luni, 30 septembrie 2013

Nicolae Steinhardt despre pacatul prostiei si al fricii

Puternice, drepte si trezitoare cuvinte are parintele nostru Nicolae Steinhardt! Bune de scuturat praful gandurilor netrebnice care ne induc tot felul de dileme false, ne duc pe cai intortocheate si ne fac sa credem ca Evanghelia este ceva foarte ambiguu si imposibil de pus in practica, zi de zi, clipa de clipa, gand de gand. Ei bine, iata ca nu este asa! Si cel care gandeste, traieste si se hraneste din Cuvantul Facator de viata este cel mai in drept sa ne trezeasca la realitatea dura, dar si mangaietoare, necrutatoare, dar si innobilatoare a lui Hristos. Acesta este parintele Nicolae, cel care, pus in fata diavolului, in fata “dilemei” de a trada si a face pact cu vrajmasul, a spus NU. A ales Crucea, L-a ales pe Hristos, si Hristos nu a intarziat sa Il scalde in Lumina Sa harica. De aici, din aceasta confruntare jertfelnica, din suferinta crucii, din temnita groaznica a comunismului ne vorbeste tare, numai potrivit pentru cerbicia si lesitatea (de la lesie, dar si inrudit cu lasitatea) noastra:

Marturii ardelenesti despre Parintele Arsenie Boca

Baglazan Dumitru - Porumbacu de Sus

"In fiecare noapte, la orele 12.00, se deschideau singure usile inchisorii"

Eu am avut un unchi, care in '48 era ofiter de securitate la Brasov. Eram tanar si mergeam la Brasov, unde mai ramaneam la el cate o saptamana, ca asa mai vedeam si eu lumea. Mergeam seara cu el prin oras, pe unde avea el treburi, ma mai lua si la serviciu si asa am aflat ceea ce va povestesc in continuare.
Securitatea l-a ridicat pe parintele Arsenie de la Sambata pentru ca se stia ca face minuni si vin puhoaie de oameni la el. In '44, de exemplu, a spus la sl > ujba oamenilor sa-si aduca copiii de la Bucuresti acasa ca va veni un prapad, si la putin timp dupa aceea a fost cumplitul bombardament american. Le era groaza ca acum, in timpul comunismului, le va spune oamenilor cu aceeasi claritate care este realitatea. Si din cauza aceasta l-au luat la Securitate si l-au schingiuit mult, saracul de el. Mie mi-a spus lucrurile acestea unchiul meu.

Sfântul Casian Romanul Către episcopul Castor despre duhul curviei şi al poftei trupeşti

A doua luptă o avem împotriva curviei şi a poftei trupeşti. Pofta aceasta începe să supere pe om de la cea dintâi vârstă. Mare şi cumplit război este acesta şi luptă îndoită cere. Căci acest război este îndoit, aflându-se şi în suflet, şi în trup. De aceea trebuie să dăm lupta din două părţi împotriva lui. Prin urmare, nu ajunge numai postul trupesc pentru dobândirea desăvârşitei neprihăniri şi a adevăratei curăţii, de nu se va adăuga şi zdrobirea inimii şi rugăciunea întinsă către Dumnezeu şi citirea deasă a Scripturilor, şi osteneala, şi lucrul mâinilor, care abia împreună pot să oprească pornirile cele neastâmpărate ale sufletului şi să-l aducă înapoi de la nălucirile cele de ruşine. Mai înainte de toate însă foloseşte smerenia sufletului, fără de care nu va putea birui nimeni nici curvia, nici celelalte patimi. Deci de la început trebuie păzită inima cu toată străjuirea de gândurile murdare (Prov. IV, 23). „Căci dintru aceasta purced, după cuvântul Domnului, gânduri rele, ucideri, preacurvii, curvii“ (Matei XV, 19) şi celelalte. Deoarece şi postul ni s-a rânduit de fapt nu numai spre chinuirea trupului, ci spre trezvia minţii, ca nu cumva, întunecându-se de mulţimea bucatelor, să nu fie în stare să se păzească de gânduri.

Cât va mai ţine NEsimţirea din sânul BOR? Biserica Armeniei decide canonizarea colectivă a celor 1,5 milioane de victime ale otomanilor

Biserica Apostolică Armeană a decis canonizarea colectivă a celor 1,5 milioane de armeni, victime ale genocidului din timpul Imperiului Otoman. Decizia a fost luată la sfârșitul săptămânii trecute cu ocazia adunării episcopilor armeni, reuniți în plen la Etchimiadzin /centrul Patriarhiei armene/ pentru prima dată din 1651, informează pravoslavie.ru.
Sursa citată menționează că Biserica Armeniei nu a mai luat o decizie de canonizare din secolul al XVII-lea.

Parintele Arsenie Boca: Noe si Iisus

Ceea ce odinioară era corabia lui Noe peste puhoaiele potopului, aceea e Biserica lui Hristos - Cel cu cruce - peste puhoaiele pierzării.

Deosebirea e că aceea a fost închisă pe dinafară de Dumnezeu şi nimeni n-a mai putut intra, pe cândcorabia Bisericii - corabia cu crucea pe catarg - are intrarea deschisă şi mai pot intra oameniînvălmăşiţi de puhoaie. Acolo era Noe, aci Hristos, iar în valuri ucigaşul, înecând pe oameni.

A aparut albumul "Parintele Justin Marturisitorul" al Cristinei Nichitus Roncea

“Părintele Justin Mărturisitorul” – acesta este titlul ales de fotografa Cristina Nichituș Roncea pentru Albumul de fotografii însoțite de vorbe de duh ale Părintelui Justin Pârvu, realizat în memoria ultimului mare duhovnic al Ortodoxiei românești din generația jertfelnică a sfinților și martirilor închisorilor comuniste. Supranumit de popor “Duhovnicul Neamului” și “sfântul lui Dumnezeu de la Petru Vodă”, Părintele Justin Pârvu, intrat în oastea mănăstirească a Mântuitorului și Sfinților Arhangheli la nici 18 ani, apoi preot militar voluntar pe Frontul de Est și deținut politic timp de 16 ani, a plecat la Ceruri la 16 iunie anul acesta, la vârsta de 94 de ani, o mulțime de 100.000 de pelerini închinându-se la catafalcul său, înainte și în timpul înmormântării impresionante de la Mănăstirea Petru Vodă.

Un maramuresean se destainuie: Marturii din temnitele comuniste si despre tortionarul Ion Ficior

O productie www.ZiarMM.ro.

Maramures: Peste 18.000 de copii ucisi prin avort in ultimii 10 ani

In ultimii 10 ani, 18.580 de suflete au fost ucise in Maramures inainte de a vedea lumina zilei.
Astfel, varful s-a inregistrat in 2002, atunci cand 2.908 copii au fost avortati, in timp ce numarul cazurilor a scazut pana la 982 in 2012, conform datelor furnizate de Directia de Sanatate Publica Maramures.
Comparand cu valorile medii din Romania, numarul de avorturi raportat la mia de nascuti vii din judetul Maramures se situeaza sub media pe tara, mai spun cei de la DSP.
Romanii se pot “lauda” cu un numar incredibil de 22.178.906 avorturi facute intre 1958 si 2008, cifra fiind mai mare decat populatia actuala a tarii.

Dr. Ofelia Lugojan Ghenciu despre vaccinuri, antibiotice, antitermice, lapte praf

Dr. Ofelia Lugojan Ghenciu invitată la emisiunea Cuvinte din Tăceri

duminică, 29 septembrie 2013

103 ani de la naşterea Părintelui Arsenie Boca (FOTO)

Duminică, 29 septembrie, se împlinesc 103 ani de la naşterea Părintelui Arsenie Boca, o zi uriaşă pentru neamul românesc, dacă luăm în considerare ce a însemnat/înseamnă şi făcut/face Sfântul de la Prislop pentru români.

Despre viaţa, sfaturile şi minunile Părintelui puteţi citi aici. Mai jos, câteva fotografii culese de pe pagina de Facebook Arsenie Boca - Arhanghelul de la Prislop.

Vlad HERMAN 






sâmbătă, 28 septembrie 2013

Părintele Ilie Cleopa și Cuviosul Paisie Aghioritul. O întâlnire de suflet (1977)

E cunoscut faptul că Părintele Ilie Cleopa de la Sihăstria, după nenumărate încercări blocate de fiecare dată de autoritățile comuniste, a reușit să plece în sept. 1977 într-un pelerinaj în Sfântul Munte Athos (împreună cu stareţul Victorin Oanele și cu părinții, pe atunci ierodiaconi, Ioanichie Bălan și Vartolomeu Florea). Din această „ieșire” din țară, pe lângă impresiile lăsate în scris, ni se păstrează două fotografii memorabile ale părintelui Cleopa, una împreună cu Sfântul Iustin Popovici (la Celie, în Serbia), alta, de grup, cu Părintele Epifanie Theodoropoulos (în Eghina, Grecia). Părinții din Sihăstria au cercetat atunci mai multe mănăstiri athonite, dar, afând de faima părintelui Paisie Aghioritul, s-au hotărât să-l cerceteze, ca să-i ceară sfat. Mai jos aveți rememorarea acestei întâlniri de suflet între părintele Cleopa și Cuviosul Paisie (LD)

Eram la Careia, în capitala Sfântului Munte. De acolo am mers la măn. Kutlumuş, marea lavră românească făcută de Radu cel Mare şi reînnoită de Mihai Viteazu. Acolo am dormit noaptea. Un părinte, mare scriitor de la kinovită (conducerea comunităţii athonite), ne-a spus: „Asta e mănăstire românească”, că era ctitorită de domnitorii români. Dar unde nu suntem noi ctitori? Ne-am simţit bine că era o mănăstire făcută de ai noştri. Apoi ne-a zis: „În programul nostru avem să vizităm şi măn. Stavronikita – acolo era arhimandtritul Vasile, un prieten de-al nostru – apoi măn. Filotheu şi măn. Caracalu, făcută de Petru Şchiopu. Şi mergând spre măn. Stavronikita, o să vizităm un mare pustnic, venit din Sinai. Acesta a postit de două ori câte 40 de zile”. El nu spunea, dar un ucenic de-al lui care era acolo ne-a zis: „Măi, asta e mare pustnic. Numai 54 de ani are. Paisie îl cheamă. Simplu monah. Nu-i cleric”. Şi noi am plecat dintr-un loc de la Burazeri – un schit. Acolo, la Burazeri, sunt 34 de călugări, care fac slujbă zi şi noapte, cu stareţul lor, slujbă neadormită. În fiecare ceas intră alt călugăr. Slujba nu se mai termină. Cele şapte laude şi psaltirea. Şi am întrebat cum să ieşim la pustnicul Paisie. [...]

Cu părintele Dumitru Stăniloae în temniţa Aiudului

La 19 mai 1959, părintele Dumitru Stăniloae intra pe poarta temutei închisori a Aiudului. Primise o condamnare de cinci ani pentru „uneltire contra ordinii sociale“ prin participarea în grupul isihast al Rugului Aprins. Toţi memorialiştii perioadei comuniste care l-au întâlnit pe părintele Stăniloae îl descriu ca profesorul de teologie de anvergură, ca slujitorul profund şi ca omul dedicat lui Dumnezeu. O mărturie în acest sens ne este oferită de tânărul Liviu Brânzaş, aspirant la teologie: „Numele părintelui Stăniloae mi-a izbit timpanul cu rezonanţa unui tunet. Acum câţiva ani, când a sosit vestea că părintele Stăniloae a fost arestat şi condamnat şi că se află la Aiud, a fost o mare emoţie în toată închisoarea. Marele teolog român în lanţuri! Pătimeşte împreună cu cei mai hotărâţi creştini care se împotriviseră fiarei apocaliptice! Prin 1960, când eram în celulă cu Daniel Roman şi Mircea Dumitrescu, am aflat că părintele profesor este într-o celulă la parter, cu nişte ţărani. Atunci le-am spus celor doi prieteni cât de mult doream să ajung în aceeaşi celulă cu părintele Stăniloae. Acum, dorinţa mea s-a împlinit. Ce bucurie pentru mine! Inima îmi bate cu putere. Este neîndoielnic că Dumnezeu a auzit dorinţa mea fierbinte şi a rânduit împlinirea ei în chiar ziua Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel.

Părintele Arsenie Boca mi-a îndeplinit orice dorinţă

De când a pătruns în viaţa mea, acum trei ani şi ceva, (din păcate, astăzi copiii, tinerii, cât şi adulţii cunosc toţi fotbaliştii şi toate vedetele de carton ale lumii, dar nu ştiu de oameni precum Arsenie Boca) Sfântul de la Prislop, Arsenie Boca, m-a ascultat ori de câte ori i-am cerut ceva care am crezut că-mi poate fi de folos.

Şi nu a ezitat să-mi îndeplinească rugile, prin puterea pe care Dumnezeu I-a încredinţat-o, dovedind încă o dată sfinţenia sa.

Aşadar, să nu uităm să-l strigăm pe Părintele ori de câte ori avem nevoie, aşa cum tocmai el spunea: "mă, strigaţi când aveţi necazuri, că eu vă aud de acolo de unde sunt şi v-ajut mai mult decât sunt în viaţă".

Apropo, duminică 29 septembrie se împlinesc 103 ani de la naşterea sa.

Text si foto: Vlad HERMAN 

vineri, 27 septembrie 2013

Pozitia BOR despre crima avortului

În anul 2001, în România s-au înfiinţat Comisia Naţională Consultativă a Bisericii Ortodoxe Române pe Probleme de Bioetică şi, în marile centre universitare, patru Comisii locale de Bioetică. În baza propunerilor acestora, Sfântul Sinod a emis trei documente referitoare la: transplantul de organe, la avort şi la eutanasie. Actele oficiale expun credinţa ortodoxă şi punctul de vedere al Bisericii cu privire la temele anunţate, accentuând următoarele aspecte: atitudinea creştină faţă de viaţă şi moarte; apărarea sensului creştin al demnităţii umane; discernământul şi luciditatea deciziei medicale bazate pe respectul profund faţă de pacient; creşterea responsabilităţii medicale faţă de apărarea vieţii, în condiţiile înmulţirii situaţiilor incerte; pregătirea preoţilor pentru informarea credincioşilor şi îndrumarea lor morală şi duhovnicească în probleme de decizie bioetică. Biserica Ortodoxă Română acceptă transplantul de organe, în anumite limite, cerând ca dacă el se realizează – faptă la care nimeni nu poate să fie obligat – să se facă din dragoste faţă de aproapele, prin obţinerea consimţământului prezumat şi atenţionând asupra situaţiilor incerte cu privire la moartea cerebrală.

joi, 26 septembrie 2013

Parintele Justin Parvu: „Rugăciunea – pâinea care cu adevărat hrăneşte neamul nostru. Nimic altceva nu ne salvează decât rugăciunea”

Principiul unităţii la români

Un popor atâta există cât trăieşte Evanghelia. Dar vrăjmaşii neamului nostru au ştiut să ne dezmoştenească de formele acestea ale noastre. Că vedeţi prea bine, când vor să scoată religia din şcoală, când icoana, şi unde mai punem că, înşişi fiii noştri sunt cei care ajută la acest dezastru religios şi moral. Pentru că învăţătorul nostru, ca să îşi poate avea postul acolo, zice: „Da, nu mai e nevoie, să întrebăm poporul. Are nevoie de religie în şcoală?” „N-are nevoie”. Şi împreună cu domnul învăţător o dă la o parte din şcoală.

Noi nu avem nici cea mai elementară concepţie despre unitate, despre rezistenţa noastră în unitate. Noi suntem foarte dispersaţi. Nu poţi uni un român, doi, trei, patru şi nu mai este această unitate pentru că nu mai este aceeaşi silinţă, nu mai este aceeaşi gândire, nu mai este aceeaşi simţire. Că dacă vezi pe unul că posteşte şi dacă scoţi tu la serviciu, acolo la ora mesei, un borcan de zacuscă sau nişte sarmale, ceilalţi se iau de tine: „A, tu posteşti, tu eşti mare evlavios”. Şi aşa de două, trei ori, până nu mai vine nici el cu fasolea şi se modernizează. Să luăm un exemplu de la străini: evreii există în istorie de 7000 de ani. Datorită cărui fapt? A unităţii lor. Oriunde ar fi, un evreu în Australia, dacă a primit o palmă de la un australian, sau o palmă în România, într-o oră ştie tot globul că a fost maltratat.

Părintele Arsenie Boca şi Mihai Eminescu: Ce a spus despre marele român

Părintele Arsenie Boca a deplâns viaţa marelui poet Mihai Eminescu, înzestrat de Dumnezeu cu atâta talent. Dacă şi concepţia poetică ar fi unit-o cu concepţia de viaţă creştină, ar fi suferit mai puţin în lumea aceasta şi nu ar fi trecut atâţia ani prin iad, era de părere Părintele Arsenie. Dar prin evlavia pe care a avut-o la Maica Domnului, se mângâia şi uneori se refugia la mănăstire, cu prietenul lui de suflet, scriitorul Ion Creangă, care avea seminarul de teologie de la Mănăstirea Neamţ.

Şi totuşi, Eminescu, prin Maica Domnului, a avut parte înainte de moarte de Sfânta Împărtăşanie, după însemnarea care a rămas pe o carte veche de cult, întorcându-se de la gustul amar al atâtor filosofi şi credinţe deşarte care au stors creierii lui Mircea Eliade şi de la cele cu minte scurtă şi poale lungi care i-au întinat viaţa lui Solomon.

Fragment din cartea Mărturia mea despre Părintele Arsenie Boca, de preot Petru Vamvulescu

Distribuiti sa stie cat mai multi! Prof. Ioan Vlăducă despre efectele negative ale vaccinării şi ecografiei fetale

Materialul, impartit in trei fragmente, cuprinde rezultatele studiului de mai mulţi ani efectuat asupra vaccinării şi ecografiei fetale de către prof. Ioan Vlăducă, matematician pasionat de biomatematică (modelarea matematică a fenomenelor biologice) şi autor al mai multor cărţi, cum ar fi „Dictatura pseudo-ştiinţei”, „Dialoguri despre ştiinţă şi credinţă” şi „Arta tradiţională românească, pe cale de dispariţie”.

Preluare dupa Laurentiu Dumitru





Slovacia: Primul „Marş pentru Viață” a strâns 80.000 de participanţi

Pe 23 septembrie, peste 80.000 de oameni s-au adunat în orașul slovac Košice pentru a participa la primul Marş pentru Viaţă desfăşurat vreodată în Slovacia. Numărul mare al participanţilor i-a surprins chiar şi pe organizatorii evenimentului.

Conform publicaţiei Hlavné Správy, au fost atât de mulţi încât traseul de 2,5 km, stabilit iniţial pentru marş, a fost neîncăpător pentru participanţi, mulțimea ocupând majoritatea străzilor din centrul orașului. Deşi ar fi trebuit să înceapă la 12:30, la ora 15 cea mai mare parte a mulţimii nu apucase încă să se deplaseze „din cauza masei de oameni care umplea complet strada”.

Organizatorii Marşului pentru Viaţă au spus că scopul lor a fost acela de a mobiliza publicul pentru a putea astfel demonstra legiuitorilor suportul de care se bucură „protecția vieții și a familiei formată prin căsătoria dintre un bărbat și o femeie, ca bază indispensabilă pentru stabilitatea și dezvoltarea vieții în Slovacia.”

Ce se intampla, in timp de o ora in corpul tau, dupa ce ai baut un pahar de Cola!

In primele 10 minute: 10 lingurite de zahar intra in sistemul tau. (100% din aportul zilniczahar colarecomandat). Nu vomiti imediat din cauza excesului de dulce, deoarece acidul fosforic ii taie aroma ajutand sistemul sa tina zaharul sub control.
20 minute: Nivelurile de zahar din sange cresc ametitor, provocand o explozie de insulina. Ficatul raspunde la acest lucru prin transformarea oricarei bucati de zahar pe care poate pune mana in grasime.( Si exista o multime de zahar disponibil in acest moment)
40 minute: Absorbtia cafeinei este completa. Pupilele ti se dilata, presiunea in sange se ridica, iar ca raspuns ficatul arunca mai mult zahar in fluxul sanguin .Receptorii adenozinei din creier sunt acum blocati si astfel se  previne somnolenta.

Pornografia dezumanizeaza

Ne inselam gandind ca toate “drepturile omului” sunt benefice lui. Unele il distrug. Unul dintre ele e dreptul la pornografie, la a achizitiona, comercializa, vizualiza si accesa pornografia. In unele tari intemnitatilor li se recunoaste acest drept si materiale pornografice le sunt puse la dispozitie. Ca pornografia, insa, dauneaza, nu se mai pune la indoiala. Pornografia dezumanizeaza. Despre asta am scris destul de des si revenim astazi. Anul trecut am redat un interviu cu una din marile vedete din Hollywood, o femeie, care afirma ca barbatii isi pierd virilitatea si barbatia din cauza vizualizarii masive a pornografiei. Pornografia cauzeaza si dependenta, afecteaza viata intima si nu de putine ori duce la deficiente in viata intima si, in urma, chiar la divort. Despre acest impact serios scriem astazi. Redam un material publicat recent privind impactul pornografiei asupra unor barbati. Redam marturii ale barbatilor afectati care, dupa multa sarguinta, au reusit sa se lase de pornografie. Pe de alta parte, materialul discuta si glorificarea pornografiei, Las Vegas fiind unul din centrele majore ale occidentului unde se tin targuri anuale cu vedetele care joaca in filme pornografice, asa numitele “porn stars”. Materialul alaturat, intitulat, Ubiquitous Assailant – The Dangerous, Unasked Questions Surrounding Pornography, a fost abreviat, editat si tradus pentru dtra de Izaballe Pana, AFR Bucuresti, si Coordinator National al Coalitiei Pentru Moralitate in Media. Ii multumim. Articolul intreg in engleza poate fi citit aici:http://www.deseretnews.com/article/print/865582634/Ubiquitous-assailant-The-dangerous-unasked-questions-surrounding-pornography.html 

Agresorul omniprezent: pornografia

Parul blond al lui Tiffani cade in jurul fetei ei in timp ce se apleaca sa semneze un alt autograf. Mazgaleste un mesaj rapid pe o fotografie dintr-o revista glossy si afiseaza un zambet senzual in timp ce admiratorul ei vine sa stea langa ea pentru o fotografie. Ranjetul lui se intinde in timp ce ea ii apuca mainile si le infasoara in jurul trupului ei.

Las Vegas

miercuri, 25 septembrie 2013

Cum poţi să te abonezi la ultimele articole de pe blog

Cei care doresc să primească zilnic pe e-mail noutăţile de pe acest blog trebuie să facă mai mulţi paşi, extrem de simpli:

1. Introduceţi e-mailul în spaţiul gol de la finele fiecărui articol

2. După ce aţi introdus e-mailul nu mai trebuie decât să intraţi în căsuţa poştală şi să activaţi abonarea apăsând pe link-ul din mesajul primit.

Am scris aceste rânduri deoarece am observat că există o mulţime de cititori care s-au abonat doar pe jumătate, adică nu au mai confirmat în e-mail activarea.

Vlad HERMAN


Cum se face CORECT botezul ortodox

După cum ne învaţă Domnul şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos, prima condiţie pusă fiecăruia dintre noi pentru a intra în Împărăţia Cerurilor este botezul creştin, adică botezul cu apă şi cu Duh Sfânt: ”De nu se va naşte cineva din apă şi din Duh, nu va putea să intre în Împărăţia lui Dumnezeu” (Ioan 3,5). Astfel, imediat după învierea sa, Mântuitorul instituie Taina Sfântului Botez, spunându-le ucenicilor Săi: “Datu-Mi-sa toată puterea în Cer şi pe pământ. Drept aceea, mergând, învăţaţi toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sântului Duh” (Matei 28,18-19), ceea ce Sfinţii Apostoli au amintit şi în canonul 49 al Sinodului Apostolic din anul 50 de la Ierusalim.

După Evanghelie, sfinţirea omului păcătos începe cu Taina Sfântului Botez. În lucrarea sfântă a acestei Taine primim chipul lui Iisus în sufletul nostru şi astfel ne împreunăm cu el, precum spune şi Sfântul Apostol Pavel:”Câţi în Hristos va-ţi botezat, în Hristos va-ţi îmbrăcat” (Gal. 3,27). Din clipa botezului devenim oameni noi, creştini, de atunci începem a creşte în Hristos. Pentru protestanţi, botezul nu este o sfântă Taină ci un simbol prin care individul îşi exprimă apartenenţa religioasă ceea ce contrazice condiţia pusă de însuşi Mântuitorul, că cine nu se naşte din apă şi din Duh nu se poate mântui (Ioan 3,5). Un simbol nu poate mâtui. Ei nu cred nici în iertarea păcatelor nici în botez. Dacă ar accepta adevărul, că botezul este necesar mântuirii şi iartă păcatele, ar trebui să recunoască existenţa divinităţii în Sfintele Taine ceea ce pentru ei este imposibil atât timp cât au renunţat la îndumnezeire şi primesc credinţa raţional, mărginit de intelectul uman limitat. În acest sens Sfântul Apostol Petru spune clar că, “botezul vă mântuieşte” (I Petru 3,21) deoarece se face spre “iertarea păcatelor” (Fap. 2,38; Col. 2,11-13). Dacă omul moare nebotezat, indiferent de vărstă, nu se poate mântui. Aşadar, nici copii, dacă nu primesc botezul, nu întră în Împărăţia Cerurilor.

Pe cand si in Romania? Guvernul din Georgia acorda familiilor 600 dolari pentru al treilea copil si 1.200 pentru al patrulea

Guvernul naţiunii georgiene are ca scop creşterea ratei de natalitate în ţară şi trebuie să mulţumească Patriarhului Bisericii Ortodoxe a Georgiei, care este acum naşul a 11 000 de copii, inclusiv 400 de copii botezaţi duminică.

Familiile creştine ortodoxe care au doi copii decid acum să aibă al treilea sau al patrulea copil, de când Patriarhul Georgian, Preafericitul Ilia al II-lea a început botezurile în masă în 2008 şi a promis să devină naş pentru toţi aceşti copii.

marți, 24 septembrie 2013

Ne putem îmbolnăvi în spitale, nu și în biserică

Anual, milioane de credincioşi calcă pragurile bisericilor, fie că vorbim despre slujbele săptămânale sau de marile sărbători. Pupatul icoanelor a devenit un adevărat sport naţional printre aceştia, iar la Sfânta Împărtăşanie oamenii împart cu bucurie aceleaşi linguriţe din care sorb "sângele" Mântuitorului. Niciunul dintre ei nu-şi pune însă problema că ar putea contacta vreo boală. Mai ales când se ştie cât de uşor se pot transmie virusurile gripale, virale, dar şi alte boli contagioase periculoase, precum TBC-ul sau hepatita A. Cu toate acestea, nu s-a auzit de vreun astfel de caz - de îmbolnăvire în Biserică - în ciuda miilor de oameni care se îmbulzesc, spre exemplu, să sărute moaştele sfinţilor. Şi totuşi cum este posibil acest lucru, când însăşi spitalele din România reprezintă adevărate focare de infecţie?

Crestinii omorati si Bisericile devastate din Siria – O conversație cu un preot ortodox de acolo

Portalul ortodox Pravosalvie.ru a hotarat sa ascunda identitatea acestui preot pentru a nu ii pune viata si familia in pericol.
- Părinte, vă rugăm să ne spuneți despre situația actuală a creștinilor ortodocși din Siria.
- Ne confruntăm cu o mare persecuție de către musulmani. Acum, musulmanii au venit in Siria din 29 de țări diferite, pentru a participa la jihad, și să efectueze un “război sfânt”, ei au luat o mulțime de bani din Arabia Saudită, Qatar și alte țări. Acesti nou-veniți musulmani în colaborare cu alte grupari locale și musulmani sirieni, recurg la atacuri teroriste și alte acte de violență împotriva populației civile.
Сирийские «повстанцы»

Victor Alistar despre Sfintii Inchisorilor, tortionari si INTERESUL ocultarii crimelor comuniste


Aspazia Oțel-Petrescu: ,,Mișcarea Legionară – singura mișcare antimasonică, fără să fie teroristă”

De fiecare dată mi se pare o laşitate şi o lipsă de omenie dacă vezi că se întâmplă o nedreptate sau cineva e în pericol și tu – nu intervii direct că poate te pui în pericol, dar să nu te duci să dai un telefon, să-ţi fie frică să dai un telefon? Doar ce făceai, anunţai poliţia: „Aveţi un caz acolo, mergeţi şi rezolvaţi-l!” Nu? Doar faci un act cetăţenesc!

De-asta putem să zicem că practic, ce s-a schimbat, arată că oamenii nu mai au valori, nu mai au nimic sfânt!

Nu, cu adevărat nu. Este impulsul ăsta primar, care ţine de animalitate, nu de omenie. Câinii care se hârâie între ei, mâţele care se bat pe teritorii; dacă intri pe teritoriul altui motan, motanul ăla te scarmănă – animalitate!

Şi Mişcarea Legionară reuşea, prin codul ei  moral, să cultive aceste valori în tineret?

Da, bineînţeles. Era, de pildă, la problema pe care o discutăm noi, problema socială, era rezolvată prin următoarea lege – se numea Legea ajutorului reciproc – Ajută-ţi fratele căzut în nenorocire, nu-l lăsa. Sub niciun motiv! Ajută-l cum poţi, cât poţi, cu ce poţi, dar ajută-l! Nu trece pe lângă el cu indiferenţă.

luni, 23 septembrie 2013

Parintele Justin Parvu: "Poporul român este împrăştiat din fire"

-Ce să facem ca să păstrăm dragostea şi unitatea dintre noi?
-Este nevoie de multă rugăciune, căci rugăciunea întreţine buna noastră înţelegere. Acum, însă, ne îngrijim mai mult de cele materiale decât de cele duhovniceşti, Înainte, forţele răului erau legate cu rugăciunile marilor trăitori; rugăciunea lor avea o mare putere. Şi încă n-a slobozit Dumnezeu puterea Satanei, căci lumea este nepregătită... Forţa diavolului stă în patimile şi relele noastre.
-Ce caracterizează mai mult monahismul actual?

PĂRINTELE JUSTIN: Păstorul de inimi ce se roagă în Ceruri

duminică, 22 septembrie 2013

Minuni ale Parintelui Justin Parvu: Tamaduieste cancerul de tiroida

Cu o săptămână înainte de a trece la Domnul Părintele Justin, aflându-se pe patul de suferinţă din chilia sa, din mănăstirea sa de maici Paltin, o femeie plângea sfâşietor la uşa chiliei Părintelui şi o săruta cu multă evlavie.

Maicile au întrebat-o de ce face acest gest, iar femeia, cu lacrimi în ochi, a început să povestească modul minunat în care Părintele Justin o vindecase de cancer. Ne-a spus că ea nu mai locuieşte în ţară de multă vreme şi că e stabilită în Barcelona, Spania, unde lucrează. Cu trei ani în urmă fusese diagnosticată cu cancer la tiroidă, aflat în ultima fază de metastază. Doctorii refuzau să o opereze, spunând că nu mai are decât maxim două luni de trăit şi că operaţia este în zadar.

Semnati formularul CNA fata de atentatul homosexual al Pro Tv la adresa familiei si copilului

Înaltpreasfințitul Teofan ne îndeamnă să completăm un formular de sesizare la CNA cu privire la emisiunea de pe PRO TV ”patru nunți și o provocare” unde a fost promovată căsătoria unui cuplu de homosexuali.
Pentru ca emisiunea aceasta să fie scoasă din program e nevoie să semnăm o sesizare la CNA. Aveți aici link-ulhttp://www.cna.ro/Formular-de-sesizare-Radio-TV.html. Trebuie doar să se compleze fiecare căsuță care are în paranteze ”(necesar)”, iar la secțiunea conținutul reclamației să se insereze un text care sa prezinte protestul nostru personal. Spre exemplu:
“În data de 11 septembrie, începând cu ora 20:30 postul PRO TV a difuzat emisiunea “Patru nunți și o provocare“, în cadrul căreia s-au difuzat imagini de natură a bulversa dezvoltarea psiho-socială a copiilor și a persoanelor cu probleme de relaționare socială. Mai precis, în emisiunea în cauză s-a oficiat o “căsătorie” între doi homosexuali, lucru care contravine Codului Civil românesc aflat în vigoare, și s-a pus un accent excesiv pe momentele de tandrețe, (sărutări, mângâieri etc) arătate în prim-plan.

sâmbătă, 21 septembrie 2013

Părintele Amfilohie Brânză: "De câte ori vorbeşti despre Ortodoxie şi românism se ridică împotriva ta nu păgânii strâini, ci ai tai"

Veţi vedea că de câte ori vorbeşti despre Ortodoxie şi românism se ridică împotriva ta nu păgânii strâini, ci ai tai. De ce te-ai trezit tu, mă? Nu vezi că ne creezi probleme? E o realitate! E o frică şi laşitate... Ce e de făcut? Mărturisirea cu curaj a Adevărului şi suferirea cu curaj, iată toată dogmatica şi teologia! Cunoaşterea credinţei şi apărarea ei, prin viu grai şi prin modul nostru de viaţă. Trebuie să cunoşti ca să aperi!

Fragment din cuvântul Părintelui Amfilohie Brânză ţinut în 2003 despre taina fărădelegii

Indreptar de spovedanie alcatuit de Sfantul Valeriu Gafencu

  LUI GHEORGHE ŞI MARIA
Cu dragoste, Valeriu 
7. … cel fără de păcat dintre voi să arunce cel dintâi piatra asupra ei.
Ioan 8 .
20.Adevărat, adevărat zic vouă că voi veţi plânge şi vă veţi tângui, iar lumea se va bucura. Voi vă veţi întrista, dar întristarea voastră se va preface în bucurie.
Ioan 16 4.
S-a sculat de la Cină, S-a dezbrăcat de haine şi, luând un ştergar, S-a încins cu el.5. După aceea a turnat apă în vasul de spălat şi a început să spele picioarele ucenicilor şi să le şteargă cu ştergarul cu care era încins…23. Iar la masă era rezemat la pieptul lui Iisus unul dintre ucenicii Lui, pe care îl iubea Iisus.34. Poruncă nouă dau vouă: Să vă iubiţi unul pe altul. Precum Eu v-am iubit pe voi, aşa şi voi să vă iubiţi unul pe altul. 35. Întru acesta vor cunoaşte toţi că sunteţi ucenicii Mei, dacă veţi avea dragoste unii faţă de alţii.
Ioan 13
 – Înălţarea Domnului, 1947 – 
CE ESTE PĂCATUL? 

vineri, 20 septembrie 2013

Importanta siliciului pentru organism

Un anume mineral este esential pentru construirea de oase, intarirea sistemului imunitar, absorbtiei de calciu si construirii de unghii, par si dinti puternici si totusi majoritatea oamenilor nu se gandesc prea mult la acesta. Este vorba de siliciu. Siliciul sustine producerea de catre corp a unei enzime numite polihidroxilaza, care este implicata in formarea colagenului din oase, cartilagii si tesut conjunctiv.

Gasit in migdale, mere, sfecla, telina, seminte (macinate) de in, cereale integrale, struguri, alge, ovaz, ceapa, pastarnac, capsuni si seminte de floarea-soarelui, siliciul este totusi deficitar in dietele multor oameni.

Aici sunt cateva dintre cele mai comune semne ale deficitului de siliciu:

Incretire/ridare excesiva a pielii

Condacul Sfinţilor Români, la Mănăstirea Poarta Albă (maicile de la Mănăstirea Paltin, 7 Iulie 2013)

Sfaturi pentru cresterea copiilor

Multi dintre parinti nu acorda însa importanta cuvenita acestei realitati. Nu considera necesara începerea educatiei chiar de la cea mai frageda vârsta. Unii dintre ei, mai ales cei tineri, privesc copilul lor ca pe o jucarie sau ca pe o papusa. Il hranesc, îl adorm, îl mângâie, se joaca cu el, îl cocolosesc, îl pazesc în fel si chip sa nu raceasca sau sa se îmbolnaveasca de altceva,etc. In rest îl lasa sa alerge, sa se joace, sa faca tot ce vrea, numai sa nu îi deranjeze cu plânsul si cu strigatele sale. Si pentru multa vreme nu îsi dau seama ca adoratul lor ''îngeras'', a devenit odata cu trecerea timpului din ce în ce mai încapatânat, mai plângacios, mai alintat, mai neascultator, mai pofticios, tot timpul nemultumit si rautacios. Abia in ultimul ceas li se deschid ochii. Atunci se hotarasc sa se intereseze, în sfârsit, si de educatia copilului lor alintat. Insa, iubiti parinti, acum este deja foarte târziu! Copacelul a crescut!

Rafail Noica: "Sfătuiesc la împărtășire cât mai des"

Întrebare: Părinte Rafail, unii preoți spun că nu e bine să ne împărtășim des. Ce ne sfătuiți referitor la Sfânta Împărtășanie?
Părintele Rafail: Sfătuiesc pe toți să se împărtășească cât de des posibil, atât de des cât îi sfătuiesc duhovnicii lor. Și asta nu numai pentru a nu intra în conflict cu duhovnicia în care sunt, dar fiindcă - și acesta-i un lucru foarte important de înțeles - omul nu este un obiect, și ca atare nu este supus unei legi. Fiecare om este o excepție. Fiecare suflet care va fi existat în istoria aceasta este o călătorie dintru neființă până întru vecinica dumnezeire. Și o călătorie unică. Și eu sfătuiesc la împărtășire cât mai des - nu împărtășanie deasă, ci aș zice împărtășanie des. Dar cât de des este bine ție, sau ție - asta o las duhovnicului tău. Și cer Domnului să insufle pe fiecare duhovnic cât de des e bine pentru cutare și pentru cutare. Pentru tine poate: Vino peste doi ani! Pentru tine, în fiecare Duminică. Pentru altcineva, Duminica și de Praznice, pentru alții la două săptămâni, ș.a.m.d.

joi, 19 septembrie 2013

Portretul Căpitanului Corneliu Codreanu turnat în bronz de Constantin Brâncuși!

Lucrarea a fost executată după moartea Căpitanului și a fost expusă la Mauzoleul Legionarilor de la Casa Verde.  Așa cred, cel puțin, până vom afla date mai multe și mai sigure despre această sculptură despre care nu am știut nimic până zilele trecute când am descoperit fotografia pe care am expus-o. Fotografia am găsit-o în cartea Codreanu et La Garde de Fer a domnului Michel Bertrand, apărută în 2010 la editura Akribeia, Saint-Genis-Laval. Este meritul doamnei Carolina Maier, activă și ageră comentatoare de pe blogul nostru, care ne-a semnalat existența cărții și ne-a procurat câteva exemplare.

Sursa: Ion Coja

A aparut cartea „Din învăţăturile și minunile Părintelui Justin”

Această carte, editată prin osârdia maicilor mănăstirii Paltin Petru-Vodă, conţine în prima parte sfaturi esenţiale din învăţătura Părintelui Justin ce privesc următoarele teme: Dreapta Credinţă, Neamul românesc, Dictatura biometrică, Cinstirea Sfinţilor Mucenici din temniţele comuniste, Viaţa în familie, Cuvinte către tineri, Sfaturi duhovnicești. În partea a doua a cărţii sunt incluse minuni săvârșite de Preacuviosul Părinte Justin Pârvu, atât din timpul vieţii cât și după adormirea sa întru Domnul, minuni adunate din relatările credincioșilor.
Nr. pagini: 160 | Preț: 8 lei.
Pentru comenzi accesați această pagină.

De ce nucile sunt hrana suprema a creierului

Farmacia locala promoveaza medicamente pentru imbunatatirea memoriei si starii sufletesti. Reclama spune “daca cafeaua este substanta acceptabila social, de ce nu si aceasta?” Aceasta este epoca satisfactiei instantanee, cu o imensa dezbatere ce este legata de acest concept, despre etica comercializarii si consumarii substantelor pentru absolut orice.

Calea usoara de iesire din aceasta situatie, dupa cum stim, nu este niciodata cea mai buna. Solutia instantanee la orice este oarecum ciudata in fata intelepciunii stravechi, de la bunici, in special in ce priveste corpul, mintea si sufletul.

Parintele Serafim Rose: "Viata noastra anormala de astazi poate fi caracterizata ca fiind rasfatata"

Viata noastra anormala de astazi poate fi caracterizata ca fiind rasfatata, ghiftuita. Din frageda pruncie, copilul de azi este tratat, ca o regula generala, drept un mic zeu sau o zeita in familie: toanele ii sunt ascultate, dorintele implinite; este inconjurat de jucarii, distractii, placeri; nu este educat si crescut conform principiilor stricte ale comportamentului crestin, ci lasat sa se dezvolte asa cum tind dorintele sale. Este suficient ca el sa spuna „Vreau asta!” sau „N-o s-o fac!”, pentru ca parintii sai indatoritori sa i se plece in fata-i si sa il lase sa faca precum doreste. Poate aceasta nu se intampla tot timpul in fiecare familie, dar se petrece suficient de des pentru a fi regulaeducatiei contemporane a copiilor, si chiar si cei mai bine intentionati parinti nu scapa pe deplin acestei influente. Chiar daca parintii incearca sa isi creasca copiii cu strictete, cei din jurul lor incearca sa faca altceva. Trebuie ca ei sa ia in consideratie acest lucru, atunci cand isi educa copilul.

Omul și nevoile sale

Dumnezeu a lăsat cu îndestulare pentru toată lumea, hrană și mijloace, frumuseșe și condiții de viață. Să-ți iei doar cât îți trebuie din fiecare, să nu iei mai mult pentru că te împovărezi inutil. Animalul sălbatic nu mănâmcă mai mult decât îi trebuie, are el ceva care îl limitează biologic. 

Că dacă lupul ar mânca mai mult decât trebuie, de exemplu, s-ar îngrășa peste măsură și l-ar mânca toate celelalte animale ale pădurii, care nu s-ar mai teme de el. Așa și omul, dacă se împovărează cu mai mult decât îi trebuie, nu mai poate ține pasul cu cei de alături pe drumul care duce spre mântuire. Pe acest drum trebuie să fii sprinten. 

Nu spun că omul trebuie să trăiască în sărăcie, omul trebuie să trăiască demn, pentru că așa l-a lăsat Dumnezeu, și Dumnezeu i-a dat de toate pentru aceasta, i-a pus la îndemână fructele și tot ce este în grădina raiului.

Fragmente extrase din Cu părintele Iustin Pârvu despre moarte, jertfă și iubire - Aforisme, pilde, sfaturi... alfabetar duhovnicesc, editura CONTA, Piatra-Neamț 2006

Omul “adevărat”

Omul adevărat luptă cu toată energia sa, spiritual în primul rând, ca să simplifice viața, să înțeleagă ceea ce trăiește. Omul vrea și trebuie să lupte să iasă din labirintul în care îl atrage diavolul cu toate tentațiile sale. Omul care își face un scop în viață din a aduna averi și bani e un om slab, e câștigat de diavol. 

După ce dobândește averi capătă frică să nu le piardă, devine nu stăpânul lor ci paznicul fără minte al comorilor false ale diavolului. În loc să păzească omul cuvântul Domnului, care e o esență de viață, el păzește comorile calpe ale diavolului, astfel se pune în slujba acestuia.

Fragmente extrase din Cu părintele Iustin Pârvu despre moarte, jertfă și iubire - Aforisme, pilde, sfaturi... alfabetar duhovnicesc, editura CONTA, Piatra-Neamț 2006

De ce nu mai fac românii copii?

"Când însă iţi iei răspunderea de-a rodi copii, Stăpânul vieţii îţi va ajuta să ai şi ce le da de mâncare şi-ţi va asigura şi cinstea căsniciei" - Arsenie Boca

În primul rând, pentru că nu mai iubesc cu adevărat, totul reducându-se la căutarea plăcerii şi a comodităţii, deci putem spune că iubirea de sine a câştigat lupta în majoritatea cazurilor. Un alt factor important este lipsa credinţei, deci a încrederii totale în Dumnezeu, evident, asta nepresupunând să stai să aştepţi ca totul să-ţi cadă din cer. Aşadar, toată această goană după o fericire utopică pe care duhul lumesc o propune a distrus dragostea şi simplitatea, pentru viaţă, pentru aproapele, aducând doar frică şi disperare.

În schimb, românul este preocupat de alte chestiuni care sunt total în contradicţie cu ceea ce presupune firescul unei vieţi, ajungând să răstoarne normalitatea în anormalitatea pe care o vedem pe fiecare post de televiziune, în majoritatea ziarelor, dar mai ales în comportamentul oamenilor, dresaţi pur şi simplu de "progresul" bolnav al ultimilor ani, oferit de "noua ordine mondială".

Elocventă mi s-a părut mărturia jurnalistului de la Napoca News, Ionuţ Ţene, care spune într-un editorial recent că "cunosc personal zeci de familii, dar şi din spusele prietenilor, care au tot ce le trebuie: casă, slujbe bine plătite, dar nu fac copii că nu şi-au luat încă ultimul tip de televizor în casă, nu şi-au cumpărat ultimul tip de telefon mobil sau încă nu au fost în vacanţă în Bora Bora, după ce anii trecuţi au fost în Grecia sau Turcia. Abia dacă fac, în cel mai fericit caz, un copil la 35 de ani şi apoi se plâng că au cheltuieli mari şi nu mai au timp liber să meargă la saună sau în weekend la munte".

A apărut revista ATITUDINI, nr. 30


miercuri, 18 septembrie 2013

Rostul pubertății și pericolele sexualității greșit înțelese

De la 13-14 ani pana la 18-20 ani au loc in dezvoltarea bio-psihica a omului doua fenomene paralele: dezvoltarea si intrarea in functiune a unor glande, randuite sa contribuie la perpetuarea vietii sub forma materiala, biologica si, concomitent, dezvoltarea si inflorirea unor sentimente care contribuie, prin conlucrarea cu cele dintai, la perpetuarea vietii in forme spirituale, eterne.  Nimeni din cei ce ne inconjoara nu ne lamureste aceasta taina.  Din aceasta cauza, despartindu-le, una din aceste infloriri ale vietii tinere va fi infranta (cel putin pentru un timp) si cealalta va triumfa, de obicei cea materiala, bioogica, luand forme de manifestare impotriva firii pentru care a fost creata. Astfel tanarul cade frecvent in pacatul masturbarii sau al desfraului si la un sex si la altul. Raul acesta duce la o complexare a fiintei spirituale. Auto-condamnarea din cugetul nostru este primul semn că ceea ce facem nu este bine.
Ce sa facem deci? Aici intervine posibilitatea de a te salva, de a ramane in greseala sau a cadea in alta greseala si mai mare.  Descoperirea acestei greseli la marturisirea in fata preotului duhovnic, deci a lui Dumnezeu, iti ajuta, ca invatatura si remediu, sa intrerupi greseala si, supunandu-ti trupul la osteneli, munca, metanii, post si rugaciune, sa-ti propui categoric in constiinta hotararea de a te impotrivi acestui rau obicei.

Părintele Arsenie Boca ar fi putut ajunge episcopul Maramureşului, în 1948

Ca în toate localitățile din țară, sediul Siguranței Regionale Brașov fusese instalat într-una din cele mai frumoase case din oraș, vila fruntașului liberal Mihai Popovici, situată la o oarecare distanță de clădirile învecinate. (...)

Eram în arest, în celula comună. În fața noastră aveam imaginea unui spital de campanie din timpul războiului. Pe un prici cu două nivele, erau lungiți unul lângă altul oameni tăcuți, cu figurile supte de suferință. Văzându-ne, în primul moment, au prins viață, pentru ca în clipa următoare să se retragă unul câte unul într-o apatie controlată, reacție de ființe captive.

Erau strânși aici cei cu ancheta terminată sau cei ținuți pentru o cercetare suplimentară. Printre ei am zărit o figură normală, luminoasă, un călugăr. El stătea întins cu picioarele dezvelite pâna la genunchi. Văzându-ne, s-a ridicat și ne-a întrebat cu vocea blajină:

- Sunteți elevi?

- Da!

- De unde?

- De la Liceul Radu Negru din Făgăraș.

Părintele Arsenie, pentru că acesta era călugărul, găsindu-ne probabil prea firavi pentru ”Moara lui Kalusek”, a făcut semn cu arătătorul mâinii stângi în sus și a rostit ca pentru el, dar cu voce tare să auzim și noi:

- Legiunea îngerilor din cer încă nu-i completă!

marți, 17 septembrie 2013

EXCLUSIV: Ce spune Patriarhia despre canonizarea Sfinţilor Închisorilor

Patriarhia Română, prin purtătorul de cuvânt Constantin Stoica, spune că în acest moment canonizarea Sfinţilor Închisorilor este în atenţia Bisericii, dar că la bază stă criteriul cronologic.

"Este în atenţia Bisericii şi această problemă, dar există un principiu cronologic. Mai sunt monahi, mărturisitori, ierarhi din secolele anterioare care trebuie canonizaţi. Sunt mitropoliţi ai Ţării Româneşti care au făcut foarte multe pentru Biserică şi care trebuie canonizaţi. Mai e cuvioasa Mavra din Ceahlău.

Pe de altă parte, nu este în practica Bisericii Ortodoxe să se grăbească. În acest moment se fac cercetări asupra tuturor celor care au pătimit în temniţele comuniste din cauza chinurilor, sunt nişte criterii stabilite şi pe care Patriarhia le-a făcut publice în urmă cu vreo 10 ani. În momentul în care această problemă va fi clarificată, după aceea normal că vor intra în atenţia Sfântului Sinod", a spus Constantin Stoica.

Referitor la unul dintre cei mai mari sfinţi ai ultimelor decenii, Părintele Arsenie Boca, Stoica a spus: "am înţeles că Mitropolia Ardealului a început demersurile pentru Părintele Arsenie Boca, pentru că ţine de dânşii. Când e vorba de canonizare, propunerea vine din teritoriu, nu vine de la centru. Comisia cercetează cu atenţie, evlavia populară e unul dintre criterii, dincolo de sfinţenia vieţii".

El a mai declarat că "după 1990 au fost canonizaţi foarte mulţi sfinţi din Biserica noastră, pentru că ultima canonizare a avut loc in 1955 şi suntem şi într-o perioadă în care cei care au fost canonizaţi în ultimele decenii trebuie să fie mai bine cunoscuţi. Sunt sfinţi care au fost canonizaţi şi nu sunt bine cunoscuţi".

Aşa stând lucrurile, nu cred că-i vom putea vedea pe Sfinţii Închisorilor în sinaxare prea curând, dar ne bucurăm de minunile lor şi că sunt deja canonizaţi în sufletele noastre.

Vlad HERMAN

luni, 16 septembrie 2013

Parintele Justin Parvu: "Smerenie nu înseamnă să te laşi copleşit, să le permiţi să vină peste tine, să-ţi golească mintea şi casa"

“Prestigiul smereniei, care se propovăduieşte în Biserica noastră, este haina sau mantia lui Dumnezeu pentru creştini, e această virtute înaltă pe care o are demnitatea noastră creştină. Dar această smerenie, această înţelegere profundă a principiului de smerenie a Fiului lui Dumnezeu, Care s-a pogorât din ceruri şi s-a întrupat de la Duhul Sfânt şi din Fecioara Maria şi s-a făcut om, prezintă o mare diferenţă faţă de smerenia pe care o înţelegem noi în veacul XXI.Smerenia din veacul XXI este interpretată greşit, anume că omul trebuie să fie desfiinţat ca personalitate. Or, în viaţa noastră călugărească smerenia depăşeşte limita tuturor înălţimilor şi decurge din demnitatea Domnului nostru Iisus Hristos care ne-a îmbrăcat cu virtuţile castităţii, sărăciei, ascultării. Acestea îl ajută pe monah în lupta pentru dobândirea mântuirii.

Parintele Justin Parvu - Datoria Bisericii in statul ateu de astazi

Danion Vasile - Discursul de la decernarea titlului de cetatean de onoare Parintelui Justin

Alexandra Svet: "Romania, jos de pe bar!"

Sambata seara in Bucuresti. Muzica, femei ce danseaza pe bar, barbati incinsi de bautura, decibeli si silicon, adolescente machiate prea mult, prea devreme, varstnici vanand senzatii pe care si le-au refuzat pana acum. Putin mai incolo, pe Bd. Elisabeta, o mana de oameni ce protesteaza. Asa a fost probabil dintotdeauna- in timp ce unii sufereau in temnite, altii se distrau in carciumi. Unii mureau in strada, in timp ce altii mureau din exces de placere. Unii isi jertfeau viata pentru un maine mai bun pt copiii lor, in timp ce altii vindeau pt nimic viitorul copiilor lor, pt un azi care sa le umple stomacul.

 Si sa le gadile patimile pana la saturatie. Nu judec pe nimeni- am dansat si pe bar, am vanat si senzatii, am fost si vanata. Suficient de mult cat sa-mi dau seama ca viata e mai mult decat atat. Nu, nu judec. Pot doar sa ii multumesc Domnului pentru oamenii ce au tinut pana acum si pt cei ce tin azi aprinsa flacara demnitatii si sa ma rog sa ne mai dea, mai multi, cat mai multi! Ar putea sa danseze si ei pe vreun bar - asa cum si cei din rezistenta anticomunista din munti puteau sa bea o palinca, sa mai tranteasca un plod si sa isi bage picioarele in ea de demnitate. Nu, nu judec. Constat. Si pot doar sa ii multumesc Domnului ca azi, acum, mai sunt oameni pe care ii tine treji si atenti. Sa nu lase istoria sa treaca pe langa ei. Nu, nu judec. Insa plec repede din barul unde oameni fara nici o grija danseaza pe masa, in timp ce astazi si maine ar putea scrie o alta istorie. Istoria lor.

Un sirian ortodox din Siria: „Am trăit 7 ani în România și sincer, vă spun că nu cred că creștinii României au mai multă libertate decât creștinii Siriei”

Este sirian, este ortodox și a făcut studiile în România. S.M. trăiește la fața locului războiul din Siria și îl vede cu totul altfel decât ni se prezintă nouă în România. (Sirianul m-a rugat să nu-i dau numele; am garanția că interviul de mai jos chiar este unul sincer, că S.M. nu este forțat de autoritățile siriene să răspundă frumos legat de Bashar Al Assad)
Reporter: Cum se vede situația din Siria de către un creștin care trăiește acolo?
S.M.: Sunt un sirian care a făcut studiile în România. Acum am terminat și m-am întors în țara mea. Situația este foarte tristă, pentru că după ce Siria în ultimii ani a fost una dintre cele mai bune țări ale lumii (în 2009 era a patra țară cea mai liniștită din lume, țn 2010 era a opta țară cea mai recomandată pentru turism din lume) acum situația s-a schimbat și numai în doi ani, în 2012, Siria era una dintre cele 10 țări cele mai mizerabile din lume. Schimbarea aceasta tristă și foarte rapidă a fost un șoc nu numai pentru mine, ci și pentru toți sirienii din toată lumea. Sigur, a fost grija cea mai mare faptul că familia mea trăiește în pericol și eu sunt departe și nu o pot ajuta cu nimic, acum m-am întors și am înțeles mai bine în ce fel de pericol au trăit sirienii perioada de doi ani jumătate și, din păcate, imaginea este mult mai neagră decât îmi imaginam. Ce urmează să vă spun va fi un șoc pentru mulți care au fost manipulați de către mass media occidentală, totuși trebuie să spunem adevărul. Din punct de vedere al unui creștin sirian vă pot spune că ceea ce se întâmplă în Siria nu este o revoluție… Pentru ce avem nevoie de revoluție? Mergem la școli, la universități, la spitale fără să plătim niciun ban. Prețurile erau foarte ieftine. Nu putem spune că viața era perfectă, dar oare merita să facem revoltă? Nicidecum, corupția din tara mea există în orice altă țară. Însă drepturile pe care le aveam erau mult mai departe de a fi comparate cu celelalte țări musulmane. Un creștin sirian trăia foarte bine, avea toate drepturile la fel ca orice musulman, niciodată n-am avut sentimentul că sunt legat, sau am nevoie de mai multă libertate. Ca un creștin aveam toate drepturile la fel ca un musulman în afară de dreptul de a fi președinte. Uneori avem drepturi mai mult decât în alte țări creștine, sau așa proclamate țări laice. Spre exemplu clericii pot merge pe străzi cu costumul lor clerical fără probleme, chiar sunt tratați cu mare respect, în timp ce în Turcia numai patriarhul poate merge cu dulama. Bisericile sunt scutite de a plăti întreținere în timp ce în România, spre exemplu, ele plătesc…. etc.

O minune a Parintelui Justin Parvu povestita de Parintele Hariton Negrea la Primaria Baia Sprie

duminică, 15 septembrie 2013

Cuvântarea Protos. Hariton Negrea la decernarea titlului de cetatean de onoare Parintelui Justin Parvu

Minuni ale Părintelui Justin Pârvu: Transformarea uleiului în mir

Minunile de mai jos au fost spuse de monahul Teodot de la Mănăstirea Petru Vodă, înaintea decernării titlului de Cetăţean de Onoare al oraşului Baia Sprie pentru Părintele Justin Pârvu - 14 septembrie 2013

Pe data de 6 septembrie, când se prăznuieşte minunea Sfântului Arhanghel Mihail, care a fost şi este patronul Mişcării Legionare, uleiul de la candela Părintelui Justin, care-l dăm oamenilor pentru tămăduire, s-a transformat în mir prin minune dumnezeiască, pe 6, 7 şi 8 septembrie.

A doua minune s-a petrecut aseară. Noi am venit la Aiud, iar seara am vrut să mergem şi noi la Turda, unde a fost martirizat marele voievod Mihai Viteazul. Acolo am mers şi am vorbit cu maicile de acolo (n.r. mănăstirea Mihai Vodă) şi am spus că este o mare onoare pentru ei. Au o mare datorie faţă de marele voievod Mihai Vodă.

La sfârşit le-am spus şi noi că avem un os din trupul lui Mihai Vodă, pe care l-am luat de la Mănăstirea Plăviceni din Teleorman. După această discuţie le-am dat şi lor o cutie cu untdelemn de la Părintele Justin şi minunea a fost că, în momentul în care am dat acel ulei, din nou s-a transformat în mir acel ulei.

Vlad HERMAN

Imagini de la acordarea titlului de Cetatean de Onoare al orasului Baia Sprie pentru Parintele Justin Parvu - 14 septembrie, 2013

Foto: Vlad HERMAN





Parintele Justin Parvu a primit titlul de Cetatean de Onoare in Baia Sprie (FOTO)

Parintele Justin Parvu a primit sambata, 14 septembrie, titlul de Cetatean de Onoare al orasului Baia Sprie, in cadrul evenimentului “Triunghiul mortii”, care a adunat istorici, oameni de cultura, reprezentanti ai BOR, precum si obstea celor doua manastiri pe care fostul mare duhovnic le-a ridicat in satul Petru Voda.
Noul saret al manastirii Petru Voda, Hariton Negrea, a fost cel care a ridicat titlul post-mortem din partea autoritatilor locale baispriene, tinand sa spuna si cateva cuvinte despre Justin Parvu.
“Noi am invatat de la Parintele Justin sa fim in dragoste fata de neamul acesta, chiar daca in unele articole a fost condamnat ca a fost xenofob sau altfel. Toti acesti oameni care se cred de alta religie, alta nationalitate, sa vina, la noi, la manastire, si o sa vada ca stam cu ei la masa si impartim aceeasi paine.

miercuri, 11 septembrie 2013

Invitație la Baia Sprie, la decernarea titlului de cetățean de onoare Părintelui Justin Pârvu

Primăria oraşului Baia Sprie ne invită sâmbătă, 14 septembrie, să participăm la emoţionantul eveniment de decernare a Titlului de cetăţean de onoare post mortem Arhimandritului Justin Pârvu, ce va avea loc la sala de cultură, în cadrul simpozionului cultural „Triunghiul morţii”, dedicat martirilor din temniţele comuniste ce au pătimit în coloniile de muncă de la Mina Baia Sprie, Cavnic şi Nistru.

Părintele Justin Pârvu a trecut prin calvarul temniţelor comuniste timp de 16 ani, pentru vina de a mărturisi cu demnitate în plin regim totalitarist comunist, valorile naţionale şi creştin ortodoxe, cărora şi-a închinat şi jertfit întreaga viaţă. În Mina de la Baia Sprie, Părintele Justin a fost transferat pentru muncă silnică din penitenciarul Aiud, împreună cu primele loturi, din septembrie 1950 până în martie 1954. Aici Părintele a dat dovadă de un comportament exemplar, mărturisind lumina lui Hristos până în adâncurile pământului, la 800 de metri adâncime, neacceptând reeducarea politică în ciuda condiţiilor inumane de muncă şi chiar salvând de la moarte pe unul din gardieni, prigonitorii săi, care rămâneau uimiţi de bunătatea şi dragostea acestor deţinuţi. De aceea ne bucurăm că cetăţenii vrednici ai acestui oraş, unde Părintele Justin şi-a jertfit 4 ani din viaţă, au conştiinţele neadormite şi fac recurs la memorie şi demnitate pentru cinstirea martirilor din temniţele comuniste, acordând titlul de cetăţean de onoare mult iubitului nostru duhovnic, Părintele Justin Pârvu.

Parintele Ilie Cleopa - Folosul desei spovedanii

marți, 10 septembrie 2013

Alaturi de Parintele Justin Parvu, la acordarea titlului de Cetatean de Onoare al orasului Baia Sprie


Copiii nevaccinati sunt mult mai sanatosi!

Putem vorbi despre soțul ideal sau soţia ideală şi după căsătorie?

Ce ar trebui ca să facem ca să putem vorbi despre soțul ideal sau soţia ideală şi după căsătorie?
Vedeţi, am scăpat din vedere că soţul poate să fie cu soţia şi înainte de căsătorie. Occidentul, mai ales acum, vine şi ne propune căsătoria de probă. Dar doi oameni nu pot fi numiţi soţ şi soţie decât după cununie. Intrarea în biserică, în altă formă decât cea feciorelnică, atrage după sine osânda. De aceea, trebuie să fim atenţi cu spovedania şi canonul.
Pentru ca un cuplu să rămână ideal şi după căsătorie trebuie să ţină cont de foarte multe lucruri, inclusiv de lucrurile mici.

luni, 9 septembrie 2013

Adevaruri despre Miscarea Legionara

“In vremuri ale inselatoriei universale, a spune adevarul este un act revolutionar.” – George Orwell

Ce a însemnat Mişcarea Legionară pentru istoria României? Este clar ca istoriografia din timpul dictaturii comuniste a desfigurat adevarata imagine a Miscarii, despre obiectivitate nici neputand fi vorba. Dealtfel, nici inainte de cel de-al Doilea Razboi Mondial, Miscarea Legionara nu a fost scutita de calomnii. Nichifor Crainic, adversar al legionarilor la vremea cand isi scria memoriile, vorbeste de doua campanii de presa pline de exagerari, dirijate de puterea politica interbelica impotriva legionarilor: una in primavara lui 1938 – ticluita de Armand Calinescu cu sprijinul tuturor directorilor de ziare – si a doua dupa asa-zisa “rebeliune” din ianuarie 1941. Desi le reprosa legionarilor multe lucruri legate de guvernarea lor (septembrie 1940-ianuarie 1941), Crainic considera campania de defaimare pornita de Ion Antonescu “total lipsita de scrupul” (N. Crainic, “Zile albe, zile negre”). Aceleasi metode si clisee au fost preluate si dupa 1990, deci este nevoie de mult discernamant in trierea informatiilor. Dacă aveţi răbdare să citiţi, veţi înţelege ce cantitate uriaşă de minciuni sunt puse în circulaţie despre oameni a căror vină principală a fost aceea că au îndrăznit, în vremuri de tulburi, să fie creştini şi să-şi iubească ţara.

Arsenie Boca: "Sufletul nu se moşteneşte, ci se creează de Dumnezeu"

„Aproape la toate vârstele se întâlneşte, de pildă, conflictul acesta între a crede şi a nu crede în Dumnezeu; adică ciocnirea minţii sănătoase cu săgeţile nebuniei. Sunt unii convinşi de existenţa lui Dumnezeu, de dumnezeirea lui Iisus şi de iconomia mântuirii; dar, în răstimpuri, se pomenesc munciţi şi de chingile ateismului. Sunt alţii, care n-au muncirile acestea, chiar dacă aud de ele. Evidenţa interioară a credinţei lor e absolută. Alţii sunt bântuiţi de furtuni şi, în sfârşit, alţii, liniştiţi că au scăpat de Dumnezeu: pentru ei nu există. Adevărul e că aparatul conştiinţei lor nu mai prinde nimic, s-a defectat, Realitatea spiritului e inexistentă pentru ei.

Ce poate să fie la mijloc? Ceea ce poate să fie cu un aparat de radio, care nu mai prinde undele. Undele există, dar pentru el nu mai există. El are câteva lămpi arse, bobine arse, lovituri şi piese frânte etc. E infirm pe undeva.

Despre copiii din ziua de azi


joi, 5 septembrie 2013

Respect! Răspunsul primarului din Baia Sprie la atacul asupra Părintelui Justin Pârvu

„Abuzurile totalitarismului din cea de a doua jumătate a sec. XX au transformat România într-o imensă puşcărie, în scopul anihilării conştiinţei celor care gândeau altfel decât comuniştii. Tocmai de aceea, spirite luminate ca a arhimandritului Justin Pârvu au avut menirea de a ţine trează conştiinţa naţională.

Practic, părintele Justin Pârvu şi-a împletit destinul cu cel al neamului românesc, luminând ca un far al dreptei credinţe la trezirea conştiinţei de neam. Astăzi, reprezintă ultimul mare mărturisitor al unei generaţii de sacrificiu care s-a jertfit în temniţele comuniste din Aiud, Gherla, Piteşti, Sighet., Canal şi lagărele de muncă din „Triunghiul morţii” (Baia Sprie, Cavnic, Nistru).

Ministrul de interne finlandez deplânge faptul că animalele sunt mai protejate decât copiii nenăscuţi

Ministrul de Interne finlandez, Päivi Räsänen, a provocat un mic scandal prin comentariilor sale în care a comparat avortul cu „o măcelărie”, afirmând că animalele sunt mai bine protejate de lege decât ființele umane nenăscute.

„Este interzisă sacrificarea animalelor într-un mod dureros, dar a vorbi despre durerea avortului nici măcar nu este permis” a declarat Räsänen, lider al Partidului Creștin Democrat, de profesie medic, la un eveniment al Bisericii Luterane din Kankaanpää.

Ea a descris avortul drept un „subiect tabu redus la tăcere și o cutie a Pandorei”.

Ea a declarat că avortul nu ar trebui permis în nici o perioadă a sarcinii: „Un copil avortat nu este o bucată de ţesut, ci mai degrabă o persoană care poate simți durerea”.

miercuri, 4 septembrie 2013

Sfântul Mitropolit Varlaam şi profeţia despre căderea Moldovei

Considerat părintele limbii române literare, Sfântul Mitropolit Varlaam a păstorit Mitropolia Moldovei între anii 1632-1653, în timpul domnitorilor Alexandru Iliaş, Miron Barnovschi, Moise Movilă şi Vasile Lupu. Numele de mirean al Sfântului Varlaam a fost Vasile Moţoc, acesta provenind dintr-o familie de răzeşi din Borceşti, judeţul Neamţ. Încă din tinereţe a iubit viaţa monahală, învăţând carte la Schitul Zosima de pe valea pârâului Secu unde va aprofunda slavona, latina şi greaca.
În anul 1602 intră în obştea mănăstirii Secu, fiind călugărit  cu numele de Varlaam. Bun povăţuitor, ajunge pe treptele ecleziastice cele mai înalte, fiind numit egumen al mănăstirii. Se ocupă cu studiul cărţilor religioase, iar în anul 1618 traduce „Scara” Sfântului Ioan Scărarul. În 1632 a fost ales mitropolit al Moldovei. Cu sprijinul domnitorului Vasile Lupu şi  al Sfântului Mitropolit Petru Movilă al Kievului, Mitropolitul Varlaam reuşeşte să înfiinţeze prima tipografie românească din Moldova, în anul 1640, pe care o instalează la Mănăstirea „Sfinţii Trei Ierarhi” din Iaşi. Pentru a întări credinţa ortodoxă, întemeiază la Iaşi, prima şcoala de grad înalt din Moldova, după modelul Academiei Duhovniceşti de la Kiev. În 1645, Sfântul Ierarh Varlaam a convocat un Sinod ortodox la Iaşi, unde a fost aprobată Mărturisirea de Credinţă a ierarhului Petru Movilă al Kievului. În timpul Mitropolitului Varlaam al Moldovei a fost zidită biserica Mănăstirii „Sfinţii Trei Ierarhi" din Iaşi, ctitoria cea mai cunoscută a Domnitorului Vasile Lupu. În 1641, Sfântul Varlaam a adus în această biserică moaştele Sfintei Cuvioase Parascheva, dăruite domnitorului Vasile Lupu de Patriarhia Ecumenică de Constantinopol.

PĂCATELE PĂRINŢILOR şi BOLILE COPIILOR

”Pe tatăl nelegiuit îl vor huli fiii, că pentru el sunt de batjocură… Ai dat ocara întru slava ta şi ai pângărit sămânţa ta, încât ai adus mânie peste fiii tăi şi greu suspin peste neamul tău…”(SIR 41,10 şi 47,22)

La Cuviosul Paisie Aghioritul, în Sfântul Munte, a venit un bărbat a cărui fiică era grav bolnavă de cancer. Acesta adusese cu sine şi câteva lucruri ale fetei, ca să le binecuvinteze Părintele.
” Bătrânul i-a zis nefericitului:
- Eu o să mă rog, dar şi tu, ca părinte, trebuie să faci jertfă, pentru că Dumnezeu Se milostiveşte grabnic de iubirea jertfelnică.
Tatăl fetei a întrebat:
- Ce jertfă să fac părinte?

Maica Domnului si sfintii romani


marți, 3 septembrie 2013

Părintele Arsenie Boca: „Mănăstirea asta se va face cu traista!”

Am ajuns la Mărcuş, în eparhia Harghitei şi Covasnei, într-un miez de toamnă transilvană. Codrii ruginiseră, afară aerul era înmiresmat de parfumul ultimelor flori, iar drumul spre mănăstire părea ireal. Neted ca-n palmă dar abrupt – aveam să aflu că a fost tăiat în coasta Mărcuşului cu proorocia părintelui Arsenie Boca şi cu lacrimile maicii stareţe Serafima. Auziţi-i povestea!


Părintele Arsenie şi buldozerul lor...
Maică stareţă, de ce este pusă poza părintelui Arsenie Boca aici, pe perete?
Fiindcă asta e mănăstirea părintelui Arsenie! Părintele Arsenie, în ’49-’50, a început-o, cu bunica. Dar s-o iau cu începutul. Ceea ce spun eu zic că nu sunt lucruri mari. Le-am aflat şi eu de la alţii şi s-au transmis aşa, ca atare. Bunica mea a visat-o pe Maica Domnului – bunica mea fiind din Mărcuş, chiar de aici, din sat. Şi în vis i-a spus să ridice mănăstire pe un loc vechi; şi i-a indicat locul.

Unde probabil mai fusese o mănăstire, sau o vatră de rugăciune...
A fost o mănăstire, cam pe la 1700. Oamenii ştiau de locul mănăstirii dintotdeauna. S-a transmis din generaţie în generaţie. Visând-o bunica pe Maica Domnului, aceasta i-a spus: „Te vei duce şi acolo vei ridica mănăstire, dar o vei face de maici, de călugăriţe.”

Când se întâmplau aceastea?
Prin ’49-’50.