miercuri, 7 mai 2014

Prefața cărții "Mii de tineri își păstrează astăzi fecioria până la căsătorie" de Virgiliu Gheorghe

De când e lumea, fecioria a fost considerată o cinste. Aceasta era cea mai importantă zestre a fetei, fără de care nu se concepea căsătoria. Dar şi în cazul bărbatului era garanţia cuminţeniei şi a unei statornice vieţi de familie. Chiar şi în comunism era ruşinos pentru o fată să intre în viaţa conjugală cu stigmatul necurăţiei trupeşti.
Acum lucrurile sunt văzute cu totul altfel. Fecioria a ajuns un fel de povară, de care multe fete se străduiesc ca să scape cât mai repede, pentru a intra şi ele „în rândul lumii”. De băieţi nici nu mai vorbim. Se pare că, printr-o inginerie semiotică, s-a reuşit convertirea sensurilor. Din fecioria ca cinste şi dar pentru bărbatul iubit, s-a ajuns la fecioria ca devalorizată monedă dată în schimbul experienţei sexuale, care experiență ar trebui, chipurile, să o ducă pe fată la potenţialul bărbat iubit. Ea nu ştie însă că, bărbat după bărbat, odată cu împuţinarea curăţiei trupeşti şi sufleteşti, această potenţială mare iubire, cu șanse tot mai mici de împlinire, va rămâne activ doar în mintea ei, ca un vis, ca o nostalgie, resursă nesecată a unor dezamăgiri de o viaţă.
Cât de greu este să-i faci azi pe tineri să înţeleagă asemenea lucruri... Chiar dacă le-ai pune statisticile în faţă, studii şi cercetări – de pildă, faptul că oricare băiat preferă la căsătorie o fată fecioară –, tinerii „epocii media” nu mai pot fi uşor smulşi din zona crepusculară a naraţiunilor erotice cu care le-a fost adăpată copilăria şi adolescenţa. Filmografia şi programele de divertisment, muzica aţâţătoare şi privirile lascive din reclamele publicitare (produse după ecuaţia sexul vinde), toate le-au format o viziune asupra lumii centrată pe zonele erogene, pe o imaginaţie erotizată la maxim.

Mai sunt, desigur, şi organizaţiile „îngrijorate” de sănătatea sexuală a tinerilor. Pe banii publici, acestea vin în şcoli, licee şi universităţi, având în perspectivă chiar şi grădiniţele, după cum se întâmplă deja în Germania, pentru a le vorbi copiilor sau adolescenţilor despre safe sex. Adică sexul care te protejează. De fapt, pentru ei contează doar că se vorbeşte despre sex. Cât mai mult sex, cât mai prezent în viaţa noastră, până la intoxicarea cu sex, până la frenezie, până la nebunie.
De fapt, de ce-i protejează pe tineri safe sexul? De fecioria trupească şi sufletească, de posibilitatea de a naşte copii şi a-şi întemeia o familie, de dragostea care mult mai probabil se naşte în relaţia care respectă intimitatea trupească, fecioria celuilalt. Safe sex-ul este însă cu totul altceva decât safe life. De fapt, se află undeva la antipod. Căci, cu cât progresează indivizii în safe sex, creşte de câteva ori rata de depresie şi alte psihopatologii, sporeşte riscul de cancer mamar şi cervical şi alte tipuri de cancer, scade imunitatea, și totodată cu stima de sine. Lucrurile acestea nu sunt însă evidente în lecţiile şi consultanţa atât de generos oferite de programe gen „sex versus barza”, care deja au fost integrate sistemelor educaţionale româneşti.
În acest context, cartea de faţă reprezintă o rază de nădejde într-o lume care se cufundă tot mai mult în întuneric. Ne bucurăm pentru aceşti tineri care fie au reuşit să-şi păstreze curăţia împotriva curentului general al lumii în care trăiesc, fie au reuşit să se trezească la timp, înainte de a fi prea târziu pentru viaţa lor.
Fenomenul nu este izolat la scară globală. În Statele Unite – și asta nu se vede la televizor –, sute de mii de elevi şi studenţi depun public legământul fecioriei. Nu le este ruşine, ba mai mult faţă de noi, acesta este un gest de mare demnitate şi cinste în comunităţile în care trăiesc. Lumea a început să se trezească, deşi cam târziu, să înţeleagă faptul că toată nebunia revoluţiei sexuale nu a adus mai multă libertate şi fericire în lume, ci dimpotrivă, a înlănţuit omenirea cu legăturile strânse ale dependenţei de sex, şi i-a dat mai ales pe tineri pe mâinile deznădejdii.
Lecţia acestei cărţi nu este însă una a moralei scolastice, ci mai curând a credinţei vii care a făcut posibilă salvarea tuturor acestor tineri, într-o lume în care nu li se mai dădea nici o şansă. Este vorba de tineri care au căutat cu onestitate adevărul şi viaţa, şi care, cu ajutorul lui Dumnezeu, au biruit. Sunt tineri care au luat în serios mesajul Bisericii, sfatul duhovnicului, Sfintele Taine, aflând în lumina acestei înţelegeri izvorul unei vieţi dătătoare de multă nădejde şi multă bucurie. Această „altfel de dragoste” a făcut posibilă ruperea lanţurilor imaginaţiei erotizate şi a dependenţelor trupeşti pentru a începe „o altfel de viaţă”.
Cartea Mii de tineri își păstrează fecioria până la căsătorie rămâne o mărturie dătătoare de mult optimism privind viitorul tinerilor și al neamului românesc, pentru că ea ne dovedeşte faptul că se poate, iar dacă puţini au reuşit atunci când nu mai era nici o speranţă, cu siguranţă şi cei mulţi vor reuşi în condiţiile în care modelul unei virtuoase vieţuiri sufleteşti şi trupeşti îşi face tot mai mult loc în lumea în care trăim.
Rămâne doar să vorbim la cât mai mulți despre această biruinţă a tinerilor români, ca şi alţii să creadă şi să aibă curajul de a încercea să păşească pe această cale. Cu un mic efort din partea noastră şi cu mult ajutor de la Dumnezeu, avem certitudinea că vom birui.
(Virgiliu Gheorghe)

Introdu e-mailul pentru abonare:

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu