joi, 30 mai 2013

Vaca suptă de șarpe și omul supt de diavol

E o poveste ştiută pretutindeni, totuşi v-o spun şi de-aci. Ştiţi că sunt şerpi care sug lapte. Şi sunt vaci, care, odată supte de şarpe aleargă nebune după şarpe să le sugă iarăşi. Se întâmplă că vaca se apropie de înţărcat, dar de nărav nu înţarcă, ci se duce mereu la şarpe. Şarpele îi suge sânge şi în sfârşit o muşcă. Iată prostie de vacă osândită la moarte.
Dar şi prostia omului tot la moarte-i osândită. Toată tinereţea ta o dai dracului, şi vezi pe urmă că ai ales rău. Dar întrebarea e dacă-ţi mai rămân zile să le dai lui Dumnezeu şi întrebare dacă-ţi mai primeşte o grămadă de hârburi, în loc de un vas frumos, cum puteai să fii.
Aspre vorbe. Ăsta e răspunsul la întrebarea de ce nu vin oamenii la spovedanie în primăvara şi vara vieţii lor: îşi dau vlaga s-o sugă şarpele!
În toată lumea nu găseşti un lucru mai uşor de făcut decât păcatul. Şi iarăşi: nimic nu pricepe omul mai greu, ca: ce-i acela, păcatul? De aceea păcătuim cu uşurinţă, dar ne pocăim cu anevoie.
 Părintele Arsenie Boca, Cuvinte vii, Ed. Charisma, Deva, 2006, pp. 57-58

duminică, 26 mai 2013

Mărturisitorul Ioan Ianolide în temniţa comunistă

Unul dintre apropiaţii lui Valeriu Gafencu în temniţa de la Aiud, mai apoi în penitenciarul-spital de la Târgu Ocna, a fost Ioan Ianolide, cunoscut astăzi prin cartea sa „Întoarcerea la Hristos. Document pentru o lume nouă“. Totuşi, lucrarea sa oferă puţine repere biografice, care pot fi găsite în dosarele întocmite împotriva sa de Securitate.
Ioan Ianolide s-a născut la 27 ianuarie 1919, în familia unui aromân înstărit din Dobroteşti, jud. Teleorman. Având o situaţie materială bună, părinţii l-au trimis să studieze Dreptul la Bucureşti.
În 1937 intră în Frăţiile de Cruce, însă, după interzicerea partidelor politice de către regimul carlist, Ianolide nu mai activează. Îşi reia activitatea politică pentru puţin timp, până la rebeliunea legionară. La 19 octombrie 1941 este arestat de Siguranţă în pădurea de la Băneasa, alături de alţi 28 de tineri.

Talismanul, scriere nerecunoscuta de Biserica

Talismanul, alaturi de "Visul Maicii Domnului”, de "Epistolia Domnului Iisus Hristos", de "Cele 12 Vineri" si de alte asemenea cartulii si "talismane”, este o carte necanonica, adica neaprobata de Biserica si nevazuta ca fiind autentica si de un real folos duhovnicesc.
"Cu nimic nu e lupta mai grea, decat cu traditiile intrate in constiinta poporului, chiar si cand acestea ajung sa fie absurde si sa-si piarda sensurile originale. Numai prin jertfe, vechiul poate fi biruit de nou, irationalul de rational" (I.P.S. Antonie Plamadeala).
Multi parinti s-au pronuntat asupra acesteia, ca fiind nefolositoare, spre pastrarea sanatatii sufletesti a credinciosilor, insa, cu toate acestea, ea inca se mai gaseste pe tarabele de suveniruri si chiar in unele pangare bisericesti. Din pacate, unele obiceiuri aparute peste noapte inca mai concureaza cu dreapta credinta.
Talismanul, scriere nerecunoscuta de Biserica
Duhul scrierii si invataturile acestea nu apartin dreptei credinte. Citind textul, se simte un fel de magie, un fel de credinta in "noroc” si altele asemenea. Credinta crestina nu are nimic in comun cu superstitiile si cu norocul, care sunt inselari diavolesti. Textul, in majoritatea cartuliilor este de o traducere proasta, agramata si cu multe greseli, ceea ce spune multe despre autorii si furnizorii acesteia. In ultimele editii insa, s-au mai corectat din greseli.

vineri, 24 mai 2013

Deschide ochii - Ochelarii fermecati

Vindecarea uimitoare a unei fetiţe de către Maica Domnului

Minunile în care sfinţii sau Maica Domnului intervin direct, prin arătare, ne dau mai multă îndrăzneală în rugăciune, mai mult curaj în a nădăjdui la mila şi ajutorul lui Dumnezeu, mai multă încredinţare că nu suntem singuri şi că-i avem pururea ocrotitori pe sfinţii Săi şi pe Preacurata Fecioară.

Astfel de minuni s-au întâmplat de veacuri, şi se mai întâmplă încă în zilele noastre. În cele ce urmează, Părintele Ion Vrăjitoru de la biserica „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” din Mogoşoaia şi soţia sa, Presvitera Silvia, dau mărturie despre chipul minunat în care Măicuţa Domnului a intervenit pentru Elena, fetiţa lor de 11 ani, aflată la pragul dintre viaţă şi moarte în urma unui cumplit accident de circulaţie…

Presvitera Silvia: – Accidentul a avut loc anul trecut, în ziua de 25 august, chiar pe trecerea de pietoni din apropierea casei parohiale. Elena traversa pe trecere şi şoferul care venea dinspre Buftea spre Bucureşti i-a dat prioritate, în mod regulamentar. Când se afla pe la jumătatea trecerii de pietoni, a venit un alt şofer care conducea cu viteză şi a izbit- o. Fetiţa a sărit în aer, el nu a frânat şi a lovit-o şi-a doua oară, aruncând-o pe Elena la aproape o sută de metri, într-o groapă. Eu eram în casă şi am auzit izbitura, care a fost destul de puternică. Atunci am ieşit afară, crezând că a explodat un cauciuc – atât de puternic a fost impactul. Văzând că Elena nu era afară, am alergat la un magazin unde ştiam că avea de gând să se ducă. Între timp, lumea se adunase în jurul ei. Cealaltă fată a noastră, cu care eram în casă, a ajuns mai repede acolo şi a strigat la mine: „Mama, e Elena!…”. Fata cea mare s-a întors imediat acasă şi a adus o sticlă cu aghiasmă mare şi o răcliţă cu moaştele sfinţilor mucenici de la Aiud. Elena deja intrase în comă şi suspina. A fost dusă de urgenţă la Spitalul Elias…

Avortul, cauza dispariției neamului

Dimineaţă de dimineaţă, holurile spitalelor din România sunt neîncăpătoare pentru tinerele care vin să facă avorturi. Palide şi speriate, ele îşi aşteaptă rândul pentru a omorî fiinţa nevinovată care a prins viaţă în pântecele lor şi care nu se poate apăra singură de instrumentele ucigaşe ale medicilor.

Crima se face mereu la fel: după dilatarea colului până la 2 centimetri, chiureta medicului pătrunde în uter, iar copilul este rupt în bucăţi şi apoi scos afară. O nouă viaţă se sfârşeşte într-un recipient smălţuit. Pentru tinerele mai înstărite, o fiolă de Diazepam injectată în venă asigură un somn adânc, dar trauma post-avort nu se lasă aşteptată. Insomnii, coşmaruri sau vise obsesive, retrăirea dureroasă  a avortului, goliciune sufletească, depresii, sentimente de vinovăţie sau chiar tentative de sinucidere sunt doar câteva din manifestările care apar după avort. Sunt răni adânci, care se pot vindeca doar în sânul Bisericii, prin spovedanie şi pocăinţă sinceră.

sâmbătă, 18 mai 2013

Întâlnirea cu Părintele David Stoica, ucenicul lui Arsenie Boca


Deşi am fost în urmă cu aproape trei luni la mănăstirea Sădinca, judeţul Sibiu, acolo unde slujeşte Părintele David Stoica, cel căruia Părintele Arsenie Boca i-a prezis că va ajunge călugăr, scriu doar astăzi despre cele ce le-am văzut şi simţit în colţul de rai aşezat departe de lume, în pustietatea Sibiului.

Pentru că nu am ştiut nici măcar un mic detaliu la pornirea în pelerinaj despre mănăstirea Sădinca şi Părintele David Stoica, acest lucru a făcut ca întâlnirea cu ucenicul sfântului Arsenie Boca să aibă un impact la care nu m-aş fi aşteptat.

Aşadar, ajunşi cu întârziere la vecernia din sâmbăta de 23 februarie 2013, odată cu intrarea în biserică aveam să pătrund într-o altă lume. Chiar dacă pe o rază de câţiva zeci de kilometri nu găseşti vreo casă, biserica era plină ochi de oameni, de toate vârstele, iar căldura materială, dar mai ales cea duhovnicească, din interior, m-au transformat imediat. Un alt aspect impresionant a fost acela că în timpul slujbei o tânără a făcut câteva drumuri pentru a aduce sute de trandafiri, că să îmbodobească biserica, care oricum era plină de flori. În nicio biserică nu mai întâlnisem atâtea flori ca şi la Sădinca.

Pr. Nicolae Tanase - Datoria mea fata de tanara generatie

vineri, 17 mai 2013

Semnal de alarma tras de Parintele Nicolae Tanase, in Baia Mare: “In 2056 vom fi noua milioane de romani”

Prezent in Baia Mare, joi, 16 mai, la conferinta organizata de ASCOR Baia Mare cu tema „incredere in prietenie si casnicie”, preotul Nicolae Tanase a tras un semnal de alarma cu privire la populatia Romaniei, afirmand ca in 2056 vor mai exista intre sase si noua milioane de romani.
Principala cauza a acestei scaderi dramatice o reprezinta numarul avorturilor, care este tot mai mare.
“Statistica arata ca exact populatia existenta in Romania acum, 18 milioane si ceva, pentru ca restul sunt afara, a fost omorata prin avort din 1989 incoace.
In 2056, noi vom fi intre sase si noua milioane, ganditi-va cum va fi stapanita Romania de romani daca romanii vor fi asa de putini”, a declarat Nicolae Tanase.

joi, 16 mai 2013

Rugaciunea lui Iisus, cautata din Parlamentul Romaniei pe vladherman.blogspot.ro

Clic pe imaginea de mai jos pentru detalii.

Pentru cei care inca mai au dubii... Cand incepe viata?

Jean Louis Marie Lejeune (1926-1994) a fost un pediadru si genetician francez, cunoscut mai ales pentru descoperirea legaturii intre diverse boli si defectele de cromozomi. A facut cariera in tratamentul copiilor cu sindromul Down si a fost primul care a diagnosticat sindromul “Cri du chat”.

“Stiinta nu are dubii ca viata omului incepe in momentul fecundarii. Viata fiecaruia dintre noi are un inceput unic. Acesta este momentul in care toata informatia genetica necesara si suficienta pentru a alcatui un individ special pe care il vom numi mai tarziu Petru sau Maria, in dependenta de constructia genetica, atunci cand va fi adunata informatia suficienta si necesara. Acest lucru are loc anume in acel moment cand capul spermatozoidului patrunde in celula feminina, in ovul.

In asemenea momente, informatia, transmisa de catre tata, se intalneste in celula feminina cu informatia transmisa de mama. (.) Cunoastem ca acest lucru este cunoscut tuturor biologilor, anume ca, dupa fecundare, nici o alta informatie nu mai poate fi dobandita. In orice etapa a dezvoltarii sale, embrionul isi pastreaza individualitatea si umanitatea sa si el apartine speciei homo sapiens. In momentul fecundarii, avem de a face cu un om, caci informatia care se contine in cromozomi este informatia transmisa de un om.”

Olimpia Popa (AFR) despre "educatia" sexuala in scolile din Romania

Alianta Familiilor din Romania

Ocazional citim in presa despre diverse initiative de promovare a educatiei sexuale la copiii nostri in scoli. In alte tari acest subiect se preda de multi ani, dar noi inca nu l-am discutat. Cind educatia sexuala a fost initiata in tarile occidentale se anticipa ca ea va sconta rezultate pozitive. Dupa zeci de ani de educatie sexuala in tari ca Marea Britanie ori SUA rezultatele sunt de loc pozitive. Tinerii au devenit saturati de informatiile despre aspectele fizice ale relatiilor sexuale, si spun ca astfel de cursuri ii lasa rece si complet ignoranti privind relationarea intre sexe, formarea de relatii de prietenie, relatii romantice, ori de intemeiere a unei familii. In Marea Britanie sondajele de opinie facute la tinerii adolescenti reflecta o nemultumire in crestere fata de educatia sexuala. Adolescentii sunt mai mult interesati in a stabili si mentine relatii de afectiune si prietenie de lunga durata, un lucru pe care educatia sexuala nu il poate da.
La nivel international EU si ONU promoveaza si ele educatia sexuala, afirmind un drept al tinerilor la autonomie sexuala si dreptul de a fi informati privind sexualitatea. Dar peste tot unde educatia sexuala este predata, atit la nivel national cit si international, exista conflicte intre doua scoli de gandire. Una pune emfaza pe educatia sexuala comprehensiva (“comprehensive sexuality education”), iar alta pe abstinenta (“abstience only sexuality education”). Conflictele intre aceste scoli de gandire sunt serioase, fiecare grup acuzindu-l pe celalalt de promovarea unei ideologii sexuale rupte de realitate. Abstinenta, zic unii, nu impiedica sarcinile nedorite, iar educatia sexuala comprehensiva, zic ceilalti, nu impiedica transmiterea bolilor sexuale nici sarcinile nedorite.
Cine are dreptate? Noi credem ca abstinenta e valoarea cea mai potrivita pentru adolescenti. La conferinta anuala AFR tinuta pe 27 aprilie subiectul educatiei sexuale in scolile din Romania a fost discutat de dna Olimpia Popa (AFR Tulcea). Publicam prezentarea ei.

duminică, 12 mai 2013

Tata pentru 400 de copii, preotul Nicolae Tanase conferentiaza in Baia Mare

Preotul Nicolae Tanase din Valea Plopului va sustine joi, 16 mai, la Catedrala Episcopala “Sfanta Treime” din Baia Mare, conferinta cu tema „incredere in prietenie si casnicie”, incepand cu ora 17.00, in cadrul unui eveniment organizat de Asociatia Studentilor Crestini Ortodocsi din Romania Baia Mare.

Nicolae Tanase este cunoscut ca un mare iubitor de copii, devenind tata duhovnicesc pentru aproximativ 400 de suflete care au fost salvate de la avort si abandon.
“Sunt beneficiari de toate varstele si starile, fie copii in pantecele mamelor lor, fie batrani, fie fete care au parasit orfelinatul la 18 ani, au venit si au ramas la noi, fie mame cu probleme diverse, fie persoane fara adapost. La noi se sta de la minus opt luni la plus 86 de ani.
Nu fixam o data de plecare, pentru fixand o data de plecare practic il dai in strada”, spunea parintele Tanase, in 2011, despre situatia din centrele sociale pe care le-a infiintat in Valea Plopului si Valea Screzii.
Pe langa copiii duhovnicesti, Nicolae Tanase mai are 6 copii.

sâmbătă, 11 mai 2013

Săpăturile pentru găsirea moaştelor Sfântului Valeriu Gafencu vor fi reluate


Săpăturile pentru găsirea moaştelor Sfântului Valeriu Gafencu vor fi reluate în cel mai scurt timp, conform unor informaţii primite de la surse autorizate. 

Aruncat ca pe fiare în groapa comună a penitenciarului din Târgu Ocna în 18 februarie 1952, atunci când a părăsit această lume, căutările osemintelor "Sfântului Închisorilor", aşa cum l-a supranumit Nicolae Steinhardt, au demarat prima data în septembrie 2011, dar fără succes, mai ales că, la acea dată, tocmai "aşa-zişii" reprezentanţi ai Bisericii au pus beţe în roate acţiunii, într-un mod demn de practicile securiste. Mai multe despre ce s-a întâmplat atunci, în materialul de mai jos, apărut în revista Atitudini.

Vlad HERMAN

de Monahia Fotini

"Primavara dulce", la Râpa Robilor de la Aiud

vineri, 10 mai 2013

Dr. Anca Nitulescu: Impactul vaccinării în masă asupra bolilor infecţioase

Aceasta lucrare evalueaza impactul pe care programele de vaccinare in masa l-au avut asupra bolilor infectioase in general, asa cum reiese el din studiul literaturii medicale.

1. Evolutia naturala a bolilor infectioase inainte de introducerea programelor de vaccinare in masa
Programelor de vaccinare in masa li se atribuie meritul de a fi eradicat boli infectioase temute din trecut. O privire mai atenta asupra statisticilor oficiale arata insa ca toate bolile copilariei pentru care au existat programe de vaccinare in masa erau in declin continuu cu mult timp inainte de introducerea vaccinarilor obligatorii. Aceleasi statistici arata ca si alte boli infectioase, pentru care nu au existat vaccinuri, au urmat aceeasi evolutie descendenta incepand din a doua jumatate a secolului al XIX-lea.

Mitropolitul Serafim de Pireu: "Sunt antisionist, dar nu antisemit"

Mitropolitul Pireului Serafim, prin noile sale declarații pe care le-a făcut după praznicul Botezului asupra chestiunii sioniste, subliniază că este antisionist, dar în nici un caz antisemit. Referindu-se la declarațiile pecare le-a făcut la postul de televiziune MEGA a subliniat următoarele: 

Biserica nedespărţită şi neschimbată a lui Hristos nu este o religie, adică un fenomen psihologic, ci este revelaţia Creatorului veşnic al vieţii, participare şi împărtăşire din modul de viaţă treimic al Dumnezeului veşnic, Care în chip măreţ şi întru totul desăvârşit a creat universul din nimic şi îşi revarsă dragostea şi atotînţelepciunea asupra întregii creaţii, a cărei încununare este omul. Întruparea Cuvântului lui Dumnezeu şi golirea Sa de Sine întru smerenie prin asumarea firii, a voinţei şi a lucrării umane şi mai ales prin jertfa Sa pe Cruce şi prin biruinţa asupra stricăciunii şi a morţii întru Învierea Sa, au arătat dimensiunea iubirii dumnezeieşti şi adevărata vocaţie a persoanei umane. Prin urmare, menirea Bisericii nu este aceea de a deţine puterea, ci slujirea ei este asumarea lucrării lui Hristos, a singurului Mesia adevărat, „Care nu a venit, ca să I se slujească, ci ca El să slujească şi să dea sufletul Său ca preţ de răscumpărare pentru mulţi”. Tocmai din acest motiv cuvântul slujitorilor Trupului Euharistic va trebui să fie cuvânt al adevărului, care nu tinde către dimensiunea politică, ci către adevăratul discernământ al evenimentelor, pentru că„Împărăţia lui Dumnezeu nu este din lumea aceasta”.

Corul din Finteusu Mare canta la Biblioteca Judeteana Baia Mare

Părintele Amfilohie Brânză: Omul uită esenţialul, că gol vine în lume şi gol are să plece

Oamenii fac marea greşeală, pentru că ei nu sunt stăpânii lor şi nici a averilor pentru care se luptă atât de mult. Ce lucru! Ne luptăm toată viaţa pentru o bucată de pământ, pentru avere şi uităm esenţialul. Orice om de talia aceasta uită esenţialul, că gol vine în lume şi gol are să plece.

Dar asta-i piatra de poticneală, că el se ataşează de plăcerile, poftele şi averea veacului acestuia într-atât încât uită şi de el şi de Stăpânul lui, de semenii lui, şi ajunge şi duce războaie, urăşte, duşmăneşte, calcă totul în picioare, ca el să stăpânească.

Fragment din cuvantul Parintelui Amfilohie Branza tinut la Duminica bogatului nemilostiv si a saracului Lazar

joi, 9 mai 2013

DICTATURA SEXULUI - reflecţii

Singurul motiv pentru care există manuale de educaţie sexuală e absenţa iubirii.

Şcolile nu duc lipsă de educaţie sexuală, ea se face în closete, holuri sau pe "terenul de joacă" încă din şcoala primară, constituind 90% din ceea ce se numeşte ""folclorul urban": singura diferenţă faţă de manualele "ştiinţifice" e cea de limbaj. Şcoala duce lipsă totală delecţii de iubire ceea ce e cu totul altceva. NU EDUCAŢIA TRUPEASCĂ LIPSEŞTE, CI CEA SUFLETEASCĂ. Majoritatea adolescenţilor n-au nici un strop de educaţie a inimii la întâlnirea cu iubirea. Şi numai Hristos le-o poate da.

Singura condiţie pentru prezenţa iubirii adevărate este curăţia inimii. Fără curăţie, nu există decât patimă. Căci lebedele refuză noroiul pe care însă îl adoră porcii...

miercuri, 8 mai 2013

Părintele Justin Pârvu, unul dintre cei mai mari români în viaţă


Despre Părintele Justin Pârvu de la Mănăstirea Petru Vodă pot să spun ca a făcut pentru români mai mult decât au făcut toate guvernele, parlamentele şi preşedinţii României de după Revoluţie – aserviţi ocultei mondiale - atât în plan duhovncesc, cât şi în plan material. Ca să nu mai spun că acest mucenic mărturisitor al vremurilor noastre a făcut 16 ani de închisoare pentru credinţa sa, iar majoritatea ciocoilor de ieri şi de astăzi se lăfăie pe banii „prostimii”, „în loc de a-şi petrece viaţa la puşcărie” (M. Eminescu).

Iubit de tot mai mulţi români în ultimii ani, în special de tinerime, şi urât de promotorii spurcăciunii bolşevice, Justin Pârvu trece în aceste zile prin momente grele, urmând să fie operat mâine dimineaţa. De aceea, pentru că am remarcat un sprijin sufletesc consistent în mediul online pentru Părintele, vă îndemn şi eu să-l pomenim în rugăciunile noastre pe acest mare român.

Hristos în mijlocul nostru!

Vlad HERMAN

Mai jos, comunicatul obştilor Mănăstirii Petru Voda şi Paltin despre operaţia de mâine:

Mîine dimineaţă, Joi, 9 Mai 2013, între orele 8-11, Părintele Arhimandrit Justin Pârvu va trece printr-o intervenţie chirurgicală şi îi roagă pe toţi cei ce i-au trecut pragul să îl pomenească la rugăciune, îndemnîndu-ne să fim uniţi în rugăciunile noastre către Dumnezeu, cerînd mijlocirile Prea-sfintei Născătoare de Dumnezeu, ale Sfinţilor Arhangheli, ale Sfinţilor închisorilor, ale Sfîntului Haralambie şi ale Sfinţilor tămăduitori, doctorii-fără-de-arginţi ai Bisericii Ortodoxe. Părintele Justin le mulţumeşte tuturor credincioşilor pentru dragostea ce i-au arătat în ultimele săptămîni, şi mai ales pentru împărăteasa faptelor bune, rugăciunea cea cu inimă smerită şi zdrobită. Rugămintea sfinţiei sale se adresează în special celor ce vor putea mîine dimineaţă să meargă la Sfînta Liturghie sau vor putea să petreacă în rugăciune cele trei ceasuri. Vom reveni cu informaţii privind starea de sănătate a Părintelui Justin.

Manastirea Diaconesti - Hristos a inviat

Câţi în Hristos v-aţi botezat - Mănăstirea Cămârzani

sâmbătă, 4 mai 2013

Noua orânduire comunistă europeană

de Daniela Panioglu, Cotidianul

Într-o Uniune Europeană întemeiată pe concepte comuniste, nu voi avea niciodată conştiinţa apartenenţei la o comunitate artificial creată, de fapt un monstru hibrid, manevrat din umbră, pus să macine, încet, între fălcile lacome, aceleaşi mereu grămezi de oameni fără voinţă proprie şi fără identitate, aşternute, drept jertfă, la picioarele de lut ale acestui idol fals.

Izbânda comunismului constă în ştergerea deplină a identităţii umane şi pervertirea memoriei naţionale, prin falsificarea trecutului.

Identitatea mea de român are o istorie a demnităţii naţionale, încă nescrisă, şoptită cu frică, are pământul grăniţuit şi păzit, cu bogăţiile ţărânei şi ale cerului, cu tradiţiile satului, de unde, odată, fiecare a pornit.

Cântarul lumii este fals şi amăgitor

Bunurile trebuie cumpănite cu cumpăna dumnezeiască, nu cu aceea a acestei lumi, căci cântarul lumii este fals şi amăgitor. Dacă i-am întreba pe bogaţii, învăţaţii, conducătorii şi împăraţii care au trecut deja la cele veşnice, ce le-a mai rămas din măreţia şi bogăţia lor, toţi ar răspunde: „Nimic, nimic!”.

Când a murit Alexandru Macedon, s-au adunat mulţi filosofi, dintre care unul a zis: „Ieri nu încăpea pe Alexandru lăţimea şi lărgimea lumii, iar acum numai trei coţi de pământ l-au încăput”. Altul iarăşi a zis: „Ieri putea împăratul Alexandru să izbăvească mult popor de la moarte, iar astăzi nu poate să-şi ajute lui”. Şi, în fine, un altul a zis: „Ieri călca pe pământ cu slavă nepovestită, iar astăzi îl acoperă pământul ca pe omul cel mai defăimat şi necinstit.” Şi aşa fiecare filosof a vorbit mai multe cuvinte vrednice de amintire ca să arate deşertăciunea vieţii celei vremelnice şi a slavei omeneşti.

Lumina Sfanta a venit si in 2013 la Ierusalim

Adevarul: Arsenie Boca, omul lui Iisus, cel care a dus o lumânare aprinsă prin furtună

Este considerat de mulţi credincioşi drept „ultimul sfânt al românilor“. Duhovnicul Arsenie Boca şi-a dus viaţa printre fapte considerate miracole de cei care le-au văzut şi vorbe cu tâlc, balansându-se între renumele profetic şi durerile simţite în temniţele comuniste. „Într-o zi, oamenii i s-au plâns: «Părinte, nu mai avem nisip de construcţie, ce ne facem? Numa dacă s-ar abate râul ăsta din loc, am mai putea găsi ceva nisip...». Părintele s-a dus în deal, pe apă, la vreo douăzeci de metri, şi s-a lăsat în genunchi. A făcut rugăciunea câteva ore. Şi, vă jur!, asta am văzut-o cu ochii mei, spre seară, apa a intrat în pământ şi a ieşit puţin mai încolo, lăsând la suprafaţă un nisip fin, strălucitor ca argintul. Muncitorii s-au închinat cu toţii, speriaţi, nevenindu-le să-şi creadă ochilor. «Rugaţi-vă, postiţi şi veţi putea şi voi!», le-a spus tuturor.“ Astfel de istorii, precum cea spusă de muncitorii care lucraseră la refacerea mănăstirii din localitate, puteau fi auzite, la Prislop, pe 28 noiembrie 1989. Atunci, toţi cei prezenţi acolo, proveniţi din toate zonele ţării, înfriguraţi de la vremea de afară şi extenuaţi de lipsurile unui regim politic ce mai avea de supravieţuit mai puţin de o lună, participau la ceva mai mult decât o înmormântare. 

vineri, 3 mai 2013

Moartea care dobândește Învierea - Arsenie Boca

Aproape n-aș putea spune când s-a smerit Dumnezeu mai mult înaintea omului: când S-a răstignit pe cruce, sau când S-a pogorât din slava Lui de Dumnezeu, întrupându-Se în biata fire omenească.

Făcându-Se om se face carne, cu toate înclinațiile ei. Dar Iisus n-a ascultat de ele de toate. Înclinarea senzuală a fost biruită, ca să trebuiască a fi biruită și de noi. Aceasta se petrece în viață prin neîncetata lepădare de sine, prin crucea noastră cea de fiecare zi- cât abia de rămân zile neumbrite de tristețe- și desăvârșit se biruie prin moarte. Așa se restabilește temelia cea străveche. Prin moartea pe cruce trupul se purifică și ajunge expresie și mijloc direct al Duhului dumnezeiesc, devine adevărat trup spiritual al Dumnezeului- Om, înviat.

Tot așa și noi, ne rugăm lui Dumnezeu să ne curățească viața de întinăciune. El ne trimite câte-o răstignire în fiecare zi, câte-o săptămână a patimilor, câte-o viață pe cruce, iar noi, în nepriceperea noastră, neștiind căile lui Dumnezeu, ne rugăm mai cu foc să ne scape de cruce. Iisus n-a făcut așa; nici noi să nu facem. S-ar putea spune că Iisus S-a născut pe cruce.

In primele minute, Sfanta Lumina de la Ierusalim nu arde

Despre cele şapte spuse ale lui Hristos de pe Cruce

Din scrisorile misionare ale Sfântului Nicolae Velimirovici (1880-1956)

Scrisoarea a 28-a. Despre cele şapte spuse ale lui Hristos de pe Cruce

Aţi vrut să ştiţi înţelesul celor şapte spuse pe care Domnul le-a rostit de pe cruce. Dar nu sunt limpezi?

Prima: „Părinte, iartă-le lor, că nu ştiu ce fac ”. Prin aceste cuvinte, Domnul a arătat în primul rând mila Sa faţă de ucigaşi, a căror răutate nu L-a lăsat nici în chinurile de pe Cruce; iar în al doilea rând a proclamat de pe vârful stâncii Golgotei un adevăr dovedit, dar niciodată băgat la cap – şi anume: că făcătorii de rele nu ştiu niciodată ce fac. Omorându-l pe cel drept, ei se omoară în fapt pe sine, în vreme ce pe drept îl proslăvesc. Călcând legea lui Dumnezeu, ei nu văd piatra de moară ce se pogoară nevăzut asupra lor ca să îi macine. Batjocorindu-L pe Dumnezeu, ei nu văd cum îşi preschimbă propria faţă în bot de animal. îmbătaţi de rău, ei niciodată nu ştiu ce fac.