duminică, 29 decembrie 2013

Parintele Rafail Noica: "Ortodoxia este răspunsul lui Dumnezeu"

Iată vedem un Apus, care de 1000 de ani nu a mai cunoscut Biserică, de când Roma s-a despărţit de Biserică, şi a căzut în erezia, socotesc eu, cea mai cumplită din istorie. Am „văzut” pe pielea mea cum Apusul a suferit din această erezie, în mii de feluri: am văzut în literatură, am văzut în toată cultura apuseană, am văzut-o în politică, am văzut-o în toate lucrurile cu care am avut de-a face. Totuşi, acum, Apusul, în mare măsură, vine la Ortodoxie, sau poate nu în măsură aşa mare, dar în comparaţie cu ce a fost în istorie, în orice caz mai mare decât oricând.

10 motive pentru a nu face un avort

de Kristi Burton Brown, 10 noiembrie 2013

1) Implică tragedia

Uneori, circumstanțele unei sarcini sunt tragice. Poate că femeia a fost violată. Poate că fătul a fost diagnosticat cu o afecţiune. Sau sănătatea femeii ar putea fi pusă în pericol.Însă o tragedie nu acoperă o alta. Nu ştergem efectele unui viol ucigând un copil. Nu vindecăm un bebeluş luându-i viaţa. Şi nu putem evita toate problemele de sănătate evitând realitatea unei alte fiinţe umane.

Femeile care au fost violate trebuie îngrijite cu compasiune. Dar grija plină de compasiune nu include executarea pruncului. Părinţii care se confruntă cu un diagnostic prenatal dificil trebuie să primească dovezi clare şi să fie direcţionaţi spre persoane cu experienţă. Ei nu trebuie forţaţi să aleagă avortul, ci să li se dea șansa de a sfida şansele mici ce li se oferă. Femeile cu sarcini de mare risc trebuie tratate de personal medical calificat. Însă tratamentul nu trebuie să includă uciderea deliberată a copilului. (Dacă un bebeluş moare pe durata tratamentului urmat de femeie – adică în timpul chimioterapiei pentru cancer, îndepărtarea unei sarcini extrauterine, etc. – acesta nu se clasifică drept avort.)

joi, 26 decembrie 2013

Gherasim Iscu pe patul mortii: "Nu vă temeţi, Hristos este aproape, cercetează lumea"

În patul de alături îşi dădea sufletul arhimandritul Gherasim. Venise în stare gravă de la Canal, unde fusese unul dintre stâlpii rezistenţei. În seara aceea a Naşterii Pruncului Iisus el a fost luat la cer. A plecat neclintit în credinţă. Neavând cu ce-l îmbrăca, căci rufele sale erau ude de transpiraţie, Valeriu a oferit hainele lui şi a păstrat pentru sine pe ale părintelui.

- Acestea sunt hainele mele monahale! a zis el emoţionat. Cu ele să mă înmormântaţi!

***

În camera 4 erau atunci aşezaţi, printre alţii, arhimandritul Gherasim Iscu, lângă el un evreu şi fost politruc sovietic, acum sionist, în fine, Ion, prietenul meu din Piteşti, care era foarte bolnav. Pe partea dreaptă a camerei, într-un pat era Valeriu, fratele meu cel mai drag. Ion şi părintele Gherasim se găseau în stare gravă. [...]

Pr. Gheorghe Anitulesei - Potrivnicul diavol

marți, 24 decembrie 2013

Tabara de Craciun - Oasa 2012 O.T.S. (Dalbe flori)

Părintele Arsenie Boca - Cugetări la Naşterea Domnului

Nici frică nimicitoare, nici răzvrătire; nici prăvălire apocaliptică, nici explozie necumpănită, ci mirare plină de sfială, înfiorare plină de smerenie, bucurie senină, a unei intimităţi negrăite.

Iată îngerii cerului vestesc făpturii minunea: astăzi Dumnezeu S-a pogorât pe pământ. Nu în vijelie distrugătoare, nici în tunetul nimicitor al mâniei Sale. Nu în prezenţa atotputerniciei, nici în focul mistuitor care topeşte zidirea. Astăzi cerul se uneşte cu pământul, nemărginirea se toarnă în mărginire, veşnicia se îmbracă cu vremelnicia, atotputernicia se îmbracă cu neputinţa, Cel nevăzut e purtat în braţe de o fecioară.

Astăzi, Cel ce se îmbracă cu lumina ca şi cu o haină, se învăluie întru smerenie, Cel ce cuprinde cu palma marginile lumii, se face prunc; Cel ce împodobeşte cerul cu stele, se culcă într-o iesle de dobitoace.
- Locul cel mai curat pe care L-a găsit pe pământ.

Creerii lui Eminescu

De Dr. Al Tălăşescu.

În schiţa lui Caragiale „În Nirvana” pe care “Românul” de la 13/26 Iunie c. a publicat-o din nou după 24 ani de la prima ei apariţiune, ingeniosul scrutător al sufletelor pătimaşe descrie cu pana sa măiastră împrejurările în cari descoperise primele licăriri geniale ale lui Eminescu.

La moartea poetului, marele dramaturg îi făcea apoteoza adolescenței sale!

 Nirvana!.., Caragiale într-adevăr credea în Nirvana lui Eminescu, căci sufletele mari nu cu­nosc obstacole în căutarea semenilor lor dispăruţi până și dincolo de stele. Astăzi însă, când însuși Caragiale a plecat pe calea Nirvanei putea-va oare să regăsească în vecinica lui fericire acel cap de copil coborît din icoană? Ori va trebui să renege ce scrisese atunci cu toată credința sufletului său, exclamând: „Nu, nu, Eminescu nu se găseşte în Nirvana, sufletul lui cinstit și schilodit e încă tot un suflet pribeag lipsit de fericire!?” Nirvana este îndestularea perfectă a vieţii spirituale superioare, în aşa mod ca ea să poată trece în culmea fericirei direct la nemurire. S’a realizat oare această binefacere superioară a lui Eminescu? Putut-a trece el oare în Nirvana fără să i se fi împlinit ceea ce dorea cu atâta ardoare în Variantele lui cari sunau ca un suprem cântec al lebedei:

luni, 23 decembrie 2013

IPS Bartolomeu Anania: "Toleranta trebuie să functioneze până în clipa când începe abuzul"

Ce ne oferă Europa?

IPS Bartolomeu Anania

Am meditat mai adânc gândindu-mă la vremurile noastre, dacă nu cumva procesul de admitere a României în Europa se prelungeste, dacă nu cumva viziunea dostoievskiana a mers dincolo de comunism. Dumnezeu ne-a ajutat si am scăpat de povara comunismului, prin jertfele din Decembrie '89, intrând într-o altă era. Iată însă că avem o altă perspectivă: dacă ne-am confruntat cu Răsăritul bolsevic, de data aceasta ne îndreptăm cu fata către Occidentul european - care se autodefineste drept "Europa" însăsi si care ne invită să intrăm în ea, ca si cum noi n-am fi fost niciodată europeni.

În privinta aceasta - dacă trebuie să fac o paranteză si vreau să o fac - doresc să afirm că noi am fost întotdeauna europeni si că nu poate fi vorba de o "intrare" a noastră în Europa, ci de regăsirea noastră în Europa, sau mai precis de regăsirea Europei în noi.

sâmbătă, 21 decembrie 2013

Mitropolitul Petru Movilă, apărătorul întregii Ortodoxii.

Ioniţă APOSTOLACHE / în Ziarul Lumina - Duminică, 21 Decembrie 2008

Mare teolog şi cărturar, destoinic conducător al Bisericii Ortodoxe, mediator neîntrecut între Răsărit şi Apus, Sfântul Ierarh Petru Movilă este una dintre cele mai reprezentative figuri ale Ortodoxiei din secolul al XVII-lea. Pentru viaţa sa aleasă şi pentru osteneala jertfelnică cu care a slujit Biserica, Petru Movilă, mitropolitul Kievului, a fost trecut în rândul ierarhilor sfinţi şi este prăznuit de Biserică în ziua de 22 decembrie a fiecărui an.

Sfântul Ierarh Petru Movilă, mitropolitul Kievului, este venerat de români cu mult timp înainte de canonizarea sa, pentru pilda de credinţă, înţelepciune şi demnă slujire arhierească.

Mitropolitul Petru Movilă a fost un mare dar duhovnicesc pe care l-a făcut neamul românesc întregii Ortodoxii.

vineri, 20 decembrie 2013

Parintele Arsenie Boca, in calendarul pe 2014 al Manastirii Sfantul Herman din Alaska

Intregul calendar se poate comanda de aici


Ioan Ianolide despre paza minții

Omul neinteriorizat nu poate fi un om duhovnicesc. Dru­mul de la minte la inimă, de la lumea exterioară la cea interioară este cel mai lung, mai complex şi mai ademenitor drum pe care-l poate parcurge omul în viaţă. Începutul lui este războiul nevăzut al gândurilor.

Deosebirea gândurilor se face prin harul care luminează mintea, har primit prin Taina Botezului şi ascuns potenţial în adâncul minţii. În minte se dă războiul dintre gânduri. Ele pur­ced din ”inimă”, aceasta fiind ”subconştientul”, partea cea mai profundă, mai cuprinzătoare, mai tainică a minţii. În ea sălăşlu­ieşte harul Duhului Sfânt, al lui Hristos Dumnezeu.

Deşi este o singură ”inimă”, totuşi ea are o componentă bună şi una rea: partea bună este lăcaş al gândurilor bune, al vieţii cu­rate şi al lui Dumnezeu, iar partea rea este lăcaş al senzualis­mului, al patimilor şi al satanei[2]. Conştiinţa omului sesizează la nivelul minţii duhurile din inimă care o inspiră – bune ori rele – şi atunci mintea se concentrează în sine şi caută locul ini­mii pentru a o curăţi.

marți, 17 decembrie 2013

Cine sunt europarlamentarii romani care au votat pentru asa-numitul "Raport Estrela"

Cine sunt europarlamentarii romani care au votat pentru asa-numitul "Raport Estrela" (nu de alta, da la anu' is iar alegeri si sa stie si "prostimea" cat bine ii vor cei pe care i-a trimis direct sau indirect in "civilizatia" europeana):

PNL: Norica Nicolai, Ovidiu Silaghi, Renate Weber.
PSD: Victor Boştinaru, Corina Crețu, Minodora Cliveti, Viorica Dăncilă, Ioan Enciu, Ioan Mircea Pașcu, Dan Claudiu Tănăsescu.


Iata si ce ar fi prevazut acest raport daca ar fi fost aprobat (din fericire nu s-a intamplat):

liberalizarea totală a avortului, prin relaxarea legislației restrictive (acolo unde aceasta mai există) și eliminarea procedurilor administrative de temporizare (consiliere, timp de așteptare). Accesul la avort să se facă imediat și fără obstacole;

luni, 16 decembrie 2013

Cea mai veche icoană a Mântuitorului Hristos de tipul Pantocrator

Aceasta este cea mai veche icoană a Mântuitorului Hristos de tipul Pantocrator.

Datează din sec. VI-VII şi se păstrează la Mănăstirea Sfânta Ecaterina din muntele Sinai.

Ştiaţi că…

... primii creştini îşi mărturiseau păcatele?
Citim în cartea Faptele Apostolilor că după ce duhul cel rău dintr-un demonizat i-a pedepsit exemplar pe cei 7 fii ai preotului iudeu Scheva care încercau să folosească numele lui Iisus, pe Care-l propovăduieşte Pavel, ca pe o formulă magică pentru a alunga duhurile rele, frică a căzut peste toţi locuitorii din Efes şi mulţi dintre cei ce crezuseră – deci dintre creştini – veneau ca să se mărturisească şi să spună faptele lor (cf. Fapt. 19, 13-18). Despre mărturisirea păcatelor mai citim în Biblie şi la Mat. 3, 6, Iac. 5, 16, 1 Ioan 1, 9 etc.

... cea mai veche cântare bisericească datează de la sfârşitul secolului al III-lea?
Este vorba despre un imn creştin cu notaţie muzicală care se păstrează pe un papirus descoperit în anul 1918 la Oxyrhynchus, oraş din Egiptul Inferior, papirus care acum se află în Biblioteca Sackler de la Oxford.
Textul grecesc, cu uşoare interpolări, s-ar traduce astfel:
Să fie linişte,
Să nu mai strălucească stelele luminoase,
Să se astâmpere vânturile şi râurile zgomotoase;
Şi lăudând noi pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh,
Toate puterile să răspundă „Amin, Amin”.
Împărăţii, de-a pururi lăudaţi şi-L slăviţi pe Dumnezeu,
Singurul dătător a toată bunătatea. Amin. Amin.

Constanta Ianolide despre Ioan Ianolide: "Era aşa de blând și de bun…"

În toamna anului 2012 doamna Constanţa Ianolide, soţia lui Ioan Ianolide, legatarul testamentar al lui Valeriu Gafencu, a vizitat Mănăstirea Putna. Am rugat-o să ne spună câteva cuvinte despre soţul ei.




Ionel a ieşit din închisoare la 2 august 1964. La 2 martie 1965 a venit la noi să o viziteze pe mama mea pe care o cunoscuse cu câteva luni în urmă. Aşa m-a cunoscut şi pe mine. A fost o vizită de câteva ore şi a doua zi a vrut să stea de vorbă cu mine. Ne-am plimbat în parcul Herăstrău şi mi-a spus că vrea să se căsătorească cu mine căci atunci când a intrat în casă şi a dat cu ochii de mine o voce i-a spus: Asta este! Am depus actele pentru căsătorie şi pe data de 7 aprilie 1965 am avut cununia civilă la Bucureşti şi pe 30 aprilie cununia religioasă la Dobroteşti.

Ioan Ianolide: "Rugăciunea este vorbirea omului cu Dumnezeu"

Rugăciunea este vorbirea omului cu Dumnezeu.

Consecinţele rugăciunii se răsfrâng peste toată viaţa omului şi omenirii. Fără rugăciune omul e fiară şi omenirea junglă. Dacă rugăciunea nu e eficace uneori ea nu trebuie părăsită ci îmbunătăţită. Rugăciunea tinde să devină o stare permanentă, adică toată viaţa să fie petrecută conştient în faţa lui Dumnezeu ca un dar al Său.
Muncind – să te rogi, gândind – să te rogi. Să te rogi în orice clipă, la bucurie şi la durere. Rugăciunea îţi oferă mulţumire sufletească, pace, energie, înţelepciune, capacitatea creatoare şi mai deosebit – desăvârşirea în spirit. O rugăciune scurtă o poate repeta oricine: „Doamne miluieşte” ori „Doamne miluieşte-mă pe mine păcătosul” ori „Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine păcătosul”. Amin.

Ioan IANOLIDE

Ioan Ianolide despre Sfânta Impărtăşanie

Sfânta împărtăşanie este directă părtăşie cu Hristos. Este o experienţă conştientă a omului cu Dumnezeu. Este mijlocul suprem al desăvârşirii spirituale omeneşti.

Prin pâinea şi vinul Sfintei Împărtăşanii noi Îl primim viu, aievea, activ pe Hristos. Pentru aceasta trebuie să ne împărtășim periodic şi cât mai des.
Înainte de a-L primi trebuie să ne pregătim, vrednici să-I fim. După ce L-am primit, să-I rămânem fideli şi să-L urmăm. Sufletul văduvit de contactul cu Duhul lui Dumnezeu suferă şi suspină, rătăceşte şi se întunecă, moare, căci aşa cum trupul ce s-a născut moare tot aşa şi sufletul are o moarte a lui, prin păcat, spre iad.

Ioan IANOLIDE

Părintele Gheorghe Calciu: „O parte a Bisericii ortodoxe din ţările comuniste a adormit somnul de veci al martirajului, cealaltă parte a adormit somnul conştiinţei”

Uriaşul adormit
În 1826, apărea cartea lui Jonathan Swift, intitulată Călătoriile lui Gulliver.Cartea publicată anonim a cunoscut un succes imediat. Cititorii şi criticii au gustat satira, copiii au luat-o ca pe o poveste, interpretatorii au văzut în ea diferite simboluri.
Cea mai comună interpretare era tema uriaşului adormit. Fără îndoială lucrarea lui este cu mult mai subtilă, plină de simboluri şi de aluzii la viaţa politică şi socială a contemporaneităţii lui, dar aplicabilă tuturor epocilor şi numeroaselor situaţii până astăzi. Mă interesează partea călătoriilor lui Gulliver care se referă la ajungerea lui în ţara piticilor. Nu pentru a face o analiza a cărţii, mai subtilă sau mai grosolană faţă de alţi comentatori, ci pentru similitudinea cu starea socială şi politica actuală din România şi din alte părţi ale lumii.
Gulliver naufragiază pe o insulă şi, epuizat de efortul făcut pentru a atinge înotând ţărmul, adoarme greu. Se trezeşte legat cu mii de fire foarte subţiri dar rezistente şi nu mai putea face nicio mişcare. Insula era locuită de pitici, aceştia îl legaseră aşa de straşnic. E târât până aproape de palatul regelui piticilor şi ajunge să cunoască toate intrigile şi acţiunile din ţară, ajungând un favorit al regelui şi chiar al poporului. Organizarea ţării era absolut ca a oricărui stat european, cu cele bune şi cele rele şi el s-a implicat în toate, chiar şi în războiul cu insula de pitici vecină, pe baza unui conflict vechi şi nerezolvat. Conflictul era următorul: piticii lui Gulliver ciocneau oul la capătul gros, iar ceilalţi la capătul subţire. Prin forţa lui Gulliver şi prin participarea lui directă la război, adversarul a fost înfrânt, ciocnirea oului la capătul gros a triumfat şi Gulliver a plecat de acolo lăsând în urma lui o lume a piticilor pacificată pe baza acceptării spargerii oului numai la capătul gros.

sâmbătă, 14 decembrie 2013

"Trei Craciunuri" - Documentar despre Ioan Ianolide



Filmul "Trei Crăciunuri", un documentar scenarizat după scrierile lui Ioan Ianolide, ilustrează drama vieţii unuia dintre supravieţuitorii închisorilor comuniste, povestită din perspectiva sărbătorii Crăciunului. 30 de ani fracţionaţi în trei momente aparent nesemnificative, care aveau să devină clipe suspendate undeva între moarte şi viaţă. Un Crăciun al copilăriei, un altul petrecut între zidurile groase ale închisorii şi un al treilea trăit după eliberare. Trei momente în care dimensiunea hristică accede dimensiunea umană - o poveste candidă despre naşterea întru Hristos.

Realizator: Cristina Chirvasie
Invitaţi: Sorin Lavric, scriitor şi publicist; Demostene Andronescu, fost deţinut politic; pr. prof. Nicolae Bordaşiu; pr. prof. Gheorghe I. Drăgulin; preot Gheorghe Boguş; arhimandrit Gavriil Burzo.

Documentarul a fost prezentat şi în cadrul festivalului "Martor" (9 februarie 2013), un ciclu de conferinţe dedicat marturisitorilor creştini anticomunişti organizat în fiecare an la Paris de Mitropolia Ortodoxă Română pentru Europa Occidentală şi Meridională.

vineri, 13 decembrie 2013

Prima mănăstire ortodoxă din Baia Mare

(Material apărut în Glasul Maramureşului, în data de 12 decembrie 2013)
În Baia Mare, pe strada Viilor, a început construcţia primei mănăstiri ortodoxe din oraş, cu hramul “Schimbarea la faţă”.
Mănăstirea este una de maici, iar în prezent se lucrează la casa monahală, care este din lemn, în stil maramureşean. Până la finalizarea lucrărilor, Sfânta Liturghie se săvârşeste, în fiecare duminică şi sărbătoare de la ora 10.00, într-un mic paraclis.

joi, 12 decembrie 2013

Incredibil: TVR, amendată cu 50.000 de lei de CNA pentru colindul “antisemit”

Consiliul Naţional al Audiovizualului (CNA) a decis, în şedinţa de joi, să amendeze cu 50.000 de lei Societatea Română de Televiziune (SRTv), din cauză că pe TVR 3 şi TVR Cluj a fost difuzat, pe 6 decembrie, un colind antisemit, care a încălcat legislaţia audiovizualului.

Decizia a fost luată joi de CNA, la propunerea Laurei Georgescu, preşedintele Consiliului, cu şapte voturi “pentru” (Laura Georgescu, Florin Gabrea, Lorand Turos, Narcisa Iorga, Monica Gubernat, Cristina Trepcea şi Radu Călin Cristea) şi un vot “împotrivă”, scrie Mediafax.

Emisiunea în care ansamblul “Dor Transilvan” a colindat, a fost supravegheată de Adrian Rozenberg, urmaşul unui supravieţuitor al Holocaustului.


Parintele Gheorghe Calciu: "Niciun partid politic nu are nevoie de oameni cinstiţi care să spună în Parlament: Opriţi ticăloşia!"

"Biserica trebuie să se implice, în condiţiile actuale de nemernicie, în viaţa socială şi politică, dar nu în sensul politicianismului, nu în sensul de a susţine un anumit partid - toate sunt CORUPTE - nici măcar în sensul de a-şi forma un partid al ei, de oameni corecţi, muncitorim nedornici de îmbogăţire.

Armata aceasta a Bisericii are sute de mii de oameni vrednici, neînregimentaţi politic, credincioşi, care se spovedesc şi ţin posturi şi participă la slujbe cu regularitate, tineri valoroşi şi bătrâni înţelepţi care n-au nicio şansă de a-şi pune calităţile lor în slujba semenilor, fiindcă niciun partid politic nu are nevoie de oameni cinstiţi care să spună în Parlament: Opriţi ticăloşia!" 

Părintele Gheorghe Calciu

marți, 10 decembrie 2013

Cel mai bogat rus şi-a vândut averea şi trăieşte ca în Biblie

German Sterligov, al doilea milionar oficial al Rusiei de după căderea URSS, candidat la preşedinţia Rusiei şi la primăria Moscovei, şi-a abandonat în 2005 averea pentru a trăi cu familia ca un ţăran într-o parte îndepărtată a Rusiei, fiind dovada că se poate găsi fericirea, relatează BBC.
S-a bucurat de o avere impresionantă, a trăit în vile somptuoase, a avut limuzine Masseratti, Ferrari, yachturi de zeci de milioane de dolari şi avioane private, dar a renunţat definitiv la acest stil de viaţă în urmă cu patru ani şi a ales să se mute cu familia sa într-o zona rurală a Rusiei, unde a ales să trăiască în mijlocul sălbăticiei.

Un preot din Maramures, tata pentru 16 copii ai strazii (VIDEO)

duminică, 8 decembrie 2013

Despre apararea Ortodoxiei

Un părinte a spus despre dragostea pentru adevărata credinţă:– Mânia este necesară doar pentru apărarea credinţei noastre. Nu este folositoare pentru a ne apăra pe noi înşine. Dacă cineva vorbeşte de rău împotriva noastră, ar trebui să acceptăm. Însă când credinţa noastră este atacată, atunci mânia devine potrivită pentru a apăra Ortodoxia.

Patericul Athonit

sâmbătă, 7 decembrie 2013

Rusinos: In timp ce Ponta ne vinde tara, mitropolitul Clujului ii da distinctii

Premierul Victor Ponta a primit, vineri, din partea Mitropolitului Clujului, IPS Andrei, “Crucea Transilvană”, cea mai înaltă distincţie a Mitropoliei Clujului, pentru sprijinul acordat de Guvern la construirea Campusului Teologic “Nicolae Ivan” din Cluj-Napoca.

“Cu inima larga ii acordam Crucea Transilvana celui ce a fost principalul nostru sponsor, domnului prim-ministru, cea mai mare distinctie a Mitropoliei noastre. Vrednic este!”, si-a justificat demersul Mitropolitul Ardealului, Andrei Andreicut.

Pr. Justin – Despre înviere, iertare, iubire şi discernămînt

Coborârea la iad a Mântuitorului, spune acatistul – cu sufletul şi dumnezeirea. Cu sufletul imediat după ce a închis ochii pe cruce sau după coborârea în mormânt?

A fost cu totul şi peste tot Acelaşi, nu S-a despărţit, Om şi Dumnezeu Adevărat!

- Ce înseamnă iubire?

Să-ţi dai viaţa pentru aproapele. Să nu faci nimic decât grija de a veni în ajutorul celuilalt. Şi la masa de prânz pe care o iei trebuie să te gândeşti la celălalt care aşteaptă la uşă sau aşteaptă undeva o bucată de pâine.

- Chiar dacă eşti tu neputincios?

joi, 5 decembrie 2013

Parintele Arsenie Boca despre Sfântul Nicolae: Inima lui era o mare în care se revărsau toate lacrimile pământului

“Sfântul Ierarh Nicolae e unul dintre cei mai populari sfinţi ai creştinismului. Nu e (atât de popular) nici Sf. Ioan Gură de Aur, a cărui Liturghie se săvârşeşte mereu. De ce? Ne-ar putea-o spune cele două calităţi ale marelui ierarh: dragostea de Iisus, dragostea de Adevăr.

Deci «mila şi adevărul», pe care le-a trăit ca ierarh, l-au făcut mare înaintea lui Dumnezeu, iar Dumnezeu l-a făcut mare înaintea oamenilor.

Edictul lui Constantin cel Mare l-a găsit pe Sfântul Nicolae în temniţă. Prin edictul lui Constantin de recunoaştere a creştinismului ca religie de stat, la anul 313, Sf. Nicolae împreună cu toţi creştinii de prin temniţele imperiului roman sunt puşi în libertate.

Tabara de Craciun - Oasa 2012 O.T.S. (Ce soare rasare)

Animalele își iubesc puii mai mult decât unele mame creștine


miercuri, 4 decembrie 2013

Parintele Ilie Cleopa: " Ar trebui numai sa plangem in toata ziua, dar traim in nesimtire"

“Stiti dumneavoastra ce vremuri traim noi? Noi suntem cei de pe urma! Ar trebui numai sa plangem in toata ziua, dar nu simtim! Traim in nesimtire, ca asa au trait cei dinainte de potop… “

(din: “Profetii si marturii crestine pentru vremea de acum“, Editura Cartea Ortodoxa)

Virgiliu Gheorghe despre criza familiei

Ce se întamplă cu familia? Vine, cum v-am spus şi în altă întâlnire, formandu-şi perspectivele şi percepţiile din interiorul mediei, bărbatul şi femeia aşteaptă lucruri nepotrivite de la soţul şi [respectiv] soţia lor, pentru că ei şi-au construit imagistica, modul după care percep pe femeie sau pe bărbat după modelul în care apar personajele în media. Nici nu vă daţi seama ce forţă au eroii. De exemplu, toate studiile lui Mircea Eliade şi ale lui Culianu demonstrează că individul se mişcă dupa mituri. Miturile fundamentează orice comportament uman de când e lumea până astăzi şi până la sfârşitul ei. 

Portretul tânărului imatur

Cum este astazi? Lucrurile stau total diferit faţă de trecut. Prinşi între adolescenţă şi maturitate, ca într-o menghină, oamenii aceştia nu se grăbesc să se maturizeze. Viitorul nu îi interesează şi aceasta tocmai pentru că modelele identitare pe care le promovează mass-media nu privesc evoluţia omului. Mass-media se opreşte doar la individul tânăr care trăieşte pentru plăceri, pentru divertisment. Şi dovada că tinerii care au acest model, nu mai doresc să depăşească aceasta şi nu mai pot până la urmă. Vor să oprească timpul, să savureze la nesfârşit viaţa fără griji în universitate, la care nu sunt buni. Avem acuma universitate pentru că asta este la modă sau pentru că-i împing părinţii din spate. Trec prin studiile universităţilor ca peştele prin apă fără ca să se prindă mai nimic de ei. 

marți, 3 decembrie 2013

Sfantul Ioan Iacob despre Sfanta Impartasanie

Împărtășania este Taina în care, sub chipul pâinii și al vinului, se împărtășește credinciosului însuși Trupul și Sângele Domnului nostru Iisus Hristos, spre iertarea păcatelor și spre viața de veci, înfățișându-se totodată, real și nesângeros, Jertfa de pe Cruce a Mântuitorului. Această Taină se aduce de asemenea ca jertfă pentru toți vii și morții în nădejdea învierii și a vieții de veci. Instituirea acestei Taine s-a făcut la Cina cea de Taină din Joia Mare: Luați, mâncați Acesta este Trupul Meu, care se frânge pentru voi spre iertarea păcatelor, Beți dintru acesta toți, acesta este Sângele Meu, al Legii celei noi, care pentru voi și pentru mulți se varsă pentru iertarea păcatelor
La fel se spune și în Ioan 6-54: Cel ce mănâncă trupul Meu și bea sângele Meu, are viață veșnică și eu îl voi învia în ziua cea de apoi. Ce cale ușoară ne-a dat Dumnezeu pentru iertarea păcatelor și noi rămânem în păcate și murim și mergem în iad, pierzând viața veșnică! Dar ce este viața veșnică? Spune Sfântul Apostol Ioan în Ioan 17-3: Și aceasta este viața veșnică: să Te cunoască pe Tine singurul Dumnezeu adevărat și pe Iisus Hristos pe care L-ai trimis. Deci scopul vieții pe pământ este cunoașterea lui Dumnezeu, care are ca început iertarea păcatelor și apoi comuniunea cu Dumnezeu, care se obține prin mărturisire și împărtășire.

luni, 2 decembrie 2013

Sfântul Nicoale Velimirovici: Singurii oameni care se bucură cu adevărat de viaţă

Priviţi, fraţii mei, şi vedeţi: singurii oameni care se bucură cu adevărat de viaţă sunt cei ce au primit această poruncă a lui Hristos şi trăiesc potrivit ei. Însă acei oameni care se căznesc să facă toate lucrurile, să-şi asigure toate mijloacele, să ajungă pe toate căile, să-şi împlinească toate planurile lor şi să-şi împlinească toate dorinţele fără ajutorul lui Dumnezeu sunt roşi de griji. Zidesc, dar o mână nevăzută năruie. Adună, dar un vânt nevăzut risipeşte. Aleargă, dar un făcător de minuni le lungeşte tot mai mult drumul şi înlătură ţinta şi ţelul lor.