duminică, 30 martie 2014

Nicolae Steinhardt, comemorat la Paris

Mirosul sufletului

Sufletul nespovedit miroase urât. La spovedanie, spune un Sfânt Părinte, omul se află față în față cu mama noastră, a tuturor, cu Maica Domnului și îi spune ce a făcut bine, ce a făcut rău și ea îl iartă sau îl ceartă părintește...!

Prin spovedanie omul devine conștient de sine, știe care îi sunt limitele și calitățile. La spovedanie, spune un Sfânt Părinte, omul se află față în față cu mama noastră, a tuturor, cu Maica Domnului și îi spune ce a făcut bine, ce a făcut rău și ea îl iartă sau îl ceartă părintește...! Iar un părinte, dacă recunoști tot, te iartă, te sprijină. Sufletul nespovedit miroase urât. 

(Părintele Iustin Pârvu, Daruri duhovnicești, Editura Conta, 2007, p. 83)

vineri, 28 martie 2014

Patriarhia Română: ”Unii jurnalişti admiră catedralele altor popoare, dar blamează construirea Catedralei Naţionale a poporului român”

Biroul de presă al Patriarhiei Române a criticat din nou atitudinea anumitor jurnaliști în ceea ce privește înălțarea Catedralei Mântuirii Neamului și și-a exprimat regretul că aceștia exagerează costurile necesare. Astfel, Patriarhie afirmă că presa ”exa­gerează de 5-6 ori costurile de execuţie a viitoarei Catedrale patriarhale la stadiul roşu-gri, o compară cu fosta Casă a Po­poru­lui, deşi este de 10 ori mai mică decât aceasta din punctul de vedere al suprafeţei desfă­şurate”.
De asemenea, Patriarhia amintește și faptul că ”sprijinul financiar pentru construirea unor noi locaşuri de cult este prevăzut şi în legislaţia altor state membre ale Uniunii Europene, precum Luxemburg, Olanda, Portugalia, Croaţia şi Slovacia ş.a.”
În comunicat, se mai scrie că, în cei 3 ani de la începerea lu­cră­rilor de construire a Cate­dra­lei Mântuirii Neamului, plata impozitelor şi contri­bu­ţii­lor sociale la salariile lucrători­lor de pe şantierul Catedralei, a TVA, a accizei şi a altor taxe au fost în valoare de peste 40 mi­lioane de lei (aproximativ 9 mi­lioane de euro).
Nu în ultimul rând, este reamintit și faptul că, în scop filantropic, în 2013, Biserica Ortodoxă Română a cheltuit suma de peste 80.000.000 de lei, cu 10% mai mult decât în anul anterior pentru ajutorarea a aproape 1 milion de români în peste 780 de instituţii socio-medicale şi edu­caţionale proprii (cantine sociale, brutării, cabinete medi­cale, farmacii, centre educa­ţionale pentru copii, centre de zi pentru vârstnici, grădiniţe sociale şi after-school, centre pentru persoane fără adăpost, victime ale violenţei domestice şi ale traficului de persoane etc.).

joi, 27 martie 2014

Minuni contemporane

În subsolul acestei postări îi invit pe toţi cei care au avut parte de vreo minune datorată vreunui sfânt al Ortodoxiei (atât români, cât şi străini) sau al Maicii Domnului să o publice, spre folosul altor oameni.

Mărturiile pot fi trimise şi pe adresa vlad.herman@gmail.com, urmând a fi publicate ulterior într-o carte, asta dacă se vor aduna suficiente.

Hristos în mijlocul nostru!

Scrisoare către o fetiță din zilele noastre

Când vei citi această scrisoare, eu voi fi plecat deja din această lume şi tu vei fi devenit deja o tânără domnişoară. Aşa încât, poate vei găsi interesante aceste câteva gânduri despre subiectul atât de important al iubirii – al iubirii care te va uni într-o zi cu un tânăr.
Va veni o vreme când vei simţi că inima ta bate mai tare, aşa cum se spune, pentru un anumit băiat… În timpurile acestea ale noastre, lucrurile s-au schimbat destul de mult. Acum tinerii se grăbesc să îşi “trăiască viaţa”, să acumuleze cât mai multă experienţă, cât mai curând… Şi totuşi, orice lucru- la timpul lui, la timpul lui binecuvântat.

Este datoria creştinului să atragă atenţia cuiva care greşeşte, chiar dacă acesta nu vrea să i se spună?

Este datoria creştinului să atragă atenţia cuiva care greşeşte, chiar dacă acesta nu vrea să i se spună? Nu este de acord cu principiile de viaţă ale creştinilor, adică pentru el este bine ceea ce pentru creştini este rău.
Dar depinde cum îi spui. Este bine să îi spui, dar nu poţi să îi baţi la cap pe astfel de oameni pentru că nici Hristos nu a bătut la cap pe nimeni. El, Hristos, a spus: „Care vreţi, veniţi!”. A dat dovadă de iubire, a manifestat iubirea Lui, a spus ale Lui, a avut suport prin minunile pe care le-a făcut în viaţa Lui, prin viaţa Lui întreagă şi atât.

miercuri, 26 martie 2014

Cluj-Napoca, un oraș retrocedat. Ce le mai rămâne românilor?

Capitala Transilvaniei este asaltată de cereri de retrocedări de imobile, venite în special din partea bisericilor maghiare, ale bisericii greco-catolice și ale comunităților evreiești. În urma înțelegerilor politice  de la București, se va da deschide Cutia Pandorei, cu efecte dramatice asupra orașului Cluj-Napoca. Este vorba de solicitări de restituiri, în mare parte,  de clădiri monumente istorice, multe sedii de școli, licee, grădinițe, clinici medicale,  chiar și proprietăți ale Universității Babeș -Bolyai, dar și terenuri intravilane.
  Trebuie precizat că o parte din aceste imobile au fost deja restituite, unele se află in instanță, alte urmează a fi restituite doar pe baza unei înțelegeri politice, odată cu intrarea UDMR la guvernare. În unele cazuri ar trebui sesizată Curtea Constituțională pentru a da o soluție privind legalitatea unor retrocedări către cultele religioase a unor instituții de învățământ public ( grădinițe, școli, licee, colegii, universități),  care apoi sunt transformate în școli cu predare în limba maghiară, sub oblăduirea bisericilor maghiare. Unde există oare separarea statului de biserică, așa cum se prevede în Constituția României?
Peste 60 de imobile, cerute de catolici

VIRGILIU GHEORGHE: Conferinta de la Iasi "Fericire vs. divertisment în epoca mass-media"

luni, 24 martie 2014

"Îmi este foarte dor de Părintele Justin!"

În urmă cu câteva zile am visat că, aflându-mă undeva pe stradă, spuneam cu voce tare că "îmi este foarte dor de Părintele Justin!". Această stare, mai bine spus durere, s-a transmis chiar şi în trup, simţind-o în timpul somnului, apăsându-mă efectiv.

Visul a continuat şi, la un moment dat, am ajuns în chilia Părintelui Justin - acolo unde nu am fost niciodată -, care mi-a spus câteva cuvinte plăcute, dar pe care nu mi le mai amintesc.

Deşi totul a fost doar un vis, pot să spun acum că da, îmi este foarte dor de Părintele Justin!

V. H.

 

vineri, 21 martie 2014

Dr. Virgiliu Gheorghe: „Omul smerit este cel care are cele mai mari șanse să fie fericit”

Doxologia

Este omul modern de astăzi , trăitor într-o societate care vine în întîmpinarea lui cu atât de multe tehnologii, cu atâta confort, mai fericit decât cel de acum 100 de ani? Cultura divertismentului mediatic, care ni se servește, este oare capabilă să răspundă așteptărilor noastre sufletești, lăuntrice? Ne  poate ea împlini? Care sunt celedouă lucruri care îl fac nefericit pe omul de astăzi? Acestea sunt doar câteva dintre subiectele pe care domnul Virgiliu Gheorghe le-a adus în atenția unui public numeros și divers, marți, 18 martie 2014, cu prilejul primei conferințe din Postul Mare organizate de  Asociația Studenților Creștini Ortodocși Români (ASCOR), filiala Iași, sub genericul: „Omul contemporan, față în față cu Hristos”. Tema acesteia a fost  „Fericire versus divertisment în epoca mass media”. Evenimentul s-a desfășurat în Aula Magna „Mihai Eminescu” a Universității „Al. I. Cuza”.

„Acum fiecare cu mașina lui, cu frigiderul lui, cu televizorul lui”
Ce este mai important în viața aceasta decât dorința de a fi fericiți? De la copilul cel mic, care se aruncă la sânul mamei, până la bătrân, care își dorește cu tărie să-i stea cei mici împrejur, sau cei care își predau viața în mâinile lui Dumnezeu - monahii - cu toții caută într-un fel sau altul fericirea.
Astăzi nu mai este chiar atât de ușor să fii fericit, consideră domnul Virgiliu Gheorghe. Dacă în societatea tradițională țineai cârma după cum îți indica familia, comunitatea, Biserica, lucrurile mergeau bine. Toate erau la comun.  Astăzi ești pe cont propriu, într-o societate individualistă, în care oamenii s-au separat. „Îmi spunea o femeie de pe  Valea Arieșului că ‹‹acum fiecare cu mașina lui, cu frigiderul lui, cu televizorul lui. Fiecare cu casa lui. Noi, oamenii de pe-aici, nu ne mai întâlnim. ›› Și asta se întâmpla sus, în munte”, remarcă  invitatul.

Parintele Amfilohie de la Manastirea Diaconesti: “O inima arzand pentru Hristos este o inima vie!”

Uneori cuvintele ne par greu de dus, alteori doar le privim cu oarece scepticism, ca si cum oricum nu pe noi ne-ar privi – sau mai exista o multime de feluri de a intampina cuvantul lui Dumnezeu, fara insa a-i da greutatea necesara transformarii vietii noastre launtrice. Toate acestea se intampla insa atunci cand nu incercam puterea Cuvantului in viata noastra, nerealizand ca tot Hristos este Cel care ne poarta jugul, numai noi sa vrem sa ni-l asumam. Cuvintele Parintelui Amfiiohie pot parea putin mai aspre pentru confortabila viata a omului secolului XXI, dar nu exista decat o singura poarta pentru a intra in Imparatia lui Dumnezeu, iar aceasta este Crucea. (G.F.)

- Parinte, a inceput Postul Mare. Cum sa traim in aceasta perioada pentru a vedea „si Invierea”?

- Sa nu uitam ca Taina Invierii este precedata de Taina Rastignirii, adica de Taina Crucii, fara de care nu putem vorbi de nici o schimbare in viata noastra duhovniceasca. Nici un pacat, absolut nici un pacat nu poate fi smuls din firea noastra fara osteneala si durere! Cu alte cuvinte,cine nu se sileste cat mai mult sa rastigneasca in el patimile, poftele cele stricatoare de suflet, necuratia din cuget, din vorbire si din purtare nu o sa ajunga la o inviere sufleteasca, nici la bucuria impartasirii din darurile dumnezeiesti ale Sfintei Invieri. Pentru ca numai atunci cand noi suferim pentru adevar, pentru cre­dinta noastra, abia atunci are loc o miscare launtrica de innoire, care aduce libertate in suflet. De aceea postul crestin are o semnificatie si un rost de­osebit, caci prin aceasta asceza, prin aceasta rastig­nire in lumina Adevarului a tot ceea ce este rau si patimas in noi, are loc o inviere sufleteasca, o pregustare a vietii vesnice la care indeamna Scriptura — si nu intr-o perspectiva eshatologica, ci chiar din timpul vietii acesteia.

Masoneria, din nou condamnată de către Sfântul Sinod Permanent al Biericii Ortodoxe Elene

traducere: www.acvila30.ro

"S-a întrunit astăzi, 19 martie 2014, în a doua şedinţă a sa pe luna martie, Sfântul Sinod Permanent al Bisericii Eladei sub preşedinţia Preafericitului Arhiepiscop al Atenei şi al întregii Elade, kyr Ieronim. În cadrul şedinţei de astăzi: Sfântul Sinod Permanent a validat Procesele verbale ale şedinţei anterioare. 

Preafericitul Preşedinte a informat membrii Sfântului Sinod Permanent referitor la vizita sa de ieri la Azilul Bolnavilor Incurabili din regiunea Kypseli. A fost informat de către personalul administrativ şi de către angajaţii Fundaţiei în legătură cu problemele de funcţionare şi economice cu care se confruntă. De asemenea, a discutat şi cu cei internaţi în Azil. Sfânta Arhiepiscopie a Atenei, prin ONG „Misiunea”, va oferi zilnic 250 de porţii de mâncare şi va acoperi necesităţile de medicamente pentru cei internaţi.

Mitropolia Moldovei da cu flit pseudo bisericii private, mult laudata de presa satanica


În ziua de 20 martie 2014, la reședința mitropolitană din Iași, s-a întrunit, în şedinţă de lucru, Sinodul mitropolitan al Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei, sub preşedinţia IPS Părinte Mitropolit Teofan. La sinod au mai participat IPS Pimen, Arhiepiscopul Sucevei şi Rădăuţilor, PS Corneliu, Episcopul Huşilor, PS Calinic Botoşăneanul, Episcop Vicar al Arhiepiscopiei Iaşilor, şi PS Ioachim Băcăuanul, Episcop Vicar al Arhiepiscopiei Romanului şi Bacăului.

Pe ordinea de zi s-au aflat mai multe subiecte referitoare la viaţa bisericească din Moldova, care sunt de competenţa Sinodului mitropolitan: aspecte legate de învăţământul teologic universitar, situaţia locaşurilor de cult construite de către diferite persoane fizice sau juridice pe terenuri care nu sunt proprietatea Bisericii, probleme legate de respectarea rânduielilor canonice în unităţile bisericeşti din cadrul eparhiilor Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei şi propuneri referitoare la textul „Regulamentului de procedură al instanţelor disciplinare şi de judecată ale Bisericii Ortodoxe Române”, aflat în analiza centrelor eparhiale din Patriarhia Română.

Când osemintele au răspuns: Adevărat a înviat!

S-a întâmplat în ziua de Paști a anului 1935, la mănăstirea Sfântul Pavel din Sfântul Munte. După Vecernia Dragostei (a doua Înviere), se obișnuiește să se adune toți părinții în arhondaric, pentru a-și adresa unii altora urările de Paște. Părintele Toma, proaspăt tuns în monahism, necunoscând rânduiala, s-a dus în față, împreună cu monahii mai bătrâni. Starețul Serafim l-a văzut, dar nu i-a spus nimic.

 Când părintele Toma i-a zis «binecuvântați», starețul i-a răspuns: «Părinte Toma, du-te jos, te rog, în osuar, și spune “Hristos a înviat” și oaselor părinților adormiți, iar apoi vino înapoi». Tânărul călugăr, simplu, smerit, grăbindu-se să facă ascultare, fără să stea prea mult pe gânduri, a alergat la osuar. Ajuns acolo, a strigat cu glas mare: «Părinți și frați, m-a trimis starețul să vă spun Hristos a înviat!». Atunci s-a petrecut următorul fapt minunat: oasele au început să salte, să scrâșnească, să joace, să sară în sus de bucurie! Un craniu s-a ridicat chiar la un metru de sol și i-a răspuns: «Cu adevărat a înviat Domnul!». 

joi, 20 martie 2014

Apologeticum: Minunea Sfinţilor închisorilor s-a repetat şi anul acesta la conferinţa de la Iaşi, prin mijlocirea Sfântului Părinte Justin şi a Sfântului Ilie Lăcătuşu



Sfinţii închisorilor au dat mărturia sfinţeniei lor şi anul acesta la Iaşi, la binecunoscuta conferinţă ţinută mereu în data de 19 martie, de pomenirea mărturisitorului Virgil Maxim.

La sfârşitul conferinţei, sutele de credincioşi s-au închinat la sfintele moaşte aduse de organizatori, după care s-a pregătit citirea Acatistului Noilor Mucenici din temniţele comuniste. Atunci, unul dintre închinători a întrebat dacă un craniu miroasea frumos dinainte sau e cu această ocazie şi aşa s-a observat că exista şi o mică peliculă de mir pe el. Era un craniu ce nu mai izvorâse mir deloc, adus de la o biserică din Maramureş, de la un părinte care îl primise de la Aiud. A urmat citirea acatistului, la care mai rămăseseră în jur de 30 de persoane din sutele de dinainte. Ora era deja înaintată şi oboseala se vedea pe chipurile multora din sală. Dar acest mic efort a meritat cu prisosinţă. Fratele Danion a zis celor de faţă că pot acum să sărute craniul, să ia pe serveţele din mir etc. 

Neavând ceva mai de preţ decât o fotografie cu Părintele Justin, o persoană a atins craniul cu ea, iar când a ridicat fotografia, toţi cei prezenţi au observat o pată mare de mir, care se prelingea. Un părinte a şters acea pată mare cu o particică din veşmintele Sfântului Ilie Lăcătuşu, iar la scurt timp pe craniu a apărut o broboană de mir. In imaginile de mai jos puteţi observa această a doua minune. Dar din nou mirul a fost şters de acelaşi părinte, şi pentru a treia oară a apărut o mică pată de mir pe craniu. Mirosul era unul deosebit de plăcut, fin şi întărea dovada minunii ce era în faţa ochilor noştri. Bucuria a fost nespusă, căci Domnul a rânduit ca Părintele Justin, plecat pe 16 iunie 2013 dintre noi – cu trupul, şi Sfântul Ilie Lăcătuşu să fie mijlocitorii acestei minuni. 

Acest lucru ne întăreşte şi în credinţa că Părintele Justin este în ceata acestor mari sfinţi ai neamului. Dar trebuie să simţim şi o averizare că vor veni vremuri potrivnice, cât de curând. Dacă vom cere ajutor de la Sfinţii închisorilor, vom trece mai uşor prin ele, căci sfinţii nu ne vor lăsa, mai ales acum cu Sfântul Părinte Justin printre ei. Să-i rugăm să ne dea curajul de a ne apăra credinţa, ţara cu pământul şi apele din ea, tradiţiile şi specificul nostru românesc. Amin!

miercuri, 19 martie 2014

Cine va putea sa spuna la Infricosatoarea Judecata ca n-a stiut ?

Sunt creştini ortodocşi care nu mărturisesc şi nu apără Ortodoxia, temându-se că vor avea necazuri, că vor fi daţi afară de la serviciu, că işi vor pierde averea şi libertatea. Dar Domnul Hristos ne spune că pentru Adevăr trebuie să te jertfeşti şi la nevoie să şi mori. Dacă nu mărturisim, ne aşteaptă o veşnicie îngrozitoare, chinuitoare în focul cel veşnic. Pentru că de moartea trupească, de Judecată şi veşnicie nu putem scăpa. Teama de această moarte trupească este o mare greşeală. Murim în câteva clipe, dar ce urmează este mai important. Cum ne ia moartea? Unde ne duce?

Iar dacă pentru orice cuvânt în plus vom da răspuns, cu atât mai mult pentru orice cuvânt ruşinos şi „cu atât mai mult pentru orice cuvânt ucigător de suflet”, spune părintele Arsenie Papacioc. Dacă mărturisim, suntem vii duhovniceşte şi-n această viaţă şi în viaţa cea veşnică. Iar dacă nu mărturisim, este o suferinţă teribilă, se îndepărtează harul Duhului Sfânt de la noi şi suntem morţi duhovniceşte în această viaţă, iar după Judecata Înfricoşată, vom merge în chinurile cele veşnice. Cine va putea să spună la Înfricoşata Judecată că n-a ştiut? Dacă n-a ştiut de ce n-a întrebat, de ce nu s-a informat? Cât timp am pierdut şi câte lucruri deşarte am căutat, am citit şi am aflat în această viaţă? Hristos ne-a spus tot ce ne este necesar pentru mântuire. Dar iată ce este mai înfricoşător între toate temeiurile de frică pentru cei care, în viaţa aceasta, nu se tem de păcat şi se ruşinează să mărturisească.

Moastele Sfintilor de la Aiud izvorasc mir si in casele romanilor din Statele Unite

Moastele Sfintilor de la Aiud izvorasc mir si in casele romanilor din Statele Unite. Dovada, in imaginea de mai jos, primita de la o romanca din Tampa Bay

marți, 18 martie 2014

Parintele Justin Parvu: antihristul va fi inscaunat la Ierusalim

Singurul preot ortodox străin care slujeşte la Iaşi - un american, fost luptător în Vietnam

Americanul Stephen Holley este singurul preot străin care slujeşte la Iaşi cu acordul Mitropoliei Moldovei. Fost luptător în Vietnam, baptist pentru 25 de ani, Stephen Holley spune că a descoperit în ortodoxie "adevărata esenţă a vieţii", iar pe români îi consideră "cei mai minunaţi oameni din lume".
Stephen Holley e un munte de om. Blând, cu chipul cald, cu vocea groasă şi răsunătoare. După ce a trăit o viaţă în America, acum, la 65 de ani, el s-a mutat la Iaşi, unde slujeşte ca diacon la Biserica ortodoxă "Sfântul Haralambie".
Americanul şi-a descoperit apropierea de credinţă pe front, în Vietnam
Stephen Holley spune că în tinereţe nici nu voia să audă de credinţă sau de Dumnezeu. A intrat într-o biserică, pentru prima dată, la 20 de ani, la prima întâlnire cu soţia sa, Mary Patty.
Şi-a descoperit apropierea de Dumnezeu un an mai târziu, în timp ce îşi servea ţara în armata Statelor Unite ale Americii. Prima dată a luptat, pentru un an, în Vietnam, la 21 de ani, făcând parte dintr-un batalion al aviaţiei militare. Apoi a fost detaşat pentru încă un an în Alaska. Atunci a ţinut pentru prima dată o slujbă la o capelă, după ce preotul şi diaconul rămăseseră înzăpeziţi.

luni, 17 martie 2014

Inima în Marele Post – A treia săptămână

„Fie ca inima ta să nu pizmuiască pre cei păcătoşi, mai bine fii mereu în frica Domnului.” [Pilde 23:17]

1. Eşti om botezat, adică curăţit de necurăţia dintru început şi plivit de buruiana cea străveche. Necurăţia cea dintru început şi buruiana cea străveche au izvorât din păcatul cel dintru început şi străvechi al strămoşilor. Oare preţuieşti cum se cuvine mila şi prea-marele dar ce ţi s’a dat prin botez?

2. Dintr’o cocină murdară, botezul a făcut din tine Biserică. Aşadar, ce invidie poţi avea oare în inimă faţă de cei ce preschimbă iarăşi o dumnezeiască Biserică în cocină murdară? Inima ta să nu invidieze pe cei păcătoşi.

3. Sau dacă cuiva i se curăţă, luminează, tămâiază şi împodobeşte casa; şi acesta, în loc să ţină casa sa în astfel de rânduială, ia lopata şi aruncă peste uşi şi ferestre toată necurăţia – îl vei invidia, oare, sau îl vei plânge?

4. Însuşi Domnul Dumnezeu a curăţit prin botez pe tot omul botezat. Frica ar trebui să te cuprindă în faţa acestui gând, frica lui Dumnezeu, care a venit pentru a spăla, lumina, renaşte şi mântui pe oameni.

sâmbătă, 15 martie 2014

Atelier de impletit cruciulite, la Catedrala Episcopala din Baia Mare


În curs de apariție la Editura Areopag: Ciprian Voicilă - „Sfinții de lângă noi”. Capitolul „Părintele Macarie sau reînvățarea firescului”

Întâlnirea cu părintele Macarie este un test pentru orice om care îi trece pragul. Oamenii vin cu nemiluita, aduşi de puhoiul nevoilor care îi mână de la spate: suferinţe de tot felul, divorţuri, boli letale, infertilitate, nesiguranţa unui serviciu sau a zilei de mâine, neînţelegeri casnice... Înainte de a‑l vedea pe părintele în carne şi oase, fiecare pelerin ajuns la Schitul Muntioru se întâlneşte, prin intermediul imaginaţiei proprii, cu un personaj de poveste, dacă nu de roman, al cărui portret se compune ca un puzzle din mărturiile altora, ale celor care au avut şansa să îl întâlnească în realitate. 

Creştinul râvnitor să‑l cunoască află, mai înainte de toate, că prin rugăciunile părintelui unii oameni L‑au întâlnit pe Dumnezeu, alţii s‑au vindecat de boli fără de leac sau că în casa celor învrăjbiţi s‑au întors pacea şi bucuria Duhului Sfânt. Înţelege că părintele are puterea să te facă să întrevezi aurora zilei de mâine, prin negura grijilor şi necazurilor care îţi întunecă privirea. Aşa se face că viitoarea întâlnire cu părintele, părinte care poartă în special pecetea harismei înainte‑vederii, pe care Dumnezeu i‑a dăruit‑o, naşte în sufletul pelerinului teama de a nu‑i fi citit („scanat”) sufletul cu întregul lui complex de patimi colcăitoare şi nevolnicii. În faţa „pericolului” iminent, reacţiile sunt variate, ca şi oamenii. 

vineri, 14 martie 2014

Un dar de suflet de la doamna Aspazia Oţel Petrescu

Doamna Aspazia Oţel Petrescu, o mărturisitoare a închisorilor comuniste, unde a stat 13 ani, mi-a făcut un dar pe care ţin să-l împărtăşesc în mod public deoarece are legătura cu Părintele Arsenie Boca.

Este vorba despre o iconiţă (pe baza unei picturi realizate încă din 1697 la Mănăstirea Hurezi cu sfinţii martiri Brâncoveni - foto jos -), pe care mi-a trimis-o ca mulţumire pentru cartea "De dincolo am să vă ajut mai mult. Mărturii despre Părintele Arsenie Boca", în care doamna Aspazia apare cu o mărturie emoţionantă pe care mi-a oferit-o în octombrie 2013.

Pe spatele iconiţei pe care mi-a trimis-o, doamna Aspazia scrie, printre altele, următoarele despre cartea cu Părintele: "A fost pentru mine un mare prilej de bucurie pentru că sfântul nostru Părinte îşi ţine promisiunia şi ajută cu dragoste atât de multă lume, care are atât de multă nevoie de dragoste şi de ocrotire. Lăudat şi slăvit să fie Domnul".

Îi mulţumesc şi pe această cale pentru ajutorul pe care mi l-a oferit şi mai ales pentru exemplul vieţii sale. Hristos în mijlocul nostru!

Vlad HERMAN

Parintele Serafim Man: Pocăinţă de formă sau pocăinţă adevărată?

Cine nu cunoaşte căinţa lui Petru? Acest apostol de trei ori s-a lepădat de Iisus. S-a căit de necredinţa şi laşitatea lui, iar când l-a privit Iisus Hristos, a ieşit afară şi a plâns cu amar (Luca 22, 62).
Păcatul intră în inima omului cu o plăcere păcătoasă şi nu mai iese decât plângând.
Vin foarte mulţi credincioşi la mărturisire îndemnaţi de familie, de ochii lumii, ori în baza unei tradiţii că trebuie să se mărturisească. Vin, îşi recunosc păcatele, făgăduiesc că pe viitor se vor îndrepta, arată o formă de căinţă, dar cred că foarte mulţi se întorc la casele lor nevindecaţi. De ce? Pentru că nu dau dovadă de o adevărată pocăinţă, le lipseşte hotărârea de a lupta ca să nu mai săvârşească păcatele ce-i stăpânesc. Viaţa creştină e o luptă cu răul, de nu ne vom lupta, nu vom birui niciodată. Mântuitorul ne spune: „De câte ori vei cădea, scoală-te”. Deci, în astfel de cazuri putem zice că avem o pocăinţă de formă.
Cain, ucigaşul fratelui său, şi-a recunoscut fapta, dar nu s-a căit şi blestemul a rămas asupra lui. Iuda a declarat în faţa mai marilor templului: „am greşit vânzând sânge nevinovat” (Matei 27, 4); mai mult, a înapoiat preţul, dar nu s-a căit şi a murit cu păcatul pe conştiinţă. N-a fost păcatul lui Petru mai mare decât al lui Iuda, dar Petru a plâns cu amar şi lacrimile l-au spălat.
 (Arhim. Serafim Man, Crâmpeie de propovăduire din amvonul Rohiei, Editura Episcopiei Ortodoxe Române a Maramureşului şi Sătmarului, 1996, p. 58)

“ROMÂNIA SUB ASEDIU” – disparitia Romaniei prin VANZAREA PAMANTURILOR si PADURILOR


miercuri, 12 martie 2014

HOTĂRÂRILE DOGMATICE ALE SFINTELOR SINOADE ECUMENICE

Sinodul Întâi Ecumenic de la Niceea (325)

Crezul mărturisit de către cei 318 Părinţi

“Credem într-Unul Dumnezeu, Tatăl Atotputernic, Făcătorul tuturor celor văzute şi celor nevăzute. Şi într-Unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, născut din Tatăl, Unul Născut, adică din [fiinţa] Tatălui, Dumnezeu din Dumnezeu, lumină din lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut, iar nu făcut, Cel de-o-fiinţă cu Tatăl, prin Care toate s-au făcut, atât cele din cer cât şi cele de pe pământ; Care pentru noi oamenii şi pentru a noastră mântuire S-a pogorât şi S-a întrupat şi S-a făcut om, a pătimit şi a înviat a treia zi, S-a înălţat la ceruri şi va veni să judece viii şi morţii; şi întru Duhul Sfânt.”

Despre dumnezeirea lui Hristos, Împotriva arienilor:

Iar pe aceia care spun că a fost o vreme când [Fiul lui Dumnezeu] nu era şi că înainte de a Se fi născut nu era, şi că S-a făcut din cele ce nu erau, sau dintr-un alt ipostas sau substanţă, sau pe aceia care spun că Fiul lui Dumnezeu este schimbător sau stricăcios, pe [toţi] aceştia Biserica apostolească şi sobornicească îi dă anathemei.

Sinodul al doilea Ecumenic de la Constantinopol (381)

luni, 10 martie 2014

„Serile prieteniei” , in Baia Mare

Asociaţia Studenţilor Creştini Ortodocşi Români, filiala Baia Mare, desfăşoară în perioada Postului Mare (1 martie – 20 aprilie 2014) proiecul intitulat :HRISTOS ŞI BINECUVÂNTAREA TINEREŢII” la Catedrala Episcopală „Sf. Treime”,prilej pentru tinerii cu credinţă în Hristos de a face un pas spre mântuire, prin conștientizarea cu privire la importanţa perioadei de post, vreme a pregătirii sufleteşti, şi prin implicarea activă în viaţa Bisericii prin intermediul unor activităţi antrenante după cum urmează:                                                                               
Joi, 13 Martie - Discuții între tineri pe tema”HRISTOS ȘI BINECUVÂNTAREA TINEREȚII”, invitat Ciule Răzvan, ora 18;                                                                                                                             
Joi, 20 Martie - Seara Filmului”CELE TREI PILDE” – film rusesc, invitat Pr. Milan Bălan, ora 18;  

Despre puterea rugaciunii inimii

În vreme ce omul stă undeva pe planeta aceasta, pe suprafaţa pământului, oriunde ar fi cămăruţa lui sau locul său de nevoinţă, atunci când zice cum trebuie „Doamne Iisuse Hristoase, miluieşte-mă!”, această rugăciune trece prin aer, trece vămile cele nevăzute şi se revarsă în univers şi se aude neîncetat şi nu se pierde sunetul ei.
Nu este semnificativ numărul rugăciunilor făcute, ci starea dobândită, căci şi numai printr-un simplu „Doamne Iisuse Hristoase, miluieşte-mă!”, se deschid Cerurile. De cele mai multe ori nu avem lacrimi în rugăciunea noastră, deoarece inima nu s-a înmuiat prin sentimentul judecăţii de sine şi al cunoaşterii de sine.
Unde se află ortodocşi ce au fost învăţaţi să se roage zi şi noapte, aceştia împuşcă şi bombardează fără oprire, biciuiesc neîncetat. Dar nici demonii nu se lasă. Şi aceştia răspund bombardând continuu, căci au şi ei „artilerie grea”. Astfel, această luptă tinde să devină război mondial şi este într-adevăr, dar întru tăcere extremă. Cine poate percepe acest război, această înfricoşată luptă individuală ce se desfăşoară în inima sau în mintea omului care încearcă să-şi ţină starea de rugăciune neîncetată şi harul primit la Sfântul Botez...

sâmbătă, 8 martie 2014

DEMNITATEA UNOR ALTFEL DE MAME

Căpșorul mic se odihnește liniștit lângă pieptul mamei. Respirația ritmică trădează un somn profund și odihnitor, în undele căruia micul poznaș de 4 anișori se afundase deja, alături de fratele lui un picuț mai mare. Din camera alăturată, cele două surori mai mari încă se mai aud vorbind în șoaptă despre cine știe ce probleme de fete mari și pline de responsabilități. În pântecele mamei, o ființă nouă palpită timid, cu mișcări aproape evlavioase, parcă neîndrăznind să tulbure pacea într-un târziu atinsă, după o zi plină în care viața a fost trăită și cucerită fărâmă cu fărâmă, cu bune și rele, cu bucurii și tensiuni, cu șoapte de alint, dar și cu vorbe tăioase menite să ordoneze micul trib, astfel încât membrii lui să crească, așa cum frumos spunea demult bunica tinerei mame, „oameni demni societății”…

Privirea mamei alunecă în tăcerea deplină pe geamul închis în fața nopții nefiresc de luminoase din cauza zăpezii sub care pământul doarme în tihnită rugăciune, iar gândul, care abia acum se poate auzi pe sine după larma zilei abia apuse, se odihnește câteva clipe în umbra unor rugăciuni pe care le știe, de acum, pe de rost. Abia acum mai reușește să se roage, așa, cu ultimii doi pruncuți adormiți la piept și cu al cincilea încă palpitând în pântece. Cine știe dacă rugăciunea ei o urcă sau o coboară? Genunchii nu mai are puterea să-i plece. Și nici gândul nu curge lin mereu. Firul mângâietor al rugii ei se rupe destul de des… îl împresoară gândurile, ecourile, resturi de amintiri, planuri pentru a doua zi… Dar se înnoadă statornic, reluând, de cine știe câte ori, aceeași rugăciune, cu un fel de conștiință deplină a propriei neputințe, pentru ca într-un târziu să adoarmă, răpus cu o ultimă șoaptă: „Doamne, primește și ruga mea niciodată terminată! Și iartă-mă!”.

vineri, 7 martie 2014

NAŞTEREA TÂRZIE DE COPII, PRINTRE SURSELE PRINCIPALE DE CANCER

Întreaga planetă se confruntă actualmente cu valul ucigător al cancerului iar oamenii de știință ai Organizației Mondiale a Sănătății spun că ar trebui să luăm mai mult în considerație consumul de alcool și zahăr.

Organizația Mondială a Sănătății spune că este o nevoie reală de a ne concentra pe prevenirea cancerului, prin abordarea fumatului, obezității, și băuturii. Cercetătorii spun că există o mare dezinformare în ceea ce privește rolul alimentației în instalarea cancerului.

14 milioane de oameni pe an sunt diagnosticați cu cancer, se estimează că până în anul 2025, numărul va ajunge la 19 milioane, în 2030, la 22 milioane și la 24 de milioane în anul 2035. Partea bună este că jumătate din acest număr pot fi preveniți.

PLANG ICOANELE in Rusia si Ucraina (VIDEO)

joi, 6 martie 2014

Sarbatoarea femeii crestine

Crestinismul sarbatoreste femeia intr-un mod smerit, asa cum se cade. De fapt nici nu e normal sa existe o sarbatoare diferentiata pe sexe, ca din moment ce exista o sarbatoare a femeii, logic ar fi sa existe si o sarbatoare a barbatului, dar aceasta nu este. De aceea credem ca femeia este subapreciata atunci cand i se inchina o zi anume, ca una ce are nevoie de celebrare pentru a-si asigura conditia de om. Crestinismul nu sarbatoreste firea umana, ci cinsteste nevointele laudabile ale sfintilor, indiferent de sex. Calendarul bisericesc este plin de cinstiri ale sfintelor femei, mucenite sau cuvioase, dupa nevointele lor. Dar exista o zi anume, prin care Biserica cinsteste femeile impreuna, si anume ziua mironositelor, Duminica mironositelor, zi in care sunt slavite toate sfintele femei care L-au urmat pe Mantuitorul, unele chiar pana la Cruce, cum e cazul Sfintei Mironosite Maria Magdalena. Pentru a inlatura ideea de discreditare a femeii in fata barbatului, Traditia le numeste nu numai sfinte femei, ci si intocmai cu Apostolii. Oricine vietuieste in Hristos, barbat sau femeie, este mai presus de oricine vietuieste dupa legile lumii cazute, indiferent ca ar fi barbat sau femeie.

marți, 4 martie 2014

Planul de exterminare a ORTODOXIEI - Ioan Vladuca

Prof. Ioan Vladuca: Despre datarea rocilor si fosilelor

Evoluţioniştii au interes să-i convingă pe oameni că Pământul este foarte vechi. Iar aceasta o fac pentru ca evoluţia să fie plauzibilă, având la dispoziţie timpul necesar transformărilor. La ora actuală există mai multe exemple de datare greşită. Cel mai celebru a fost furnizat de cunoscutul institut hawaian de Geofizică. Fără să li se spună ce vor cerceta, li s-a ofrerit cercetătorilor o rocă provenită din solidificarea lavei unei erupţii vulcanice din anul 1801, deci despre care se ştia că are vârsta de cca 200 ani.

Laboratorul, printr-o metodă modernă de datare (cu potasiu-argon) i-a dat vârsta de, nici mai mult nici mai puţin, 3 miliarde de ani. Pe baza ipotezei evoluţiei se stabileşte un index fosil ca indicator al vârstelor geologice; iar aceste vârste sunt folosite apoi o pentru confirmarea vârstei altor fosile. Fiecare cercetător dă parametrilor care intervin în calcul valori conforme cu ipotezele sale, ca urmare orice rezultat este posibil şi nici unul nu poate fi luat în serios. Cercetătorii oneşti prezintă nu numai vârsta estimată, ci şi erorile de estimare.

luni, 3 martie 2014

Povestea Parintelui Eftimie Mitra şi a mănăstirii ridicate la poalele cetăţii Sarmizegetusa Regia

O mănăstire unde vieţuiesc patru măicuţe şi un duhovnic a fost ridicată în inima vechii Dacii, la poalele Sarmizegetusei Regia. Eftimie Mitra, cel care conduce aşezământul monahal din Valea Rea, a fost călugărit de Iustin Pârvu, unul dintre cei mai importanţi reprezentanţi ai ortodoxiei în România. Călugărul a ajuns aici în urma unor întâmplări care i-au zdruncinat soarta.

Mai puţin de zece kilometri despart, peste munte, aşezarea monahală din Valea Rea de cetatea dacică Sarmizegetusa Regia. Ultimii cinci kilometri ai drumului spre Schitul „Sfinţii Români”, unde vieţuiesc patru călugăriţe şi un duhovnic, traversează o pădure deasă, ce acoperă văile. Drumul forestier trece pe lângă mai multe case părăsite, şerpuieşte la fel ca pârâul care îl mărgineşte când pe de o parte, când pe cealaltă şi se opreşte în faţa unor construcţii din lemn simple, care abia pot fi zărite din afara gardului împrejmuitor.

În acel loc, unde se unesc cele două ivoare care curg prin Valea Rea, a fost ridicată mănăstirea „Sfinţii Români”. Povestea schitului unde vieţuiesc părintele Eftimie Mitra şi cele patru măicuţe a început înainte de anul 1990. O familie care locuieşte în satul de la poalele cetăţii dacice a avut încă de atunci iniţiativa de a construi mănăstirea din sălbăticie, însă demersurilor acesteia i s-a împotrivit regimul comunist. Demersurile au continuat şi după Revoluţie. Maria, o săteancă din Grădiştea de munte, a donat terenul, pentru ca aici să fie ridicat aşezământul monahal. Familia hunedorencei şi-a îndeplinit visul, iar din 2008 construcţia schitului a început.

sâmbătă, 1 martie 2014

Cele 20 de vămi ale văzduhului

Învăţătura Bisericii despre vămi este aceeaşi pretutindeni, mai ales între Dascălii credinţei din secolul al IV-Iea, iar acest fapt mărturiseşte netăgăduit că această învăţătură a fost transmisă de către Sfinţii secolelor anterioare şi îşi are originea în Tradiţia Apostolică.

Din istorisirea Sfintei Teodora aflăm ordinea vămilor. Astfel, pe calea cerului, mergând spre răsărit, sufletul întâlneşte:
Prima vamă unde duhurile rele, după ce au oprit sufletul însoţit de îngerii cei buni, îi înfăţişea­ză păcatele sale cele cu cuvântul (vorbă deşartă, flecăreală, obscenităţi, batjocuri, luare în râs a lucrurilor sfinte, cântece deocheate, înfierbântare la râs şi altele de acestea).
A doua vamă este cea a minciunii (minciuna de orice fel, călcarea de jurământ, luarea în deşert a numelui lui Dumnezeu, ascunderea păcatelor înain­tea duhovnicului, etc).
A treia vamă este cea a calomniei (vorbirea de rău, înjosirea aproapelui, ocara, batjocura, toate însoţite de uitarea propriilor greşeli şi păcate).

A aparut cartea "De dincolo am sa va ajut mai mult! Marturii despre Parintele Arsenie Boca"

Incepand de astazi, la Editura Agaton a aparut cartea "De dincolo am sa va ajut mai mult! Marturii despre Parintele Arsenie Boca". Detalii aici

  Mărturiile din această carte, îndeosebi cele din capitolele finale, sunt mărturia lacrimilor de pocăință vărsate la mormântul Părintelui Arsenie. La mormânt oamenii trec printr-un adevărat botez al lacrimilor și pleacă de acolo schimbați, înviați din nou, viața lor se schimbă din temelii deoarece de acum au o nouă temelie: Hristos.
     Dar Părintele Arsenie – și sfinții, în general – din iubire pentru noi, nu neglijează nici nevoia noastră urgentă de a scăpa de necazuri și fac minuni, spre mărirea lui Dumnezeu și smerirea noastră. Câți dintre noi nu avem nevoie de o minune în viața noastră sau a apropiaților noștri, dar nu o cerem. Când suntem cu adevărat în comuniune cu Dumnezeu și cu sfinții Săi, orice cerem în numele lui Hristos, primim: Mt.21, 22; In.14, 13-14; 15, 16; 16, 23.

CUPRINS
Introducere – Vlad Herman
Aspazia Oţel Petrescu:  „Cel ce vrea să scadă la crucea lui, mai mult îşi adaugă
Pr. Ramba Gheorghe:  Părintele Arsenie Boca, vrednic de a fi canonizat
Părintele Nicolae Bordaşiu:  „Părintele a fost arestat şi anchetat pentru că nu m-a denunţat pe mine
Gheorghe Morar:  Ilie nu este în vis, mă, este în realitate
Elena Kaluczi:  Despre părinţii Savian Bunescu şi Arsenie Boca
Alte mărturii
De dincolo am să vă ajut mai mult” - „Vreau să schimb lacrimile voastre în bucurie” – Mărturii de la mormânt 
Cea mai mare minune a Părintelui Arsenie: schimbarea vieţii noastre (mărturii)