pantelimon, am ajuns la Mănăstirea Petru Vodă împreună cu un grup de 14 persoane din Maramureş. După ce am intrat în curtea mănăstirii m-am oprit pentru puţin timp pentru a face o fotografie la mormântul Părintelui Justin Pârvu, iar apoi m-am îndreptat spre acesta.

Ajuns acolo am sărutat fotografia cu Părintele Justin aflată pe crucea mormântului, moment în care am simţit o puternică mireasmă de mir. M-am uitat mai atent şi am văzut că deja cursese mir din zona capului. Apoi au văzut şi celelalte persoane din grup şi s-au minunat. Mai mult, nu doar fotografia din faţa crucii a izvorât mir, ci şi cea din spatele ei, fapt care m-a impresionat. Adaug şi faptul că în timp ce fotografiile izvorau mir am atins una din ele cu metanierul, care continuă să miroasă la fel de puternic şi la momentul scrierii articolului.








După ce ne-am închinat la mormântul cel plin de viaţă al Părintelui am plecat în biserică unde am sărutat icoanele şi racla cu părticele din sfintele moaşte de la Aiud puse la închinare acolo. Am rămas şi aici impresionat deoarece sticla era umedă şi mirosea foarte puternic a mir.



Am ieşit apoi din nou afară pentru a vedea dacă mai curge mir din fotografiile Părintelui, dar am constatat că acesta s-a oprit. Totuşi, fotografia din faţă mirosea foarte puternic a mir.

Consider această minune ca o binecuvântare aparte a Părintelui Justin Pârvu pentru grupul nostru, mai ales că majoritatea din noi nu mai fusesem la sfinţia sa cât încă mai trăia şi nici la mormântul său.

Trebuie să mai precizez că după terminarea Sfintei Liturghii de la mănăstirea de maici, Paltin, am ţinut să mă mai închin o dată la icoanele din biserică. Şi aici, icoana mare cu Maica Domnului şi Pruncul, din stânga altarului, a dat bună mireasmă. I-am spus uneia dintre persoanele cu care am fost la mănăstire şi la fel a simţit şi ea. 

"Pe voievodul Ortodoxiei şi păstorul cel adevărat, pe cel ce în smerenia muceniciei cununa desăvârşirii a luat, veniţi toţi credincioşii să-l lăudăm şi să-i cântăm biruinţa asupra firii: Bucură-te, prea-cuvioase părinte Iustine, mult pătimitor şi dascăl al Iubirii!" (Condacul Părintelui Justin, glasul 8, podobie “Apărătoarei Doamne”)

Hristos în mijlocul nostru! 

Vlad Herman

vineri, 25 iulie 2014

Invitaţie la hram: Mănăstirea Paltin Petru-Vodă îşi serbează ocrotitorul – Sf. Mare Mucenic şi Tămăduitor Pantelimon

Mănăstirea Paltin Petru-Vodă vă invită să participaţi la slujba de prăznuire a Sf. Mare Mucenic şi tămăduitor Pantelimon, ocrotitorul aşezământului Filantropic întemeiat de Părintele Arhimandrit Justin Pârvu.
Înaltpreasfinţitul Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei va fi prezent la mănăstirea Paltin, duminică, 27 iulie, pentru a oficia slujba Sfintei Liturghii alături de un sobor de preoţi.
Aşezământul filantropic al mănăstirii Paltin cuprinde un orfelinat pentru copii şi un azil pentru bătrâne, unde îngrijirea şi asistenţa medicală este oferită de maicile din mănăstire. Părintele Justin Pârvu a întemeiat acest aşezământ social din mare lui dragoste faţă de semenii aflaţi în nevoi, boli şi necazuri, faţă de neamul românesc.
Toţi cei care doresc să acorde un sprijin susţinerii activităţilor misionar filantropice, începute de Părintele Justin în mănăstirea Paltin, o pot face direct sau prin următoarele date de contact:

joi, 24 iulie 2014

Pr. dr. Mihai Valică – Despre moaştele sfinţilor închisorilor

ARHIEPISCOPIA SUCEVEI ŞI RĂDĂUŢILOR
PROTOPOPIATUL CÂMPULUNG‑MOLDOVENESC
 PAROHIA ORTODOXĂ SFÂNTA TREIME
VATRA ‑ DORNEI
Str. Păcii, Nr. 16, Oraş VATRA‑DORNEI cod 725700,
Nr. 144 din 17 iulie 2014
Răspuns la anexa nr. 339/2014 a Cancelariei Sfântului Sinod al BOR,
pentru întocmirea catalogului Sfintele Moaşte din România
  1. Repere istorice şi pronia divină
În anul 2008 am primit în dar, de la un părinte, un chivot, cu menţiunea că în acesta vor sălăşlui, când va voi Dumnezeu, sfinte moaşte. Am acceptat chivotul şi doi ani a stat gol pe Sfânta Masă.
Călătorind în Grecia pe la diverse mănăstiri cu oca­zia lansării unei cărţi, care mi‑a fost tradusă în limba grea­că[1], mi s‑au făcut câteva oferte de a primi sfinte moaşte.
Pentru că nu cerusem binecuvântarea ierarhului meu, nu am îndrăznit să primesc, dar nici nu am avut în­demnul inimii, gândind că şi în ţara noastră suntmunţi de oseminte ale martirilor, ucişi în închisorile comuniste. Şi m‑am întrebat: cu ce sunt mai sfinţi cei din Grecia faţă de martirii temniţelor holocaustului roşu?

Sfântul Maslu, mai popular decât Sfânta Împărtășanie


Omul bolnav ajunge uneori la disperare în căutarea vindecării, participând mai des la Taina Maslului decât la Sfânta Liturghie. Cum să nu cădem în această extremă? Într-adevăr, se observă acest lucru în zilele noastre, şi asta din cauza neînţelegerii corecte a încercărilor din viaţa noastră. Omul este întotdeauna tentat să fugă de durere, boala provoacă suferinţă, iar omul cere de la Dumnezeu să ridice de la el această durere. Biserica, în schimb, învaţă că omul ar trebui să se roage ca să primească putere de la Dumnezeu să ducă această cruce cu răbdare, pentru că Domnul Hristos învaţă în Evanghelie că fără Cruce omul nu se poate mântui: “Cel ce vrea să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea sa şi să-Mi urmeze Mie”. 

miercuri, 23 iulie 2014

MĂRTURISIREA DE CREDINŢĂ ÎMPOTRIVA ECUMENISMULUI

CEI CE AU SEMNAT “MĂRTURISIREA DE CREDINŢĂ ÎMPOTRIVA ECUMENISMULUI” SUNT PESTE  30000
Conform ultimei actualizări a listei cu semnatarii „Mărturisirii de credinţă împotriva ecumenismului” (11/11/2010), episcopii care au semnat Mărturisirea până în acest moment sunt opt – trei aparţin Bisericii Greciei, iar egumenii athoniţi sunt deja șase. Mărturisirea a fost semnată şi de mulţi alţi egumeni, preoţi şi mulţi credincioşi, iar înregistrarea de semnături continuă.

Episcopi care au semnat Mărturisirea de Credinţă:

Mitropolitul Pantelimon de Antinoe
Mitropolitul Serafim al Kythirelor şi Antikythirelor
Mitropolitul Cosma al Etoliei şi Akarnaniei
Mitropolitul Serafim al Pireului
Mitropolitul Artemie de Raşka şi Prizreni, Kossovo şi Metohia
Mitropolitul Natanael de Nevrokopios (Bulgaria)
Episcopul Gheorghe (Schaefer) din Mayfield, Egumenul Mănăstirii Sfânta Cruce din Wayne, West Virginia
Arhiepiscopul Nikiforos de Askalon

Egumeni care au semnat Mărturisirea de Credinţă:

Arhim. Hristodoulos, Egumenul Sfintei Mănăstiri Cutlumuş – Sfântul Munte
Arhim. Iosif, Egumenul Sfintei Mănăstiri Xiropotamu – Sfântul Munte
Arhim. Filotheos, Egumenul Sfintei Mănăstiri Karakalu – Sfântul Munte
Arhim. Agathon, Egumenul Sfintei Mănăstiri Konstamonitu – Sfântul Munte
Arhim. Nikodimos, Egumenul Sfintei Mănăstiri Filotheu – Sfântul Munte
Arhim. Justin Pârvu, Egumenul Sfintei Mănăstiri “Sf. Arhangheli” – Petru Vodă, cu obştea
Arhim. Ambrozie, Egumenul Sfintei Mănăstiri Zografu – Sfântul Munte, cu obştea
La sfarsit aveti o lista mai extinsa a celor mai importanti semnatari.
Toţi acei clerici, monahi, monahii şi laici care doresc să participe la această mică consemnare a Mărturisirii Ortodoxe pot să declare aceasta scriind: „Sunt de acord cu Mărturisirea de Credinţă împotriva Ecumenismului şi semnez”.
Să trimită însă spre informare şi numele, prenumele, localitatea şi ţara, precum şi identitatea lor clericală, monahală sau profesională la adresa: Περιοδικό «ΘΕΟΔΡΟΜΙΑ» Τ.Θ. 1602, 541 24 ΘΕΣΣΑΛΟΝΙΚΗ. fax:2310.276590 sau pe e-mail la: palimpce@otenet.gr
Să fiţi siguri că această semnătură o veţi găsi în veşnicie în „cartea faptelor bune”, iar Sfinţii Ierarhi, Martiri şi Mărturisitori vă vor da sfânta lor sărutare şi îmbrăţişare frăţească mijlocind pentru voi la ceresul Împărat.

MĂRTURISIREA DE CREDINŢĂ ÎMPOTRIVA ECUMENISMULUI[1]

SINAXA CLERICILOR ŞI MONAHILOR ORTODOCŞI DIN GRECIA
Toţi cei care prin harul lui Dumnezeu am crescut în dogmele cele binecinstitoare şi urmăm în toate Biserica cea Una, Sfântă, Sobornicească şi Apostolească credem că:

marți, 22 iulie 2014

Scrisoare pentru fete

Multe fete din România, frumoase ca zânele, cad victimă păcatului cu aromă de rom şi efecte toxice: sexul înaintea căsătoriei… Dar trebuie să vă avertizez: nu vă jucaţi cu dragostea! N-o stârniți și n-o chemați insistent. Pentru că, spunea Solomon, „e mai tare ca moartea!”. A gustat careva dintre voi din moarte?

Vă scriu fetelor, pentru că unele dintre voi aţi ajuns să justificaţi că “păstrarea fecioriei ţine de legendă”. Apoi, vă revoltaţi pe Dumnezeu pentru că nu vă ajută să vă măritaţi. Sau dacă vă căsătoriţi, vă revoltaţi că n-aţi făcut-o cu partenerul potrivit! Să ştiţi că bărbaţii ideali pe care îi căutaţi nu vor dori niciodată fete de “second-hand”.

Vă scriu, pentru că societatea noastră încearcă să vă convingă că păcatul nu e păcat, că viciile nu sunt vicii, că normalul e anormal. “În situaţia extremă vă poate da cu şampon pentru creier, vă poate amorţi conştiinţa”, scria cineva. Dar, nu are puterea să vă curăţe sufletul, nu vă poate reda frumuseţea lăuntrică. Să ştiţi, frumosul exterior trece, dar cel lăuntric dăinuieşte.

Parintele Gheorghe Anitulesei despre nenorocirile sufletesti ale oamenilor de astazi

A treia carte de marturii despre intalnirea sufletelor de azi cu Parintele Arsenie Boca

Cu multumiri autoarei randurilor de mai jos (Vlad Herman)

Tanarul jurnalist din Baia Mare, Vlad Herman, a coordonat aparitia, in  2014,  a doua volume scrise cu noi marturii
Pr Arsenie _albastru
Parintele Arsenie Boca  – desen de Gabriela Mihaita David (pe care o gasitiaici si aici…)
despre Parintele Arsenie Boca : “De dincolo am sa va ajut mai mult. Marturii despre Parintele Arsenie Boca” si “Parintele Arsenie Boca mi-a schimbat viata”. Cu doar cateva zile in  urma, sub aceeasi coordonare, a aparut un al treilea volum: Parintele Arsenie Boca, Grabnic ajutator – Marturii. Minuni” (Ed. Ortodoxia, 2014).
Aplecarea si determinarea cu care Vlad Herman culege si reda maselor largi de cititori marturii, intamplari si trairi din zilele noastre ale unor frati de-ai nostri care au intalnit pe cale, intr-un fel sau altul,  sufletele luminoase ale unor traitori ortodocsi  (caci alte doua volume aparute sub ingrijirea lui Vlad Herman in 2014 sunt dedicate Parintelui Justin Parvu, si se numesc: “Avva Justin Parvu – Marturii. Amintiri. Minuni” si “Noi marturii despre Parintele Justin”, m-au facut sa il rog sa scrie pentru acest blog cateva ganduri ale lui, in legatura cu cartile de care s-a ocupat cu atata dedicare…
***
Iata ce am primit de la Vlad Herman astazi, si ii multumesc mult pentru aceste randuri:

Parintele Ilie Lacatusu asteapta

"Un slujitor devotat pentru Hristos a fost preotul Ilie Lacatusu, de loc din judetul Valcea, care a petrecut mai multi ani in inchisori si a patimit ca un martir. In vara anului 1998, la 15 ani de la moartea sa, a fost gasit intreg si neputred in mormant, ca semn ca Dumnezeu a primit jertfa vietii lui si l-a numarat in ceata celor drepti." (Arhimandrit Ioanichie Balan) In istoria crestinismului, o singura categorie de oameni au acest dar: sfintii 

Cine sunt sfintii?

Intemeiata pe argumente biblice si istorice, Biserica invata ca acelui crestin care a dus o viata exemplara in comunitatea crestina, concretizata prin fapte si minuni, i se acorda o cinstire deosebita. Prin viata lor plina de pilde, cei ce au urmat in dreapta credinta pe Mantuitorul Hristos si nu s-au abatut de la poruncile Lui se invrednicesc de darul indumnezeirii. Despre aceasta mare taina, Sfantul Atanasie al Alexandriei, traitor din veacul al IV-lea, spunea: "Dumnezeu S-a facut om pentru ca si omul sa se poata indumnezei". 

Sfintii, acesti prieteni ai lui Dumnezeu, jertfindu-se si rugandu-se pentru lume, s-au invrednicit de slava lui Dumnezeu. Ei sunt "ziditi pe temelia apostolilor si a prorocilor" si vor fi partasi la judecata lumii. Biserica ne invata sa-i luam pe sfinti ca modele de viata. In vietile lor, vedem cum placutii lui Dumnezeu au petrecut in curatenie si rugaciune, in pace si armonie cu tot ce este in aceasta lume. Gasim nenumarate exemple de sfinti care, nedorind a se inchina idolilor si a se lepada de Hristos, au fost chinuiti si omorati. Biserica ii cinsteste si astazi pe toti acestia si le acorda zi de praznuire in calendar.

Ce sunt sfintele moaste?

Sfintele moaste sunt trupurile sfintilor pastrate de-a lungul timpului (dupa moartea biologica a acestora), fara a fi atinse de stricaciune, bine mirositoare si inzestrate cu darul facerii de bine, caci trupurile lor s-au facut, inca din viata pamanteasca, Biserica a Duhului Sfant. Sfintenia moastelor este strans legata de invatatura despre lucrarea energiilor divine necreate asupra omului, de legatura reala si esentiala dintre harul dumnezeiesc si firea umana, de lucrarea sfintitoare a Sfintelor Taine asupra primitorilor si de Trupul inviat al Mantuitorului. Legatura sufletului cu trupul (a duhului cu materia) sta la temelia caracterului incoruptibil al sfintelor moaste. Taina sfintirii moastelor reprezinta posibilitatea duhului de a patrunde si induhovnici materia, actiune ce depaseste logica si limitele intelectului uman. Sfantul Irineu al Lionului spune: "Cum pot oamenii sa pretinda ca este incapabila carnea de a primi darul lui Dumnezeu, constand din viata vesnica, atunci cand ea este hranita de Trupul si Sangele lui Hristos?". Biserica, prin al VII-lea Sinod Ecumenic, a hotarat ca, la sfintirea unei biserici, episcopul are obligatia de a pune in Sfanta Masa parti din sfintele moaste, iar "cei care defaima moastele sfintilor care stau la temelia vietii bisericesti se caterisesc si se afurisesc".

O viata de martir

Parintele Ilie s-a nascut pe 6 decembrie 1909 in satul Crapaturile, judetul Valcea, din parinti binecredinciosi. Isi doreste de mic copil sa-I slujeasca lui Dumnezeu si astfel, in 1934, absolva Facultatea de Teologie din Bucuresti si, la putin timp dupa aceea, este hirotonit. Slujirea preoteasca i-a adus multe satisfactii duhovnicesti. Pentru marturisirea lui Hristos, a fost ca un ghimpe pentru regimul ateu al veacului trecut si, din acest motiv, a avut mult de suferit. Aceasta nu l-a impiedicat deloc in propovaduirea "Cuvantului Adevarului", caci el mai mult se temea de Dumnezeu decat de oameni. A suferit pentru Biserica si neamul sau, pe care le-a iubit, ducandu-si crucea grea prin inchisori, asemenea parintelui Dumitru Staniloae, a ieroschimonahului Daniil (Sandu) Tudor - mort la inchisoarea Aiud, a preotului Dimitrie Bejan, a protosinghelilor Nicodim Mandita, Arsenie Boca, Benedict Ghius, tanarului Constantin Oprisan - mort la inchisoarea Pitesti, Valeriu Gafencu si a multor altora. A fost arestat in anul
1952 si dus in judetul Constanta, la coloniile Galesu si Peninsula. In 1954 este eliberat, iar din 1959 pana in 1964, este arestat si condamnat la munca silnica in Delta, la Periprava, unde-l intalneste pe parintele Iustin Parvu. Acolo s-au petrecut fapte demne de vietile sfintilor. Dupa ce a fost eliberat, se stabileste fortat la Bolintin, unde lucreaza ca zidar. Intre anii 1965-1970, parintele Ilie a slujit intr-o parohie din judetul Teleorman, iar in 1970, este transferat in judetul Ilfov, la Cucuruz, unde, in ianuarie 1978, este pensionat. Suferintele din timpul vietii i-au afectat foarte mult sanatatea si din acest motiv isi petrece sfarsitul vietii in spital, unde a spus ca, daca nu va muri pana in 22 iulie, va mai trai inca doi ani. Dupa cum a spus, parintele Ilie trece la cele vesnice exact la 22 iulie, acelasi an (1983). Tot atunci, a mai spus ca, daca sotia sa va inceta din viata peste 15 ani, sa fie ingropata langa el, ceea ce s-a implinit. Pe 22 septembrie 1998, la inmormantarea sotiei parintelui Ilie, cei prezenti s-au aflat in fata unui fapt neasteptat: trupul parintelui era neputrezit, uscat si placut mirositor. 

luni, 21 iulie 2014

Gheorghe Petreus din Botiza, intalnire cu IPS Teodosie

Petitie pentru canonizarea Sfintilor Inchisorilor: Semneaza si tu!



Protest împotriva indiferenței Patriarhiei față de Sfinții închisorilor

După Dreptul canonic ortodox, semne ale sfinţeniei sunt:
- moartea martirică – dovada cea mai certă;
- mărturisirea şi apărarea dreptei credinţe;
- viaţa curată, viaţa sfântă;
- darul facerii de minuni, în viaţă sau după moarte.
Dintre condiţiile de fond (personale) ale sfinţeniei:
- să fi avut credinţa neîndoielnică ortodoxă;
- puterea de a suferi moarte martirică, primejdii şi orice necazuri pentru apărarea dreptei credinţe;
- puterea de a trăi moral şi religios cât mai desăvârşit;
- puterea de a săvârşi minuni;
- cultul spontan acordat de poporul credincios.
În cazul trăitorilor ortodocși din închisorile comuniste, toate acestea se confirmă. Ce dovadă mai clară vrem decât moartea martirică? Lupta împotriva lor e lupta contra evidenţei, păcatul împotriva Duhului Sfânt.
De la instalarea regimului comunist în Rusia s-a început o campanie de distrugere a creştinismului şi a tuturor valorilor umane tradiţionale. Acelaşi efect devastator l-a avut în toate ţările pe unde a trecut.
În cazul de faţă, nu e nevoie de Paterice pentru confirmarea sfinţeniei. Chinurile şi moartea din închisori, ştiind că toţi erau chinuiţi pentru credinţă de un regim ateu, sunt un Pateric al mucenicilor fără a mai fi nevoie de alte comentarii. Ele întrec orice „cuvinte duhovnicești”. De la mulți nu s-a păstrat nici un cuvânt duhovnicesc, dar au moaşte făcătoare de minuni! (a se vedea la Aiud).
De la atâtea mii de martiri din Istoria Bisericii nu s-a păstrat nici un cuvânt duhovnicesc ci pentru sfârşitul lor au fost trecuţi în ceata sfinţilor. De ce numai noi românii suntem atât de îndoielnici în credinţă? Nu ne bate Dumnezeu că nu ne cinstim sfinţii închisorilor? Cred că şi din acest motiv ne bate, cu prisosinţă…
Sfinţii sunt manifestarea concretă şi personală a lui Dumnezeu în Biserică, iar Biserica nu se menţine vie decât prin Sfinţi. La loc de cinste se află Martirii.

A aparut o noua carte despre minunile Parintelui Arsenie Boca

La Editura Ortodoxia a aparut volumul “Parintele Arsenie Boca, Grabnic ajutator – Marturii. Minuni”, coordonat de jurnalistul baimarean Vlad Herman.
In paginile cartii se regasesc, printre altele, marturii din partea mai multor persoane care au scapat de diferite boli, precum cancerul, sau au reusit sa se lase de fumat cu ajutorul celui pe care il considera sfantul de la Prislop.
Volumul poate fi achizitionat la pretul de 9 lei din librariile bisericilor, din supermarketuri, dar si de pe pagina Editurii Ortodoxia.
Jurnalistul Vlad Herman a mai coordonat alte doua volume cu marturii despre Parintele Arsenie Boca (“De dincolo am sa va ajut mai mult. Marturii despre Parintele Arsenie Boca” si “Parintele Arsenie Boca mi-a schimbat viata”), plus alte doua despre Arhimandritul Justin Parvu (“Avva Justin Parvu – Marturii. Amintiri. Minuni” si “Noi marturii despre Parintele Justin”).

duminică, 20 iulie 2014

Ce le-ar spune Sfântul Ilie românilor, astăzi?

Ahab, rege nelegiuit, căsătorit cu idolatra Isabela, a acceptat închinarea la zeul păgân Baal, căruia i-a rânduit 450 de preoţi mincinoşi, iar pe preoţii adevăratului Dumnezeu i-a omorât. Atunci Ilie, după ce, cu puterea Domnului, a încuiat cerul spre a nu mai ploua 3 ani şi 6 luni, ca pedeapsă pentru această nelegiuire, i-a avertizat pe toţi închinătorii la idoli: „Pană când veţi şchiopăta de amândouă picioarele? Dacă Domnul este Dumnezeu, urmaţi lui!” Iar cu prilejul jertfei de pe Muntele Carmel, Ilie i-a făcut de ras pe preoţii idolatri, care strigau in zadar pe Baal: „Strigaţi mai tare.. Poate stă de vorbă cu cineva, poate doarme...”, iar poporul lămurindu-se de minciuna lor, i-a ucis pe loc.
Ce ar face Ilie astăzi, in mijlocul idolatrilor secolului XX, al puzderiilor de secte, al „taumaturgilor” răsăriţi din noaptea comunismului ateu, al pretinşilor „guru”, ai abaterii quasi-generale de la normele moralei creştine?
Ar striga răspicat: „Pană când veţi şchiopăta, o, românilor? Ziceţi că sunteţi urmaşii lui Mircea cel Bătrân, Alexandru cel Bun, Ştefan cel Mare şi Sfânt, Constantin Brâncoveanu-Mucenicul, Mihai I cel Devotat? Dacă da, vă întreb: ce credinţă au avut? Nu cea ortodoxă? Şi atunci, de ce alergaţi după credinţe străine de neam şi după dumnezei străini?...”
Ce ar face predicatorilor de tot felul (în fapt, preoţi mincinoşi)? Le-ar demasca impostura, cu temeiuri biblice şi patristice, în aşa fel încât poporul drept-credincios, luminat, să nu le mai cadă victimă.

Sfantul Ilie, Inaintemergator al Mantuitorului

Sfantul Proroc Ilie Tesviteanul este sarbatorit pe data de 20 iulie. Sfantul Ilie a fost fiul lui Sovac, un preot al Legii Vechi, care locuia in cetatea Tesve, din Galaad (Israel). De la numele acestei cetati, avem si numele prorocului de Tesviteanul. Se bucura de o cinstire deosebita din partea Bisericii, daca tinem seama de faptul ca ziua praznuirii sale este insemnata in calendar cu rosu, insemnare ce nu apare in acest fel la niciun alt proroc.
Sfantul Ilie a trait cu peste opt sute de ani inainte de intruparea Mantuitorului, pe vremea regelui Ahab. Si-a desfasurat activitatea in regatul Israel din Samaria.
Potrivit traditiei, Sovac a vazut la nasterea lui Ilie, oameni imbracati in vesminte albe care il inveleau pe fiul sau in haine de foc si ii dadeau sa manance o flacara. Preotii templului din Ierusalim au interpretat vedenia astfel: Ilie a fost ales de Dumnezeu pentru slujirea profetica.

sâmbătă, 19 iulie 2014

Masacrele papismului in Iugoslavia: 800.000 de ortodocsi ucisi

Din cartea Ecumenismul fara masca (poate o citesc si episcopii nostri)






Recomandare carte: Ecumenismul fara masca

O carte care ar trebui citita de orice ortodox. Bine ar fi daca s-ar preda si in scolile Teologice, dar acest lucru pare o utopie in vremurile antihristice pe care le traim. (Vlad Herman)

Parintele NIL EFRIM: Despre cum sa ne pregatim în vederea vremii prigoanei lui antihrist

Mai întâi de toate să ne obişnuim şi să ne împăcăm cu toate MĂRTURIILE ŞI ADEVĂRURILE DUHOVNICEŞTI DESPRE VENIREA VREMII DE PRIGOANĂ A LUI ANTIHRIST:
CĂ TREBUIE SĂ VINĂ ANTIHRIST.
CĂ VA VENI, NIMIC ŞI NIMENI NU POATE OPRI VENIREA LUI.
CHIAR DE SE VORBEŞTE DESPRE AMÂNAREA VENIRII LUI, LUCRURILE NU SE SCHIMBĂ.
CĂ EL ARE LIBERTATEA ŞI DREPTUL DE VIAŢĂ ŞI DE MOARTE ASUPRA NOASTRĂ DOAR TRUPEŞTE.
CĂ TRUPUL NOSTRU ESTE MURITOR, DECI DE MOARTE NU PUTEM SCĂPA.
CĂ ÎNSUŞI SATANA – VICLEANUL FACE PROPAGANDĂ DE INTIMIDARE ŞI FALSĂ TEAMĂ, CĂ DE NU TE LEPEZI DE HRISTOS ŞI CRUCEA LUI VEI MURI DE FOAME.
CĂ DE ACEEA ZICE VICLEANUL MAMEI SĂ-I FIE MILĂ DE COPII.
DAR CE ESTE MÂNTUITOR, CUM SĂ MORI?

vineri, 18 iulie 2014

Imagini color cu sfantul Nicolae al 2-lea, Tarul Rusiei

Cantare bizantina

Viaţa Sfântului Cuvios Serafim de Sarov

Acest mare mărturisitor al luminii Sfântului Duh s-a înălţat ca un astru deasupra pământului rusesc, la 19 iulie 1759, în epoca în care spiritul aşa-numit "al Luminilor" invada Europa şi Rusia, pregătind deja, din depărtare, timpurile întunecate ale ateismului şi persecuţiei religioase.

Fiu al unor negustori cucernici din oraşul Kursk, el a crescut în smerenie şi dragoste faţă de Biserică şi a avut parte la vârsta copilăriei de arătarea milei Maicii Domnului, care l-a vindecat în chip miraculos.

La 17 ani părăsi lumea, cu binecuvântarea mamei sale, şi intră în Mănăstirea Sarov, unde a devenit repede un model de ascultare şi virtuţi monahale. Îndeplinea cu bucurie şi zel toate sarcinile, chiar cele mai obositoare, pentru folosul fraţilor, postea pentru a înfrânge pornirile trupului şi îşi păstra, ziua şi noaptea, mintea aţintită la Dumnezeu, cu ajutorul rugăciunii lui Iisus.

marți, 15 iulie 2014

Icoana Pantanassa


Această icoană făcătoare de minuni a Născătoarei de Dumnezeu este o icoană pe lemn, portabilă, zugrăvită în secolul al XVII-lea şi a fost adusă de către obştea lui Gheronda Iosif Vatopedinul de la Nea Skiti, obşte care s-a închinoviat la Vatopedi, mănăstire care a devenit astfel din nou de obşte în 1990. Icoana se află pe proschinitarul din stânga al bisericii mari. Prima dovadă că această icoană are un har deosebit a fost următoarea întâmplare:

Într-o zi un tânăr din Cipru a intrat în biserică să se închine. Îndreptându-se către icoană, Gheronda Iosif a văzut deodată că faţa Maicii Domnului străluceşte. În acelaşi moment o putere nevăzută l-a aruncat pe tânăr la pământ. Îndată ce şi-a revenit a mărturisit cu lacrimi părinţilor că era necredincios, dispreţuind poruncile lui Dumnezeu şi se ocupa cu vrăjitoria. Astfel, intervenţia miraculoasă a Născătoarei de Dumnezeu l-a convins pe tânăr să-şi schimbe viaţa şi să devină un bun credincios.

Această icoană are de la Dumnezeu şi harul deosebit de a vindeca înfricoşătoarea boală a cancerului. Cunoaştem foarte multe cazuri de canceroşi vindecaţi recent, după citirea Acatistului sau a Paraclisului Maicii Domului Pantanassa.

De asemenea, multe minuni au avut loc în ultimii ani în Rusia după ce au fost aduse—la cererea Patriarhului Moscovei—trei copii ale icoanei Pantanassa: una la biserica Tuturor Sfinţilor din Crasnoe Selo, Moscova, a doua la Mănăstirea Schimbării la Faţă a Mântuitorului din Novospaski, iar a treia la Mănăstirea Valaam. Iată însă că Maica Domnului are de acum două icoane Pantanassa vindecătoare de cancer şi în România: la biserica Rusă din Bucureşti şi la Sf. Mănăstire Oaşa din judeţul Alba. Îi îndemnăm aşadar pe credincioşi să alerge cu credinţă la ajutorul acestor icoane, cerând ulei de la candela Maicii Domnului şi aghiazmă şi citind în faţa icoanei Acatistul sau Paraclisul Maicii Domnului (în curând vor fi traduse în limba română Acatistul şi Paraclisul icoanei Pantanassa).

Minuni

Florin: "Pentru o plăcere de moment ajungi să te căieşti toată viaţa şi poate ajungi chiar un criminal"

Dragă redacţie a site-ului Ortodoxia Tinerilor, încep acest articol prin a vă mulţumi pentru promovarea campaniei de păstrare a fecioriei până la căsătorie. Vă scriu aceste rânduri cu nădejdea că şi întâmplarea din viaţa mea va lumina mintea acelor tineri care doresc şi reuşesc să mai trăiască ortodox în vremurile grele de astăzi.

Sunt unul dintre aceia care şi-a pierdut fecioria până la căsătorie şi care s-a tăvălit în noroiul păcatului desfrânării. Povestea mea despre pierderea feciorie începea acum 10 ani, într-un cămin de elevi. Aici cunoscusem o fată de care mă îndrăgostisem şi speram că vom fi o familie. După câteva luni de relaţie sinceră s-a întâmplat ca în postul mare, într-o vineri să-mi pierd fecioria.

După actul propriu-zis simţeam o stare de fericire şi că acest nou început pentru mine m-a legat şi mai mult de acea fată. Dar pe de o parte mă mustra şi conştiinţa. Ce avea să se întâmple nu credeam niciodată că se va întâmpla. După două săptămâni de la cele petrecute aveam să aflu o veste care simţeam cum mă înnebuneşte... Prietena mea a venit la mine şi mi-a spus că rămăsese însărcinată şi că nu vrea să păstreze copilul şi să fac rost neapărat de bani pentru a întrerupe sarcina. Dacă nu, va merge la directorul instituţiei de învăţământ unde eram eu şi îi va spune totul despre ce s-a întâmplat.

luni, 14 iulie 2014

VEŞMÂNT DE BUNĂ-CUVIINŢĂ

Ascult povestea unei tinere, proaspăt întoarsă de la studii, posesoarea unui CV impresionant şi selectată la o companie respectabilă: angajaţii la această instituţie, spune fata, sunt obligaţi la o ţinută decentă. Nimic rău, îmi zic în sinea mea… Şi aflu că „decentă” însemna: sacou, cămaşă albă, fustă neagră care să acopere genunchiul, fără bijuterii, fără nasturi metalici sau catarame, pantofi negri, simpli, cu toc mediu. Fără parfumuri şi farduri stridente. Încântată de a fi salariată la o firmă cu prestanţă, fata găseşte că e firesc să respecte – fără comentarii – astfel de cerinţe. Ba chiar cu oarecare mândrie!
Duminica următoare, ca mai toată vara, caniculă mare. În biserică, la Liturghie, ce să vezi? Evantaie, rochii decoltate, transparente, cu mânecuţe scurte, sau mai bine fără, ba uneori şi pantaloni scurţi, mulaţi pe trup – şi nu vorbesc de bărbaţi acum! Pentru că aceştia (mulţi dintre ei) afişează o ţinută lejeră, de tip tricou şi bermude. Ochii multora caută cu vădită nemulţumire instalaţiile de aer condiţionat şi, neaflându-le, se văd nevoiţi să plece mai iute. Nu carecumva să leşine! Apar schimburi de priviri compătimitoare pe sub borurile largi de pălării, doamnele îşi dau ochii peste capapropo de greu-suportabila atmosferă – şi ai zice că ceva din decorul operei s-a transferat în biserică, cu recuzită nouă, adecvată la moda zilei.

DEMORALIZAREA ROMÂNIEI

De douăzeci de ani încoace, lumea românească a intrat parcă într-o fierbere, într-o oală sub presiune, la care ne-am deprins să rezistăm plecând de la gândul că schimbarea cere sacrificii – şi acum, încă puţin, mai este nevoie de ele. Dar tot amăgindu-ne (sau lăsându-ne amăgiţi!), am obosit de atâta aşteptare şi, oarecum, am deznădăjuit. Blazarea, nesiguranţa, suspiciunea, irascibilitatea şi multe alte stări de spirit prea puţin pozitive au devenit numitorul comun al ultimilor ani. Cei vârstnici, care nu s-au uitat pe sine în faţa micilor ecrane, observă că lumea nu mai este ca înainte, fără să poată da diagnosticul exact. Tinerii însă nu ştiu ce se întâmplă cu ei, căci altă lume nu au cunoscut. Sunt doar derutaţi şi confuzi, plictisiţi şi deprimaţi, în aşteptarea unei distracţii „şi mai mari”, şi, de ce nu, a Apocalipsei – „hai s-o vedem şi pe asta!” –, cel puţin din perspectiva propriei vieţi. Nu-i mai interesează nimic.
Ce se întâmplă, de fapt? E un semn al timpurilor moderne, pe care noi nu-l înţelegem? O devenire necesară în istoria universală? Sau avem de-a face cu un cancer social care a pus stăpânire pe lume? Răspunsul ni-l oferă, surpinzător, cărţile în care sunt prezentate ingineriile psihosociale prin care este condusă lumea modernă…
Ce sunt aceste aşa-zise inginerii sociale sau cum reuşesc aceste tehnici de manipulare psihosocială să transforme lumea în care trăim, contextul vieţii noastre cotidiane, putem afla din studiile de specialitate, care, în unele cazuri, sunt adunate în cărţi sau tratate precum cel al lui Iuri Bezmenov (1939-1993). Acestea însă nu sunt mediatizate deloc, căci mass-media este tocmai unul din mijloacele principale prin care se desfăşoară procesul transformării. Şi astfel lumea, oamenii sunt convinşi că necazurile lor sunt cauzate de simple coincidenţe nefaste, în timp ce, în realitate, ele nu sunt altceva decât efectul bine țintit al acestor tehnici de manipulare socială.
„Mi-e ruşine să spun că sunt român…”
Iuri Bezmenov, cunoscut în Vest sub numele de Tomas Schuman, a lucrat în KGB sub acoperirea de jurnalist al agenţiei sovietice „RIA Novosti” până la începutul anilor ’70. Această agenţie a acţionat în timpul Războiului Rece ca oficină a KGB-ului pentru spionaj, propagandă, dezinformare şi subversiune. Acestea erau atunci principalele mijloace prin care statul sovietic dorea să-şi înfrângă oponenţii  metode folosite, din păcate, şi astăzi, în contextul războaielor moderne. Schuman a fugit în Vest din New Delhi, India, părăsind astfel KGB-ul. A devenit corespondent al mai multor televiziuni din Canada şi a ţinut numeroase conferinţe pe teme legate de comunism şi subversiune.

RTV: Miracolele de la mormântul duhovnicului Justin Pârvu

duminică, 13 iulie 2014

Parintele Elpidie: „Voi, cei mici, îl veţi vedea pe Antihrist”

„Voi, cei mici, îl veţi vedea pe Antihrist”
Profeţia Părintelui Elpidie, misionar în Africa, despre strâmtorările vremurilor ce vor veni
Despre noul Papă, antihrist şi puterea malefică a cipului[1]
Nu vreau să vă neliniştiţi şi să vă tulburaţi pentru vremurile ce vor veni. Trebuie doar să rugaţi pe Dumnezeu ca să asculte rugăciunile voastre şi să ne miluiască. Aş dori, dacă este cu putinţă, să spuneţi la toată lumea să formăm un lanţ de rugători.  S-ar putea ca unii din rândul acestui lanţ de rugători să desconsidere şi să râdă, zicând: Dacă Dumnezeu a zis mai dinainte că aşa se vor întâmpla lucrurile, atunci aşa va fi. Ce rost are să ne mai rugăm? Nu, nu este aşa! Vă încredinţez că profeţiile reprezintă expresia cea mai înaltă a iubirii lui Dumnezeu.
Să ştiţi că prin îndreptarea noastră putem să schimbăm hotărârea lui Dumnezeu. Sunt însă anumite lucruri profeţite în mod definitiv şi irevocabil, care nu se schimbă. Cum ar fi venirea prorocului mincinos, venirea lui antihrist – acestea nu se schimbă. …Mi-a părut tare rău că unii oameni, în loc să slăvească pe Dumnezeu, că nu a îngăduit ca unele profeţii să se împlinească atât de repede, au început să-şi bată joc, zicând că acestea sunt profeţii mincinoase, pentru că nu s-au adeverit. Măi, făptură fără minte, în loc să implori pe Dumnezeu şi să-I dai slavă, că pentru rugăciunile unor oameni, nu s-au împlinit, sau a îngăduit să se împlinească (aceste profeţii) într-o măsură mult mai mică, tu te amuzi şi iei în derâdere, în loc să te pocăieşti? Chiar nu vezi ce se petrece?

sâmbătă, 12 iulie 2014

Părintele Justin Pârvu a primit titlul de Cetăţean de onoare al municipiului Piatra Neamţ

Consilerii locali ai municipiului Piatra Neamţ au aprobat în şedinţa festivă de vineri, 27 iunie – dedicată Zilelor oraşului Piatra Neamţ, în unanimitate, ca Părintele Arhimandritul Justin Pârvu să devină, post mortem, „Cetăţean de onoare” al municipiului Piatra Neamţ. Iniţiativa i-a aparţinut primarului Gheorghe Ştefan, la propunerea directorului Bibliotecii Judeţene K.T. Kirileanu.
„Diploma de CETĂŢEAN DE ONOARE nu aduce beneficii răposatului arhimandrit, ci, mai degrabă, comunităţii noastre, ca recurs la demnitate şi memorie”, se arată în motivaţia ataşată hotărârii Consiliului Local prin care părintele Justin a primit, post mortem, titlul de “Cetăţean de onoare” al municipiului Piatra Neamţ.

vineri, 11 iulie 2014

Parintele Arsenie Boca: "Iisus este Prietenul nostru, singurul care ne ramane credincios si nu ne paraseste niciodata"

Pentru noi Iisus e Sensul vietii si al Istoriei; reazemul ei in ispitele si furtunile timpului. Iisus e asemanarea dupa care tanjim si insetam de-a lungul desertului lumii: originalul nostru, autenticitatea noastra, dar, mai mult decat acestea, Iisus este Prietenul nostru, singurul care ne ramane credincios si nu ne paraseste niciodata. 

Si mai mult: e Sfanta noastra Impartasanie cu desavarsirea: foamea noastra metafizica.“

Scrierea apartine Parintelui Arsenie Boca si a fost publicata in numarul 1-3/1998 al revistei “Gandirea”

11 iulie: POMENIREA NOILOR MUCENICI DIN SERBIA, 28 DE PREOŢI ORTODOCŞI, CARE AU FOST UCIŞI DE CATOLICI

acvila30.ro


11 iulie: POMENIREA NOILOR MUCENICI DIN SERBIA

• 1941-45 Teroriştii croaţi ustaşi ucid 500,000 de ortodocşi sârbi, expulzează alţi 25,000 şi convertesc forţat alţi 250,000 la catolicism; Momcilo Grgurevic, Dobroslav Blazenovic, Milan Bozic, Mihailo Djusic, Jovan Zecevic, Bozidar Jovic, Bogdan Lalic, Trifun Maksimovic, Velimir Mijatovic, Bozidar Minic, Miladin Minic, Marko Popovic, Dimitrije Rajanovic, Budimir Sokolovic, Relja Spahic, Lazar Culibrk, Savo Siljac, Savo Skaljka, Milorad Vukojicic, Ratomir Jankovic, Mihailo Jevdjevic, Dusan Prijovic, Dobrosav Sokovic, Nestor Trkulja, Serafim Dzaric, Şirija Siljak, Slobodan Siljak, şi Jovan Rapajic, noi mucenici sfinţiţi din Serbia, 11 iulie.
sursa: http://www.ortodoxia.md/component/content/article/4507-sfinii-de-a-lungul-veacurilor-ordinea-lor-cronologic
The Orthodox Church in Bosnia-Herzegovina was called on to suffer trial and tribulation on more than one occasion during the twentieth century. First of all, there was World War One and the terror campaign of Austro-Hungarian troops and police, then the genocide during the years of the Ustashi (Croat Nazi) puppet regime in Independent Croatia between 1941 and 1945, then the terror of Tito’s partisans and the Communist repression of the post-war years, and finally the bloody trials of the Civil War of 1992-1995.

Sfânta Eufimia și biruința asupra ereticilor monofiziți. Astăzi ei sunt recunoscuți, ca fiind ortodocși, de către unele patriarhii ortodoxe, printre care și cea română

Din păcate, Biserica Ortodoxă Română a semnat acordul de la Chambesy, din 1990, prin care se recunoaște erezia monofizită, ca fiind ortodoxă! Erezia monofizită a fost condamnată de Sinodul IV Ecumenic de la Calcedon din anul 451, iar apoi de toate celelalte Sinoade Ecumenice care au urmat. Din partea BOR, acordul apostat(vedeți și varianta diortosită) a fost semnat de Patriarhul de atunci, Teoctist si de actualul Mitropolit al Moldovei și Bucovinei, Teofan, ce deținea funcția de vicar patriarhal și secretar al Sinodului. Întrucât acest acord în numele BOR a fost semnat în mod public, mitr. Teofan ar trebui să mărturisească în mod public sau printr-un comunicat că a fost o greșeală pentru care îi pare rău și să ceară iertare credincioșilor pe care i-a smintit și dus pe căi eretice. Asta dacă dorește să învețe drept Adevărul și să se mântuiască. Iar Sinodul BOR ar trebui să se dezică de acest acord apostat.
Aflați mai multe despre pericolul unirii cu monofiziții. (Apologeticum.ro)

«Bine ai vestit pe cei dreptmăritori şi ai ruşinat pe cei rău credincioşi»

Minunea săvârșită de Sfânta Eufimia este cât se poate de actuală, mai ales că, în zilele noastre, se poartă un dialog teologic cu monofiziții anticalcedonieni, care are drept scop unirea acestora cu Biserica noastră Ortodoxă.
Minunea Sfintei Eufimia, minologhion bizantin, sec. XIV
Minunea Sfintei Eufimia, minologhion bizantin, sec. XIV
În fiecare an, pe 11 iulie, Biserica Ortodoxă prăznuiește minunea Sfintei Mare Mucenițe Eufimia, prin care aceasta a întărit mărturisirea dreptei credințe a celor 630 de părinți care au participat la cel de-al IV-lea Sinod Ecumenic de la Calcedon (451 d.H.).
Sfânta Muceniță Eufimia, manuscris bizantin, sec. al XI-lea
Sfânta Muceniță Eufimia, manuscris bizantin, sec. al XI-lea
Prealăudata muceniță a lui Hristos, Eufimia, a pătimit în anul 288, în timpul domniei împăratului Dioclețian și a antipatului Priscus. S-a născut în Calcedon, fiind fiica lui Filófron și a Teodosianei. Întrucât Îl mărturisea fără ocolișuri pe Hristos și refuza să aducă jertfe zeilor, a fost trasă pe roată, aruncată în foc și chinuită în diverse alte chipuri. A fost chiar dată fiarelor sălbatice pentru a o sfâșia, însă sfânta a scăpat nevătămată. Fiind mușcată apoi de un urs, și-a dat sufletul în mâinile lui Dumnezeu. Sfintele sale moaște au fost puse în raclă și îngropate într-un mormânt lângă Calcedon, unde au rămas timp de mulți ani, împrăștiind pretutindeni miros de bună mireasmă și săvârșind nenumărate minuni.
În zilele lui Teodosie cel Mic (410 d.H.), un ieromonah sărac la minte pe nume Eutihie, s-a făcut conducătorul ereziei Monofizitismului, susținând cu nerușinare că Domnul nostru Iisus Hritos are o singură fire și o singură lucrare, cea dumnezeiască. Drept pentru care a și fost caterisit de către sfântul Flavian, patriarhul Constantinopolului. Cu toate acestea, folosindu-se de eunucii atei ai împăratului, nu înceta să-și propovăduiască falsa credință, provocând tulburări în Biserică. După moartea împăratului Teodosie, pe scaunul împărătesc au urcat sfântul Marcian și sfânta Pulheria, care îndată au poruncit să fie convocat un sinod ecumenic, pentru a pune căpat ereziei lui Eutihie. S-au întrunit, așadar, 630 de episcopi, care au alcătuit ceea ce astăzi numim Sfântul și marele Sinod IV Ecumenic (Calcedon, 451). În cadrul lucrărilor acestui sinod, a fost condamnat și anatematizat Eutihie, dimpreună cu ucenicul său, Dioscor, precum și toți cei care propovăduiau falsa învățătură cum că Hristos are o singură fire și o singură lucrare.