miercuri, 30 ianuarie 2013

Scrisoare deschisă către Muzeul Ţăranului Român

ACTUALIZARE ora 18:23 Asociatia “Prietenii de Familie” , precum Preot Dinu George și comunitatea crestin ortodoxa din Tâncăbești, Snagov, jud Ilfov se alătură manifestului. Sunt 24!
ACTUALIZARE 15:30 Liga Distributistă Română “Ion Mihalache” prin dl Ovidiu Hurduzeu s-a alăturat apelului. Asociația “Ortodoxia Tinerilor”, prin dl Claudiu Bălan și Fundatia “Sfanta Irina” au făcut același gest de onoare. Sunt 22 de ONG-uri!
Am primit la redacţie şi redăm în integralitate, următoarea scrisoare deschisă adresată Muzeului Ţăranului Român, în legătură cu parteneriatul acestei instituţii cu asociaţia homosexuală “Accept”.  Apelul este semnat de 19 ONG-uri din toată ţara şi îl susţinem în totalitate!
DOMNULUI DIRECTOR AL MUZEULUI ȚĂRANULUI ROMÂN
Stimate domnule director Virgil Ștefan Nițulescu,

Dr. Christa Todea-Gross: „Vaccinurile, prevenţia care îmbolnăveşte şi uneori chiar ucide”

De curând a fost publicată o carte ce a stârnit atât interesul părinţilor, cât şi al medicilor: „Vaccinurile: Prevenție sau boală? O nouă patologie pediatrică”, scrisă de medicul clujean Christa Todea-Gross. Lucrarea aduce câteva mari provocări pentru sistemul medical românesc din ultima jumătate de secol: au rezolvat într-adevăr vaccinurile marile epidemii sau este aceasta o ipoteză care s-a dovedit nefondată? Sunt companiile care le produc sincer preocupate de bolile oamenilor sau există un interes economic în promovarea feluritelor vaccinuri?

Am încercat, în interviul luat D-nei Dr. Todea-Gross, să obţinem câteva răspunsuri concise la aceste întrebări, care nădăjduim să stârnească îndeajuns interesul cititorilor pentru a le aprofunda în cartea domniei sale.

- Vă întreb direct: care sunt efectele vaccinurilor asupra copiilor? De ce vaccinurile provoacă tot felul de reacţii adverse?

- Termenul medical corect este cel de „reacţii adverse postvaccinale”, care sunt numeroase,mai mult sau mai puţin grave, unele recunoscute de către medicină, altele nu. Sunt recunoscute în mod oficial doar acele reacţii adverse care apar în primele patruzeci de zile de la vaccinare (excepţie făcând vaccinul antituberculos BCG) şi nu voi insista asupra lor, fiind descrise în carte.

marți, 29 ianuarie 2013

Christa Todea-Gross despre avort

Conferinta Christa Todea-Gross - Oradea 2004

Ce este avortul?

Avortul este, din punct de vedere medical, o operatie despre care nu s-ar putea spune ca e benefica. Este poate singura data în medicina când relatia medic-pacient nu are scop taumaturgic (vindecator). Este prima data când relatia medic-pacient se inverseaza si-si pierde orice valoare, pentru ca la medic se prezinta de fapt doi pacienti sanatosi: unul din ei pleaca bolnav si celalalt moare. De aceea n-as putea sa-i spun relatie medic-pacient. As putea sa-i spun doar o rezolvare a unei situatii neplacute cu alta si mai rea, si mai neplacuta, si mai daunatoare, atât trupului cât si sufletului.

Avortul este, din punct de vedere credincios, o pruncucidere. Cum o dovedim? Este foarte usor de dovedit si ma bucur ca medicina a ajuns acolo încât poate dovedi în ziua de azi absolut toate fazele avortului, dar mai ales de ce acest avort este o crima. S-au facut numeroase filme în care se poate vedea ce este un om, cum are loc nasterea acestui om, dar mai ales de ce credem noi ca este om de la conceptie pâna la nastere.

O sa vedeti ca în primele trei luni acest copil este un om, acest copil este un suflet si la 3 luni el este perfect format. Acest copil la 3 luni, chiar daca noi am spus atâtia ani de zile ca nu stie înca ce se întâmpla, ca nu simte, ca nu vede, iata ca în sfârsit medicina a dovedit ca la 8 saptamâni acest copil deja simte, deja vede, aude, pipaie peretii uterini. Acest copil nu vede color, vede lumini si umbre. Acest copil recunoaste la 10 saptamâni vocea mamei. Acest copil pipaie peretii uterini si aude, dar cel mai important lucru, acest copil simte durerea. Durerea exista. El simte durerea, si în momentul în care se produce avortul, simte.

Stiti bine ca avortul legal la cerere, la noi în tara cel putin, se realizeaza în primele trei luni de sarcina, deci pâna la 3 luni. In momentul în care se efectueaza avortul, de obicei între 2 si 3 luni - nu mai repede, fiind prea mic ramân resturi intrauterine, placentara si ale fatului - atunci acel copil simte tot. Deja este o trauma, este un macel, este în cele din urma o crima.

Documentar: Despre schitul si sfintii de la Aiud (VIDEO)



Buletinul informativ al Aliantei Familiilor din Romania, nr. 224

O asociatie pentru familii adevarate si puterniceNr. 224, 29 ian 2013
Noutati
Luna Sperantei pentru Schimbare. Luna februarie este luna Sperantei pentru Schimbare, dedicata acelor persoane care se confrunta cu atractii homosexuale nedorite. Informatii mai jos, in sectiunea a doua a acestui buletin.

Avort. Exista cateva organizatii majore care promoveaza avortul, printre ele Planned Parenthood ( in SUA) si International Planned Parenthood (la nivel international). La inceputul anului,Planned Parenthood si-a publicat raportul pe 2011-2012. E lung, detaliat si reflecta tentaculele imense ale industriei avortiste din America. Avortul a devenit o industrie,nu doar o practica medicala (articol).

Radacinile marxiste ale avortului. Recomandam un eseu privind radacinile marxiste ale avortului (articol).

http://www.thepublicdiscourse.com/2013/01/7198/ Franta – Casatorii homosexuale. Ofensiva lui Hollande de distrugere a familiei continua. Recent, s-a declarat in favoarea interzicerii discutiilor in scolile catolice impotriva casatoriilor homosexuale (articol).

Franta – Musulmanii se opun homosexualitatii. Recomandam un articol Reuters despre musulmanii Frantei, care devin tot mai vocali impotriva casatoriilor homosexuale (articol).

Consum de alcool. Consumul de alcool la tinerele adolescente americane cunoaste o crestere ingrijoratoare. Va recomandam un studiu emis de Center for Disease Control and Prevention (Centrul pentru controlul si prevenirea bolilor) (articol).

luni, 28 ianuarie 2013

O perspectivă duhovnicească a legăturilor dintre soţi (I)

Arhimandritul Athanasie My­ti­lineos, noul Hrisostom, aşa cum i se zice în cercurile duhovniceşti ale Elladei, s-a născut în 1927 lângă Athena. A fost hirotonit de tânăr şi a propovăduit neîncetat prin satele din Mitropolia Larisei. Învăţând şi luminând mare număr de suflete, din dumnezeiasca pronie a restaurat şi însufleţit Mănăstirea părăsită din Komnineiou a Sfân­tului Ioan Botezătorul, aşezată în munţii Stomiului, ce străjuieşte măreaţa Mare Egee. Pe 23 Martie 2006, Stareţul Athanasie a tre­cut la Domnul, după o boală în­delungată. Ne-a lăsat peste 8.000 de omilii înregistrate, pă­trun­se de mireasma predaniei drept­slă­vitoare a Părinţilor. Să avem parte de binecuvântarea sa!

Cuvântul ce urmează repre­zin­tă un ma­te­rial sensibil, dar foarte im­portant pentru creştinii de astăzi, când tema relaţiilor con­ju­gale este arareori pusă în lumina Sfinţilor Părinţi, existând o confuzie ce poate dăuna duhovniciei cuplurilor ortodoxe. Aceste în­tre­bări privitoare la căsnicie i-au fost puse stareţului în faţa câtorva sute de oameni, cu câţiva ani în urmă.

Despre intimitatea vieţii de familie. Cui aparţine decizia naşterii de prunci

Parintele Amfilohie Branza despre despre rugaciunea in comun cu alte confesiuni

Parinte, cine propovaduieste insistent rugaciunea in comun cu luteranii, cu catolicii, coptii….?

 Nici nu vreau sa aud (de rugaciuni si slujbe in comun cu catolicii, coptii…); nici pe timpul lui Ceausescu nu era atata “pupatura” cu oamenii acestia si era ortodoxia mai sanatoasa, desi erau sub amenintare, sub arestari. Nu am nimic cu ei, in sine, da, domnule, ne ajutam, dar nu te mariti cu el, nu te culci cu el… Nu-i o rusine? Cum aparam noi Ortodoxia aici? 

Nu uram pe nimeni, dar lucrurile acestea stim ce perfide sunt si cine e in spatele lor. De aceea avem asemenea reactie. Macar sa ne pastram dreapta credinta, sa nu avem lepadare de credinta, daca altele poate nu avem. Nu condamnam pe nimeni, ma condamn pe mine, dar… fereasca Dumnezeu sa patim asa ceva! 

Esti cum esti, suntem cum suntem, dar… pana aici, pana la credinta, macar asta sa o avem! Si pentru asta, Dumnezeu o sa ne scoata din altele. Occidentul asta vrea: paganizarea ortodoxiei, paganizarea peste tot. Invazia pagana este in floare

Sursa: Tezaurul Ortodox

vineri, 25 ianuarie 2013

Mihai Viteazul si minunea de la Alba Iulia

Episodul intemeierii de catre Mihai Viteazul a episcopiei ortodoxe roma­ne la Alba Iulia ni s-a pastrat in in­semnarile Sfantului Ierarh Petru Movila, Mitropolitul Kievului.

Cand Mihai Voda, domnul Ungrovlahiei, l-a alungat pe Andrei Bathory si a luat sceptrul Ardealului, a sosit in orasul de scaun numit Balgrad (Alba Iulia) si a voit ca sa zideasca acolo, in oras, o biserica ortodoxa, insa preotii, orasenii si toti boierii, fiind de credinta latineasca (catolici), nu-i ingaduiau sa zideasca, zicand ca ei sunt de credinta dreapta si de aceea nu doresc sa aiba in orasul lor o biserica de lege straina. Atunci domnitorul le-a spus: „Voi nu sunteti mar­turisitori ai dreptei credinte, caci nu aveti harul Sfantului Duh in Biserica voastra. Noi insa, fiind dreptcredinciosi, avem puterea cea adevarata a harului Sfantului Duh, pe care si cu fapta suntem gata intotdeauna s-o aratam, cu ajutorul lui Dumnezeu”. Dar ei voiau sa-si dovedeasca dreptatea prin in­fruntare de cuvinte si dispute.

miercuri, 23 ianuarie 2013

Igalis: "Inca avem duhovnici mari! Parintele Amfilohie"

Un articol despre cum este vazut Parintele Amfilohie Branza de altii. :)

Pe data de 6 martie 2012 am avut onoarea sa fiu la Libraria Sophia din Bucuresti, unde a fost invitat Parintele Amfilohie Branza sa ne vorbeasca despre POCAINTA.

Ii vizionasem cam toate cuvantarile de pe net si eram fascinata de puterea cuvintelor acestui calugar. Acum, vazandu-l in carne si oase, am ramas de-a dreptul obsedata de forta credintei acestui om, de harul grairii pe care l-a asezat Dumnezeu in el, de talentul oratoric si actoricesc, care ar umili pana si pe cel mai talentat actor de stand up comedy, de curajul cu care rosteste adevarul,  de cursivitatea cu care rosteste esentă, de trairea autentica si asumata a vietii personale… Nu gasesc cuvinte care sa il descrie. Mai bine urmariti-l (video doar partea I + II):
Pentru ca nu am gasit celelalte parti, va dau si linkul cu inregistrarea audio integrala:
La sfarsit ne-a binecuvantat pe toti cei care ne ingramadeam in preajma lui. Mi-a strans ferm capul intre mainile sale si de atunci insetez dupa vorbele lui. In ciuda faptului ca am fost de fata cand acest “discurs” s-a nascut, simt nevoia sa il tot re-ascult pentru a intelege pana si pauzele de respiratie dintre fraze. E fantastic!
Sa ne traiasca si sa ne bucuram de el pana la adanci batraneti!
Va atasez mai jos si o inregistrare mai veche video, pe tema “Tinerii si biserica”.
Sursa: Igalis

Un tovarăş nevăzut şi bun

Toţi oamenii, fără deosebire, suntem în aceeaşi vreme şi fii ai oamenilor şi fii ai lui Dumnezeu (Ioan 1, 12-13), adică după trup suntem făpturi pământeşti, iar după duh făpturi cereşti, care însă petrecem vremelnic în corturi pământeşti. De la Dumnezeu ieşim, petrecem pe pământ o vreme şi iarăşi la Dumnezeu ne-ntoarcem şi ajungem iar Acasă! Fericit este cine se întoarce de bună voie.

Unii însă nu se mai întorc ... Sunt cei ce ascultă de o vrajă vrăjmaşă, care îi scoate din cale şi cu pofte pieritoare îi încâlceşte în lume. Vraja aceea, a păcatului, cu vremea le slăbeşte mintea şi de aşa fel le-o întoarce încât ajung să zică binelui rău şi răului bine, din fiii lui Dumnezeu se fac vrăjmaşii lui Dumnezeu. Vremea li se gată, lumina minţii li se stinge, şi aşa îi prinde noaptea (Ioan 9, 4) - moartea - rămaşi rătăciţi de Dumnezeu şi neîntorşi Acasă.

Arsenie Boca: Mijloacele prin care putem câştiga pacea lăuntrică şi propăşirea în virtute

Am putea să ne bucurăm de o mare pace, dacă am vrea să nu ne îndeletnicim deloc cu ceea ce zic sau fac alţii şi nici cu ceea ce nu ne priveşte. Cea mai mare şi singura împotrivire este că odată robiţi de patimile şi poftele noastre nu facem nici o sforţare să intrăm în făgaşul desăvârşit al sfinţilor. "Vă las pacea Mea, vă dau vouă pacea Mea, nu cum v-o dă lumea".

Ce plăcută dulceaţă, ce dragoste atrăgătoare în aceste cuvinte ale lui Iisus Hristos! ... Sunt două feluri de păci: pacea lui Iisus şi pacea lumii. Pacea lumii cuprinde: grijile, întristările, neliniştile, scârba, remuşcările. Iisus grăieşte: "Biruieşte-te pe tine însuţi".

 Înfrânează-ţi poftele tale, împotriveşte-te dorinţelor, frângeţi patimile şi atunci duhul tău va fi ascultător poruncilor Lui, rămâne-va întru pacea cea nespusă, iar toate trudele vieţii, suferinţele, nedreptăţile, prigoanele, nimic nu va tulbura pacea Lui, care întrece orice înţelegere. Amin.

Parintele Arsenie Boca - Cararea Imparatiei

Familia se menţine prin răbdare

Până ce aruncăm pricinile neputinţei noastre în socoteala altora, ne este cu neputinţă a ajunge la desăvârşirea îndelungii răbdari. Capătul îndreptării şi al păcii noastre nu se câştigă din îndelunga răbdare ce o are aproapele cu noi, ci din suferinţa răului aproapelui de către noi (Cuviosul Casian Romanul).

- Părinte, cum poţi face faţă unuia care este nervos?

- Prin răbdare.

- Şi dacă nu ai?

- Mergi şi cumpără! Se vinde la super-market…

Ascultaţi, atunci când celălalt este mânios, orice i-ai spune nu poţi face nimic. Este mai bine ca în clipa aceea să taci şi să te rogi. Prin rugăciune acela se va calma, se va linişti şi după aceea te vei putea înţelege cu el. Uită-te şi la pescari! Ei nu merg la pescuit dacă marea nu este liniştită, ci fac răbdare până ce va îndrepta vremea.

Viata unui copil, distrusa de vaccinul ROR – Marturia tulburatoare a unei baimarence

Vaccinul ROR, care ar trebui sa protejeze copiii impotriva rujeolei, oreionului si rubeolei, l-a distrus pe viata pe fiul unei baimarence, care a vorbit despre ce a patit copilul ei dupa ce i s-a administrat vaccinul, in anul 2008.

Ramona Stimpar spune ca, la doua saptamani de la vaccinare, copilul a facut prima criza de epilepsie, nu inainte de a se simti molesit si fara pofta de mancare.
“Prima criza epileptica s-a intamplat in anul 2008, in luna aprilie, la doua saptamani dupa ce i-a fost administrat vaccinul. In perioada aceasta de doua saptamani, copilul era molesit, nu avea pofta de mancare si avea diaree”, a spus Ramona Stimpar.
Ramona Stimpar marturiseste ca medicii de la spital din acea vreme nu i-au putut spune daca fiul ei s-a imbolnavit sau nu de la vaccin. In schimb, un medic clujean a constatat ca vaccinul l-a atacat pe copil la nivel neurologic.

marți, 22 ianuarie 2013

Parintele Amfilohie Branza - Evanghelia despre grijile vietii (iulie 2006)

„Predica fără trăire nu-i decât o trăncăneală!” De ce a renunţat la muzică Cedry2k

Pe vremuri, poeţii îşi cântau versurile suav la „lumina lunii” – astăzi însă e prea mult zgomot şi orice cântec trebuie strigat în „bătaia furtunii”. Ca să ieşi din sistem, trebuie să mergi împotriva lui. Ca să-I urmezi lui Hristos, trebuie să te lepezi de toate. Cum s-a lepădat de muzică şi din ce motiv ne răspunde unul din artiştii rap cei mai iubiţi astăzi, Cedry2k, pe numele său adevărat Marius Stelian Crăciun, într-un „rap-interviu” pe care l-am aflat mai viu presărându-l cu versuri din cântecele sale…
- Cine e Cedry2k?
- Un personaj pe care l-am creat ca să mă adaptez cerinţelor anilor 2000 şi totodată un răspuns la presiunile sociale pe care le-am simţit în cadrul copilăriei şi adolescenţei. Este un rebel, un neînţeles, a fost şi nihilist la un moment dat…
 Până m-am trezit ca şi alţii pe baricade
Înrolat aiurea în războaie moderne mascate
Unde oameni dispuşi la orice pentru nimic
M-au transformat rapid din Stelică-n Cedry2k.
 - Un nihilist care a ajuns totuşi la Dumnezeu… Ce-au zis cei care te cunoşteau când au văzut întoarcerea ta la credinţă?

luni, 21 ianuarie 2013

Ne putem ruga singuri acasă, fără a merge la Sfanta Liturghie?

Care este raportul intre rugaciunea personala, intima si rugaciunea Liturgica? Ne putem ruga singuri acasa, facand abstractie de Sfanta Liturghie?

-Parintele Arsenie:Dumneavoastra faceti o confuzie, sa stiti... Rugaciunea Liturgica nu se poate compara cu nici o alta rugaciune. Sfanta Liturghie este Jerfa fara de sange pe care o face Hristos.

Nu poate exprima mintea omeneasca valoarea si folosele Sfintei Liturghii macar in parte. Domnul Iisus Dumnezeu este de fata in Sfantul Altar. Si daca ar fi cu putinta sa se vada cerurile deschise, nu s-ar putea vedea nimic mai mult de cum este in Sfantul Altar, la Sfanta Liturghie. Ca: ”Tu esti cele ce aduci, Cel ce te aduci, Cel ce primesti si Cel ce imparti, Hristoase Dumnezeul nostru!” (Rugaciunea preotului in timpul cantarii Heruvicului) Iata o taina nepatrunsa de mintea omului: ca Domnul Hristos imprumuta preotului chipul, glasul si miscarea; ca repet, El este Cel ce savarseste dand omului, prin hirotonie, mai presus de fire, bogatia harului preotiei, savarsindu-se astfel marile prefaceri ale painii si vinului in Trupul si Sangele Mantuitorului ca sa-l avem vazut (prin credinta) permanent in noi, sa ne impartasim cu Trupul si Sangele Lui, ”Ca cine nu va manca Trupul Meu si nu va bea Sangele Meu, nu va avea viata intru el” (Ioan 6, 23).

Maicile de la Diaconesti la parastasul Parintelui Gheorghe Calciu (2010)


duminică, 20 ianuarie 2013

Virgiliu Gheorghe - Pornografia este astăzi cea mai răspândită metodă de spălare a creierului

“Pornografia, oferind un harem nesfârşit de obiecte sexuale, hiper-activează sistemul apetitiv. Spectatorii de pornografie dezvoltă noi hărţi în creierul lor, bazate pe fotografii şi înregistrări video pe care le văd. Deoarece creierul se ghidează după ideea „îl foloseşti sau îl pierzi”, atunci când se dezvoltă o astfel de hartă, tindem să o păstrăm activată.

Aşa cum muşchii noştri devin nerăbdători pentru exersare, dacă facem altceva decât să stăm toată ziua, aşa şi simţurile noastre trebuie stimulate. Oamenii [dependenţi] care privesc articole pornografice la computerele lor sunt ciudat de asemănători cu şobolanii din cuştile de la NIH (Institutul Naţional de Sănătate), încercând să obţină dopamina sau echivalentul acesteia. Deşi ei [nu] ştiu acest lucru, au fost seduşi în sesiuni de  formare cu caracter pornografic, care îndeplinesc toate condiţiile necesare pentru schimbarea plastică a hărţilor creierelor (o formă elegantă de reprezentare ştiinţifică a actului de spălare a creierului şi reeducare, n.n.).
Pornografia îţi schimbă sentimentele faţă de persoanele cele mai dragi, te desparte chiar de familie, fără a te forţa la aceasta. îţi distruge voinţa şi te stăpâneşte, inclusiv în gândurile cele mai intime. Modifică într-atât forul de conştiinţă, încât te determină să faci lucruri pe care mai înainte le condamnai, care nu te reprezintă şi sunt contrare propriului interes: te transformă într-un agresor, într-un violator, într-un infractor.

Duminica celor zece leprosi

Textul Evangheliei de la Luca 17, 12-19 ne prezinta vindecarea a zece leprosi. Acestia, din cauza leprei, erau nevoiti sa traiasca intr-un loc izolat. Erau exclusi din comunitate deoarece se credea ca lepra este o boala contagioasa. Daca din intamplare cineva se apropia de leprosi, cei bolnavi aveau datoria sa strige: "necurat, necurat", ca cel sanatos sa se indeparteze de ei. Insa, in momentul in care Hristos se apropie de ei, acestia au alt strigat: "Iisuse, Invatatorule, fie-Ti mila de noi!" (Luca 17, 13).

Mantuitorul nu le ofera vindecarea pe loc, ii trimite la preoti. Nu-i vindeca pe loc pentru ca doreste sa respecte o porunca a Legii Vechi, care prevedea ca preotul este in masura sa declare daca cineva este bolnav sau vindecat de lepra (Lev. cap. 13). Pe de alta parte dorea sa le verifice credinta, caci nu le spune acestora ca s-au vindecat sau ca se vor vindeca. Dar cel mai important argument pentru care Hristos nu-i vindeca imediat, este acela de a le descoperi preotilor care nu-L iubeau (caci acestia vor cere sa fie rastignit) ca El este Fiul lui Dumnezeu. Ca El are putere sa vindece orice boala.

Minuni recente ale Parintelui Arsenie Boca

Parintele m-a ajutat enorm... in tot ceea ce i-am cerut m-a ajutat.. am ascultat o predica in care spunea: " daca doriti ajutor de la mine, scrieti-mi o scrisoare, apoi ardeti-o iar eu o voi citi si ma voi ruga pt voi". Asa am si facut iar a doua zi am primit ajutorul mult asteptat... imi cautam de munca de ceva timp, dupa ce i-am scris scrisoarea parintelui Arsenie, a doua zi m-a sunat o prietena si mi-a zis: "culca-te devreme, maine dimineata incepi munca."Am izbucnit in plans si nu mi-a venit sa cred ce minuni poate face parintele Arsenie.

Gabriela Trăsnea (Nițu)

Sursa: pagina de Facebook "Arsenie Boca - Omul lui Dumnezeu"

vineri, 18 ianuarie 2013

Tabara studenteasca de iarna de la Manastirea Oasa


Divin: Manastirea Christiana - Psalmul 33


Video: Andreizgco

Ilie Cleopa despre dreapta credinta a neamului romanesc

Sa stiti ca radacina si viata poporului nostru, inaintea lui Dumnezeu, este credinta cea dreapta in Hristos, adica Ortodoxia. Noi ne-am increstinat de aproape doua mii de ani, din timpul Sfantuli Apostol Andrei. Colonistii romani, carora le-au predicat Sfintii Apostoli Petru si Pavel la Roma si cei din Grecia, cand au venit aici cu legiunile romane, au adus credinta ortodoxa. Eram daci pe atunci; stramosii nostri dacii si romanii, de la care am ramas noi romanii. De atunci, de cand am primit sfanta si dreapta credinta in Dumnezeu, poporul nostru a avut viata. Pana atunci a fost mort; numai cu trupul era viu, iar cu sufletul era mort. Viata poporului roman este dreapta credinta in Iisus Hristos. Bagati de seama ! Ca popor crestin de doua mii de ani de cand suntem noi, am avut toata administratia noastra si toata traditia noastra sfanta. Sa tinem cu tarie la credinta Ortodoxa.

Cantec pentru Eminescu, la Manastirea Putna


joi, 17 ianuarie 2013

Arsenie Papacioc - prin ce se defineşte Biserica Ortodoxă

Sfinţia voastră, prin ce se defineşte Biserica Ortodoxă?

arhimandrit Arsenie: Chiar cuvîntul ortodox în-seamnă dreaptă credinţă, dreaptă slăvire pentru Adevărul pe care l-a propovăduit Hristos, cum ne-a învăţat Hristos, de aceea a şi rămas, cu mila lui Dumnezeu, această titulatură: Ortodoxie; adică credinţa dreaptă: "orthos" înseamnă drept, "doxa" înseamnă credinţă - pe greceşte.

Deci Adevărul: "Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa"; şi noi respectăm Adevărul care este Hristos, n-am schimbat nimic în practică, s-au stabilit şi poziţiile dogmatice prin Sinoadele Ecumenice, şi am respectat lucrul acesta. Acestea s-au făcut şi împreună cu catolicii de astăzi; ei s-au despărţit, dar la 787 (Sinodul VII Ecumenic, pentru apărarea Icoanelor) noi am fost împreună; mai departe nu ne putem da după fiecare bătaie de vînt.

Ce înseamnă dogma creştină?

Alexandru Athanasiu: "Romanii au fost cobaii FMI, pentru interesele finantei mondiale" (VIDEO)



Alexandru Athanasiu povesteste cum a “negociat” in 1997 cu reprezentantul FMI Poul Thomson propunerea de inchidere a TRACTORULUI BRASOV


miercuri, 16 ianuarie 2013

Litera legii ne omoară…

Crestinul… nu trebuie sa fie fanatic, ci sa aiba dragoste fata de toti oamenii. Cel ce arunca cuvinte fara discernamant face rau, chiar daca are dreptate. Am cunoscut un scriitor care avea multa evlavie, dar vorbea mirenilor cu un limbaj plin de cruzime, care patrundea in profunzime si tulbura.

Odata imi spunea: “La o intalnire am spus aceasta si aceasta unei doamne”. Dar modul in care i-a vorbit a terminat-o. A jignit-o inaintea tuturor. “Asculta”, ii spun, “tu arunci in ceilalti coronite de aur cu diamante, insa asa cum le arunci spargi capetele, si nu numai pe cele sensibile, ci chiar si pe cele tari“.

Sa nu aruncam cu pietre in oameni… in mod “crestinesc”… Cine mustra inaintea celorlalti pe cineva care a pacatuit sau vorbeste cu patima despre o oareceare persoana, unul ca acesta nu e miscat de Duhul lui Dumnezeu, ci de celalalt duh. Modul de a proceda al Bisericii este dragostea. El difera de cel al juristilor. Biserica le priveste pe toate cu indelunga-rabdare, si cauta sa ajute pe fiecare, orice ar fi facut, oricat de pacatos ar fi.

Virgiliu Gheorghe: 2013 - Anul luptei pentru apărarea inocenţei copiilor noştri

Trebuie să luptăm pentru apărarea inocenţei copiilor noştri!

Pe la jumătatea anilor ’90 mi-a atras atenţia un fapt cel puţin ciudat, care m-a şocat prin semnificaţia sa. Aflam dintr-un ziar că, într-o peşteră din Australia, trăieşte un bărbat care şi-a propus ca scop pe lumea asta nici mai mult, nici mai puţin decât să strice fecioria cât mai multor fete. Că un nebun ar ţinti spre un asemenea „palmares” este un lucru care, poate n-ar mira pe nimeni; surpriza venea însă din faptul că bărbatul fusese luat în serios! Sute de fete din Europa şi America, auzind despre „omul din peşteră”, făceau efortul de a călători până la capătul lumii pentru a se „elibera” într-un mod cât mai excentric de fecioria lor. Nici când am aflat de sinuciderea în grup a membrilor sectei lui Jim Jones nu am fost atât de surprins – căci, şi în cazul discutat mai sus, tot despre un fel de „sinucidere în grup” este vorba. Absurdul ştirii din ziar  depăşea însă în cel mai înalt grad toate celelalte pe care le auzisem până atunci.

Răspunsul la mirarea mea l-am primit abia după câteva zile, când am realizat faptul că fetele acelea, atunci când porneau în călătoria spre Australia, nu mai erau cu adevărat fecioare, în sensul spiritual al cuvântului. Virginitatea lor nu mai era decât una de natură somatică sau biologică – care nu este totul, atâta timp cât nu este asociată cu o minimă conştiinţă a ruşinii, a neprihănirii pământului propriului suflet şi trup. Căci încununarea fecioriei trupeşti, tăria şi zidul ei de apărare este însăşi fecioria sufletească. Vedem asta şi din faptul că doar în cazul oamenilor este folosit cuvântul „feciorie”, tocmai pentru că au suflet raţional, făcut după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu. În cazul animalelor nu întâlnim acest termen, deşi, în mod firesc, şi la ele se poate vorbi despre o primă relaţie de împerechere.

marți, 15 ianuarie 2013

Maicile de la Diaconeşti - Când a fost să moară Ştefan



Mihai Eminescu: “Cine combate Ortodoxia numai român nu e”

“Biserica răsăriteană e de optsprezece sute de ani păstrătoarea elementului latin de lângă Dunăre.

Ea a stabilit şi a unificat limba noastră într-un mod atât de admirabil încât suntem singurul popor fără dialecte propriu- zise ; ea ne-a ferit în mod egal de înghiţirea printre poloni, unguri, tătari şi turci, ea este încă astăzi singura armă de apărare şi singurul sprijin al milioanelor de români cari trăiesc dincolo de hotarele noastre.

Cine-o combate pe ea şi ritualurile ei poate fi cosmopolit, socialist, republican universal şi orice i-o veni în minte, dar numai român nu e.”

(M. Eminescu, Liber-cugetător, liberă-cugetare, “Timpul”, 2.02.1879, în « Opere », 1989, vol.X, p. 187)

luni, 14 ianuarie 2013

Dr. Christa Todea‑Gross: Vaccinurile, in loc sa previna, ne imbolnavesc

Dr. Christa Todea-Gross
Cluj-Napoca
I. Vaccinurile, in loc sa previna, ne imbolnavesc
Scopul vaccinurilor „obligatorii” la copii este de a-i feri de anumite boli, in special de bolile infectocontagioase denumite si „bolile copilariei“. Inevitabil se pune intrebarea cat de periculoase sunt aceste „boli ale copilariei”? Intre timp s-a observat ca ele nu reprezinta un real pericol pentru copii, ci dimpotriva, ii ajuta la formarea unui sistem imun sanatos, ba chiar il apara, si uneori il vindeca de alte boli graveBolile copilariei ar trebui facute pana la pubertate, in special de catre fete, pentru ca atunci cand nasc, sa posede un titru (cantitate) suficient de anticorpi pentru apararea copilului.
Odata cu vaccinarea se constata efectul invers: are loc o bulversare a sistemului imun, cu repercusiuni grave pentru toate generatiile viitoare:
1. „Bolile copilariei” au fost amanate pana la varsta adulta cand sunt mai periculoase.
Vaccinurile induc o stare de imunitate mai scazuta si pentru un timp mult mai scurt decat cea data de boala (cu virusurile salbatice), si asta in cel mai bun caz, deoarece uneori ele nu induc deloc formarea de anticorpi (asa zisele „scapari”). Acest lucru este usor de intelesdeoarece virusurile vii din vaccinuri au fost atenuate (pentru a nu da boala) si din acest motiv se formeaza un titru scazut de anticorpi. Este motivul pentru care imunitatea data de vaccin va scadea progresiv cu anii. De aceea, pentru un om care a fost vaccinat de mult timp, contactul cu un copil bolnav ( ex. rujeola) va fi un real pericol, acesta putandu-se imbolnavi. In consecinta, adolescentii si adultii mai ales care au un sistem imun mai putin flexibil decat copiii si nici nu mai au anticorpi dupa vaccinul din copilarie, vor face o forma mai grava de boala. 0 femeie insarcinata care a fost vaccinata in copilarie si nu a facut boala, risca sa o faca in timpul sarcinii si sa nasca un copil bolnav. La ea, anticorpii produsi in urma vaccinarii au disparut iar o revaccinare nu este eficienta. La ora actuala a crescut in Romania foarte mult numarul de cazuri de rujeola la sugari, soldate uneori cu deces, deoarece femeia nu mai are suficienti anticorpi ca sa-l apere de rujeola. Pe de alta parte studiile arata ca la cei nevaccinati in copilarie si care fac rujeola, se formeaza anticorpi naturali, de durata, care apara copilul nu doar de o noua rujeola, ci si de multe alte boli grave sau chiar le pot vindeca: daca la un copil cu un sindrom nefrotic se induce o rujeola, s-a observat deseori vindecarea acestei boli. Exemplele pot continua si cu alte boli contagioase (…).

Pilda: Taina Sfantului Botez

Într-o zi, un sectant, om rătăcit de la dreapta credinţă, a vrut să-l contrazică pe un preot, spunându-i:
- Chiar dacă în Biblie Mântuitorul spune să ne botezăm, eu nu cred că e bine să-i botezăm pe copii, ci doar pe oamenii mari. Trebuie să aştepţi ca cei mici să crească şi de-abia atunci să îi întrebi dacă vor sau nu să fie botezaţi. Doar aşa, ca oameni în toată firea, pot hotărî cu adevărat. Cum puteţi voi, ortodocşii, să-i botezaţi pe copii?
- Spune-mi, îi zise preotul, după ce îl ascultă cu răbdare, ştiu că dumneata ai copii; când erau mici, i-ai dus la doctor să îi vaccineze?
- Da, îi răspunse omul.
- De ce nu ai aşteptat să crească şi să-i întrebi mai întâi dacă vor sau nu să fie vaccinaţi? îl mai întrebă preotul pe om.

Parintele Pantelimon de la Manastirea Oasa - Drumul spre Dumnezeu


sâmbătă, 12 ianuarie 2013

Mărturia Emanuelei Iancu, despre drumul pe care l-a parcurs de la Baptism la Ortodoxie: “Tot Cerul a luat parte la botezul meu”

- Emi, care sunt primele tale amintiri legate de Dumnezeu?

- Când eram foarte mică, mama mereu îmi citea din Biblie şi îmi povestea despre Dumnezeu, despre viaţa lui Iisus, despre cei doisprezece Apostoli, îmi tâlcuia anumite pilde sau proverbe. Şi bunicii mei îmi cântau cântări religioase şi îmi vorbeau despre Dumnezeu. …Dar, din păcate, şi părinţii şi bunicii se găsesc pe un drum greşit. Ei sunt neoprotestanţi, sunt baptişti de mici, pentru că şi părinţii lor au fost la fel.

- Cum te simţeai când frecventai „adunarea”?

- La început mă simţeam bine, mă rugam împreună cu ceilalţi „participanţi la adunare”, căci nu ştiu cum să-i numesc altfel… Eram copil, nu ştiam eu aşa de multe! Dar apoi, când am crescut, am început să simt mersul la „adunare” ca pe o rutină. Era totul superficial, parcă mă duceam la teatru sau la un spectacol…

- Nu-L simţeai pe Dumnezeu?

- Nu, nu-L simţeam. De multe ori, după ce săvârşeam vreun păcat, cu greu mă apropiam de Dumnezeu, pentru că nu ştiam dacă Dumnezeu m-a iertat. Mă mustra conştiinţa şi anevoie îmi reveneam din acea apăsare sufletească, pricinuită de căderea în păcat. De multe ori, cădeam tot în păcatul respectiv. Mă simţeam tare departe de Dumnezeu! Mai târziu, am înţeles că sufletul nu poate găsi pace până nu se curăţă de păcate, prin Sfânta Taină a Spovedaniei…

Când am ajuns la vârsta de 16-17 ani, am început să nu-L mai simt deloc pe Dumnezeu. Chiar dacă am făcut aşa-zisul „botez” la baptişti, lucrurile nu s-au schimbat deloc. Oricum, „botezul” îl făcusem mai mult îndemnată de mama mea. Aproape ajunsesem să nu mai cred în El, credeam mai mult în propria mea forţă şi căutam tot felul de argumente împotriva lui Dumnezeu! Dar Dumnezeu mereu mi S-a descoperit, mi-a arătat că există. Am încercat să-L caut pe Dumnezeu în altă parte. Astfel am ajuns întâi la evanghelişti şi apoi la penticostalii harismatici…

La penticostali am trăit o experienţă care m-a marcat foarte mult şi care m-a îndepărtat de Dumnezeu. La un moment dat, m-am dus cu ei la munte ca să ne rugăm cu toţii pentru „vindecarea rănilor din trecut” şi pentru „primirea Duhului Sfânt”. Şi e firesc că dacă te rogi aşa, aiurea, primeşti alte duhuri – duhuri rele. Eu speram ca aceasta rugăciune să mă liniştească sufleteşte, dar ce a urmat a fost groaznic pentru mine. Am căzut într-o depresie foarte mare, plângeam foarte des, nu ştiam în ce şi în cine să mai cred, şi căutam ceva care să-mi aducă pacea sufletească…

Sfântul Nicolae Velimirovici, despre incinerare: „Un obicei păgân şi barbar, izgonit din Europa cu două mii de ani în urmă”

Răspunsul Sfântului Nicolae Velimirovici adresat unui jurnalist care l-a întrebat ce părere are despre incinerare.

Mă întrebaţi de ce Biserica creştină nu permite incinerarea morţilor. În primul rând, fiindcă ea consideră acest lucru drept o silnicie. Sârbii se îngrozesc şi astăzi înaintea nelegiuirii lui Sinan paşa, care a ars la Vracear trupul mort al Sfântului Sava.
Dar ce, oamenii incinerează caii şi câinii şi pisicile şi maimuţele moarte? Nu am auzit de aşa ceva. Am auzit şi am văzut că le îngroapă. Şi atunci, de ce să se facă silnicie asupra trupurilor moarte ale oamenilor, care sunt stăpânii tuturor animalelor de pe pământ? Oare un crematoriu pentru animalele moarte nu ar fi, mai ales în oraşele mari, mult mai justificat decât crematoriul pentru oameni?
Pe urmă, şi fiindcă acesta este un obicei păgân şi barbar, izgonit din Europa de cultura creştină cu aproape două mii de ani în urmă. Cine doreşte să-l înnoiască nu doreşte vreun lucru cult sau modern, sau nou, ci o vechitură de multă vreme răsuflată. În Anglia, care cu greu poate fi numită necultivată, această formă de neopăgânism este foarte nepopulară.

A aparut numarul 48 al revistei Familia Ortodoxa


Trebuie să luptăm pentru apărarea inocenţei copiilor noştri!

Din inocenţă se hrăneşte frumuseţea chipului, ea se reflectă în ochii plini de viaţă ai copiilor care privesc cu mirare şi curăţie lumea. Din ea izvorăşte curajul de a înfrunta viaţa, de a afirma adevărul şi a lupta pentru el. Inocenţa este materialul din care se zideşte şi se înalţă demnitatea noastră, este resortul lăuntric al oricărei făptuiri a binelui în lumea aceasta. Inocenţa este cea care ocroteşte acel văzduh al minţii peste care răsare lumina cunoştinţei, harul Duhului Sfânt – căci, prin ea, omul se aseamănă îngerilor. Ne folosim de metafore, pentru că altfel este aproape imposibil de zugrăvit bogăţia sau minunăţia acestui uriaş tezaur sufletesc pe care omul l-a primit la naşterea sa. Dar şi altfel dacă ne-am gândi, am înţelege că inocenţa poate fi garanţia unei imunităţi mai puternice şi a unei minţi mai deschise aprofundării înţelesurilor şi educaţiei – aceasta pentru că inocenţa asigură pacea lăuntrică, de care toate sunt legate.
Virgiliu Gheorghe

Rezistenţa anticomunistă– îndemn la curaj şi demnitate

La 60 de ani de la uciderea ultimilor partizani, istoria grupurilor de rezistenţă din munţii României e vag cunoscută. Denigrarea lor a început în anii 1950, când Securitatea fabrica primele legende mincinoase: că erau bandiţi, că s-au trădat între ei, că şi-au turnat sprijinitorii. Noii reprezentanţi ai regimului simţeau importanţa luptei şi consemnau în documente de circulaţie internă: „Războiul de partizani e un război moral”.

Părintele Amfilohie Brânză: "Câţi au murit în Taina Botezului? Ne-am emancipat prea tare în detrimentul înduhovnicirii noastre"

Am fost şi eu invitat la Sovata, să fac botezul la două surori gemene. Nici nu aveau cristelniţă la biserică. Am vorbit cu preotul, era foarte înţelegător, şi mi-a spus că i-au sărit oamenii în cap. Deci iată, nu mai e vorba de preot, era vorba de obişnuiţa locului.

 Am venit cu cristelniţă, am adus apă, şi le-am făcut botezul. Zic nu vă speriaţi, că n-o să moară. Trebuie făcută o educaţie uşor, uşor, dar să acorde şi importanţa care trebuie, deci să nu vină la un spectacol şi atât. Câţi au murit în Taina Botezului? Ne-am emancipat prea tare în detrimentul înduhovnicirii noastre. Să mergem cu măsură în cele duhovniceşti şi să nu mai invocăm motivele veacului acestuia. Tot ce nu-i făcut după voia lui Dumnezeu, atrage şi mânie.

Fragment din conferinţa "Criteriile mântuirii în Biserica Ortodoxă" susţinută de Părintele Amfilohie Brânză, ce poate fi ascultată aici.

Vezi si Invataturi corecte si invataturi gresite despre nastere, botez si despre copiii mici

vineri, 11 ianuarie 2013

Parintele Serafim Man: "In fata lui Dumnezeu, avortul este cea mai urata crima"

Daca ne-am intreba care este cel mai mare dar pe care ni l-a dat Dumnezeu, am putea raspunde cu toata certitudinea: VIATA. Si aceasta, nu numai pentru ca acum ne putem bucura de frumusetile acestei lumi, ne putem indeplini dorintele, dar mai ales pentru ca dupa aceasta existenta, ne asteapta viata vesnica.

Viata este o taina dumnezeiasca. In sufletul omului, Dumnezeu a pus aceasta lege a iubirii intre barbat si femeie, aceasta dorinta de unire, de contopire care se implineste prin casatorie, iar scopul ei este nasterea de copii. Aceasta este si prima porunca ce a dat-o Dumnezeu oamenilor: "Cresteti si va inmultiti si umpleti pamantul si stapaniti." (Fac. 1, 28). Dumnezeu l-a inaltat pe om la cinstea de a fi impreuna lucrator cu El la zamislirea vietii. Omul aduce trupul muritor, iar Dumnezeu pune in el scanteia divina, sufletul. Ca urmare, Dumnezeu singur are puterea sa dea viata si numai El are dreptul sa o ia. Oricine isi asuma dreptul asupra vietii lui sau a altuia, savarseste cel mai mare pacat, rapeste stapanirea de la Dumnezeu, care este Domn al vietii si al mortii.

Ne intristam cand auzim de razboaie, de crime sau accidente, dar nu ne gandim ca, de-a lungul timpului, avortul a curmat mai multe vieti decat toate razboaiele si bolile la un loc. In fata lui Dumnezeu, avortul este cea mai urata crima, ca insusi mama sa-si ucida copilul, lucru ce nu se intampla niciodata in lumea animalelor.

"Romania, te iubesc!": Povestea arhiepiscopului Justinian Chira, pastorul credinciosilor din Maramures

Interviu: Andrei Barbos, despre documentarul „Fericiti cei prigoniti” si Justin Parvu (FOTO)

Directorul Casei de Cultura din Baia Sprie, Andrei Barbos, a vorbit despre documentarul „Fericiti cei prigoniti” pe care l-a realizat in urma cu un an, creatie care ii are in centru pe Valeriu Gafencu si Justin Parvu, arhimandritul Manastirii Petru Voda, doua figuri care au indurat ani grei de prigoana in temnitele comuniste. De altfel, Valeriu Gafencu a trecut in lumea cealalta chiar din inchisoare, nu inainte de a-l salva de la moarte pe evreul Richard Wurmbrand, cedandu-i acestuia medicamentele primite pentru a se trata.
Ce ne puteti spune despre acest documentar? Cand l-ati realizat?
La initiativa domnului Ioan Chertitie, in toamna anului 2011, impreuna cu Ioan Teglas am inchegat o echipa pentru realizarea unui documentar ce avea in atentie doua personalitati de anvergura ale istoriei nationale recente: Valeriu Gafencu si Justin Parvu. Tema era o veritabila provocare, mai ales ca ma pasiona istoria acestei epoci intunecate, avand deja la baza o lectura minimala. Mii de pagini, o adevarata literatura consacrata, ce reprezentau marturii cutremuratoare ale unui sistem de represiune dus pana la dezumanizare, trebuiau asumate si transpuse intr-un scenariu. Putini dintre noi am fi dispusi astazi la sacrificiu pentru onoare si patrie, iata un argument suficient de solid pentru a readuce in atentie repere morale semnificative.
Asadar, avand la indemana documentarea si initiativa domnului Ioan Chertitie, pe directorul de imagine Ioan Teglas, am inchegat un scenariu si am regizat documentarul „Fericiti cei prigoniti”, avandu-l ca erou pe parintele Justin Parvu. Celebrul personaj Valeriu Gafencu, prin anvergura personalitatii sale, face obiectul altor documentari realizate la Targu Ocna. Spre bucuria tuturor, in prima saptamana a lui Februarie 2012, in pragul aniversarii celor 92 de ani ai arhimandritului Justin Parvu, filmul era vizionat la Manastirea Petru Voda din Neamt.
Ce doriti sa transmiteti prin acest documentar?
Parintele Justin Parvu, ultimul mare marturisitor, ne-a purtat prin cenusa imperiului intunecat al temnitelor comuniste, realizand astfel un document pentru o lume care are dreptul sa stie, dar nu are voie sa uite. „Daca nu judecam sistemul, daca nu avem o reactie hotarata, nu facem decat sa adormim vigilenta tuturor, orice dictatura poate reveni intr-o societate ca a noastra”, marturisea parintele Iustin. Intr-un interviu realizat de poetul Adrian a lui Gheorghe se punea intrebarea: De ce vorbiti asa de incet despre acea perioada? Parintele Justin raspunde: Ca sa n-o trezesc! Intre anii 1949-1964 altarele se mutasera in temnite.
Ce impresie v-a facut parintele Justin Parvu?
V-as raspunde printr-un paragraf din filmul nostru, ca impresie ce apartine unuia dintre camarazii sai de suferinta, preotul M. Lungeanu: „Ceea ce m-a impresionat cel mai mult la parintele Justin a fost smerenia si finetea duhovniceasca (…) primea cu bucurie orice incercare, trecea cu sufletul usor peste orice ispita. Exemplul personal a fost multora model in mijlocul suferintelor”. Langa acest duhovnic redescoperi oaza de liniste sufleteasca si inaltare spirituala. Maicuta Fotini, cea care ne-a fost gazda si indrumatoare in demersul nostru, m-a surprins nu doar prin seninatatea chipului si generozitatea debordanta, ci, mai ales prin forta ideilor si pilda de viata personala, fiind cea care a abandonat studiile de filosofie pentru a trai in preajma parintelui Justin.
Ce inseamna el pentru Romania si ce ar trebui sa faca Romania pentru el, acum, la aceasta varsta si dupa atatea suferinte?
Parintele Justin Parvu isi impleteste destinul cu cel al neamului romanesc, luminand ca un far al dreptei credinte, in mijlocul furtunii, la iluminarea constiintei nationale. Acum reprezinta ultimul mare marturisitor al unei generatii de sacrificiu, care s-a jertfit in temnitele comuniste din Aiud, Gherla, Pitesti, Sighet, Canal. Mass-media ar trebui sa renunte la promovarea falselor valori, reprezentate de o intreaga fauna de nulitati si sa impuna astfel de repere ale onoarei si atasamentului fata de valorile neamului romanesc. Iata de ce, nu mi-am permis sa abordez acest subiect sensibil intr-un interviu sau reportaj de duzina, prin care chiar reporterul sa confiste ori sa diminueze anvergura eroului nostru.
De ce nu se vorbeste mai mult pe canalele media despre suferintele acestor martiri ai neamului romanesc?
Se spune ca in intunericul constiintei se repereaza greu valorile morale. Prin urmare trezirea constiintei o pot face doar oamenii competenti la toate nivelurile societatii. Implicit sau mai ales jurnalistii. Cat priveste deriva mass-media, cea care manipuleaza optiunile noastre, merita sa dezbateti in spatii ample fenomenul, ce este zugravit impecabil de eseistul Andrei Plesu in editorialul „Stiri de vacanta” din aceste zile.
Ce reactii ati avut dupa marturiile din documentar? 
Desi a trecut un an de la realizarea sa, nu cred ca veti fi surprins sa va spun ca nimeni „nu a vazut, nu a auzit, nu stie nimic” despre filmul nostru. Desi el este distribuit de catre detinatorul drepturilor de autor, Fundatia Justin Parvu, prin pangarele bisericilor si unele librarii din tara. Ioan Ianolide spunea ca „nu facem literatura, ci trezirea de constiinte”, asadar, nici noi nu avem pretentia sa fim laudati pe prima pagina a vreunui ziar, pentru vreo pretinsa opera ci, doar sa se stie ca am incercat astfel sa evocam marturii ale terorii comuniste si ale sacrificiului martirilor acestui neam. Parintele Justin Parvu sustinea ca „generatia martiriului comunist n-a despartit niciodata idealul national de credinta in Dumnezeu”. Documentarul a fost conceput in trei episoade de televiziune si nu este exclus ca intr-o zi sa fie difuzat ca memorial al sfintilor inchisorilor. Doamne-ajuta!
Vlad HERMAN
  

Minune la mormantul Parintelui Arsenie Boca - Cum s-a vindecat un tanar de paralizie


joi, 10 ianuarie 2013

Parintele Arsenie Boca despre Psaltire

Toate cuvintele Psaltirii dovedesc cunoştinţa cea din păţanie, sau învăţăturile din durere, singura cale care poate învăţa ceva pe oameni. Aşa e toată Psaltirea: o mărturie strălucitoare a bunătăţii lui Dumnezeu, ţinută în mână de David, ca o făclie, mângâind orice suflet zdrobit de pe urma păcatelor.

 Lumina ei atrage luarea-aminte la cârmuirea lui Dumnezeu asupra vieţii omeneşti, îndeamnă sufletul la ascultare şi smerenie, cu care oricine poate birui toate potrivniciile din calea mântuirii şi poate răbda toate patimile ispitelor.

Părintele Arsenie Boca – mare îndrumător de suflete din secolul XX, Ed. Teognost, Cluj-Napoca, 2002

Condamnarea și arestarea lui Valeriu Gafencu. Salvarea unui rabin de la tâlhărie

Printre studenții basarabeni refugiați în capitala Moldovei strălucea Valeriu Gafencu - fiul unui învățător, fost deputat în Sfatul Țării - bine cunoscut ca șeful Frațiilor de Cruce din Iași, organizația de tineret a Mișcării Legionare. L-am cunoscut în 1941 la căminul studenților din Păcurari la o partidă de volley-ball. Eu eram elev la liceul militar.

Gafencu nu a avut legături - să zicem politice - cu noi, deoarece și în perioada statului oficial legionar (septembrie 1940 - ianuarie 1941) elevilor din liceele militare le-a fost interzis să se constituie sau să participe în / la organizații legionare.

Într-o duminică din noiembrie a stat de vorbă cu mai mulți dintre noi și ne-a întrebat dacă știam ce se întîmplase la Odessa. Nu auzisem decît zvonuri. Doritor de fapte de arme mărețe, Antonescu, în calitatea sa de comandant al sectorului de front sud, a cerut nemților hatârul de a cuceri cu trupele române Odessa care rezista cu înverșunare. Zeci de mii de dorobanți au căzut pentru gloria mareșalului sub focul ucigător al cazematelor sovietice. Culmea dezastrului a fost aruncarea în aer a comandamentului militar român. Gafencu ne-a invitat, pe noi cei de la liceul militar, să ne întâlnim duminica viitoare la un parastas pentru un foarte bun prieten de-al lui, Felix (celălalt nume nu l-am reținut), ofițer de stat major, sfârtecat în atentatul de la Odessa. Fiindcă toamna era blândă și noi aveam dreptul să ieșim în oraș abia după amiază, ne-am înțeles să facem mai degrabă o excursie în viile de la Copou.

Parintele Arsenie Papacioc cere conducerii BOR sa condamne homosexualitatea


Părintele Amfilohie Brânză: "Nu priviţi cu superficialitate, cunoaşteţi bine credinţa şi veţi vedea că nu poate să treacă nimeni peste puterea lui Dumnezeu"



Video: Andreizgco

miercuri, 9 ianuarie 2013

De ce unii răi sunt pedepsiţi din lumea aceasta, şi de ce nu toţi

Zice-va cineva: Iată acela, bogatul, care săvârşeşte asuprirea, hrăpirea, nedreptatea – care în fiecare zi doseşte din cele ale săracilor, şi nu are nimic a suferi.

Şi iată altul, care-şi petrece vremea în bunătate, în cumpătare, în dreptate, şi care-i împodobit cu toate florile virtuţii, şi cu toate acestea se zbate în sărăcie, în boli şi în alte necazuri. Aşadar, acestea vă scandalizează? Da. Atunci, dacă vedeţi mulţi din cei ce săvârşesc hărăpire, loviţi de pedepse – şi pe alţii  sau chiar pe unii din cei ce trăiesc în virtute bucurându-se   de   îndestulările   pământeşti,   de   ce   nu întoarceţi judecata şi nu daţi dreptate Domnului?

Pentru că tocmai aceasta este ce mă scandalizează mai mult.

De ce dintre doi oameni răi, unul e pedepsit, iar pe celălalt îl ocoleşte pedeapsa? Şi dintre doi oameni buni, de ce unul e îndestulat, iar celălalt trăieşte în încercări?

Pagubă si capital - Parintele Arsenie Boca

Preoţia Bisericii urmăreşte ca nici unul din fiii Tatălui să nu se învrăjbească în sine însuşi, sau să se rupă din obşte şi din duhul dragostei lui Hristos. Căci El e Cel ce uneşte obştea laolaltă, deci nimeni nu se mântuieşte răzleţindu-se de Biserică, oricât ar crede că într-însul sălăşluieşte Duhul lui Hristos.

Preoţii au grija de-a îndupleca pe oameni în vremea rânduită întoarcerii, ca să nu cadă din milostivire sub strivirea dreptăţii. Lor li s-a dat marele dar să ierte în numele lui Dumnezeu. Mare, covârşitor de mare dar! Oare de ce nu-l pricep oamenii?

Multă pagubă face un preot în averea de păcate a oamenilor, ştergându-le cu darul datoriile agonisite diavolului, capitalizate în om.

Părintele Arsenie Boca – mare îndrumător de suflete din secolul XX, Ed. Teognost, Cluj-Napoca, 2002, p. 134-135

Profesionistii: Constantin Iulian, despre Miscarea Legionara si prigoana atee din inchisorile comuniste (VIDEO)


marți, 8 ianuarie 2013

Buletinul informativ al Aliantei Familiilor din Romania - Nr. 221, 8 ian 2013


Noutati
Socialistii francezi impotriva libertatii de credinta. Dupa ce au anuntat ca vor legalize “casatoriile homosexuale”, socialistii francezi au pe agenda si un “control” al manifestarilor cultelor religioase, pentru a se evita “excesele” si “manifestarile patologice”. Romano-catolicii, majoritari in Franta, sunt ingrijorati pentru ca vad in acest anunt al guvernului un atac la adresa libertatii de credinta. Statul urmeaza sa implementeze un control asupra Bisericii si a organizatiilor laice, pentru a descoperi şi “dizolva” orice caz potential de “patologie religioasa”.

SUA – Dupa patruzeci de ani. Luna aceasta se implinesc 40 de ani de cand Curtea Suprema a dezincriminat avortul in SUA. Analistii se intreaba, cu aceasta ocazie, daca nu cumva avortistii au pierdut batalia avortului in America. Tendintele actuale indica ca o majoritate crescanda a americanilor se identifica ca fiind pro-vita, iar legile care restrictioneaza avortul sunt tot mai numeroase. Publicatia americana Time a publicat saptamana trecuta un material pe tema aceasta (articol).

Chile –Avortul interzis. Chile e una din cele mai conservatoare si traditionale societati din America de Sud. Avortul e interzis, dar cu toate acestea mortalitatea in randul femeilor insarcinate este foarte scazuta. New York Times a publicat un articol informativ privind avortul in Chile (articol).

Candva Marea Britanie – Crestini fara drepturi. Au crestinii dreptul de a refuza sa lucreze duminica pe motive de convingere religioasa? Curtea Suprema a spus NU intr-o decizie emisa saptamana trecuta. Crestinii nu pot refuza sa lucreze duminica, chiar daca convingerile lor religioase le dicteaza contrariul (articol).

Relatii de familie. Wall Street Journal a publicat in decembrie rezultatele unui studiu privind relatiile de familie. Surprinzator, studiul arata ca daca relatiile intre socru si ginere sunt bune, si relatiile dintre ceilalti membri ai familiei sunt bune. Dinamica ginere-socru catalizeaza relatii bune de familie (articol).

luni, 7 ianuarie 2013

Adevarul despre moartea lui MIHAI EMINESCU

Un episod extraordinar al istoriei românilor, ţinut permanent secret, este cel legat de “boala” şi moartea poetului naţional al României, Mihai Eminescu, care, aşa cum s-a văzut, se manifestase direct şi partizan la ziarul Timpul în “Chestiunea Israelită” sau în “Chestiunea evreiască”, fiind împotriva încercărilor evreilor de a bloca sau de a condiţiona recunoaşterea independenţei României. Ceea ce se cunoaşte de către foarte puţini iniţiaţi este însă cum, pentru atitudinea sa, Mihai Eminescu a fost ucis, (de către ­medicul evreu Fr. Iszac”, zic unii, de către o conspiraţie iudeo-masonică am zice noi).

În anul 1882, Mihai Eminescu îi scria Veronicăi Micle:“Timpul acesta m-a stricat în realitate cu toată lumea, sunt un om urât şi temut, fără nici un folos…, unul din oamenii cei mai urâţi din România… Naturi ca ale noastre sunt menite sau să înfrângă relele sau să piară, nu să li se plece lor”. 

“Şi mai potoliţi-l pe Eminescu!” s-a spus l-a un moment dat, în plenul Parlamentului Român, de către acei oameni politici care apărau interesele evreilor, oameni politici masoni, susţinuţi finalmente, din păcate, chiar şi de către oamenii politici conservatori, în numele partidului cărora vorbea

Testamentul Maicii Teofana, mama lui Mihai Viteazu

La Sfânta Mânăstire Cozia, în pronaos, lângă mormântul lui Mircea cel Bătrân, este şi mormântul Maicii Teofana. Am găsit pe internet testamentul ei şi mă bucur să-l pot face cunoscut celor care sunt, într’un fel, fiii mei duhovniceşti. După tragica moarte a lui Mihai Viteazul şi după exilul doamnei Stanca şi al copiilor ei, Tudora, mama sa, se călugăreşte la Cozia, care era un loc de linişte şi de pază pentru cei necăjiţi sau prigoniţi: „Eu, roaba Domnului Iisus Hristos, călugăriţa Teofana, muma răposatului Mihail voevoda din Ţeara Românească, vieţuit-am viaţa ceştii lumi deşartă… şi înşelătoare… şi am petrecut lumeaşte destul, în tot chipul în viaţa mea, până ajunsu şi la neputinţa bătrâneaţelor meale şi la slăbiciunea mea, în sfânta mânăstire, în Cozia la lăcuinţa sfintei troiţe şi la răpausul răposatului Mircea voevoda. Şi trăiiu de ajunsu şi luaiiu şi sfântul cin călugăresc derept plângerea păcatelor meale. Acuş mă ajunse şi vestea de săvârşirea zilelor drag fiiului mieu Mihail voevod de sărăcia doamna sa şi a coconilor domniei lui prin ţărăle străine. Fuiu de plângere şi de suspine ziua şi noaptea. 

duminică, 6 ianuarie 2013

Botezul Domnului - Fresca a Parintelui Arsenie Boca la biserica din Draganescu


Christa Todea Gross, medic cenzurat si hartuit, despre avort si ce NU spun majoritatea doctorilor (VIDEO)

Christa Todea Gross, MEDIC ORTODOX MARTURISITOR, CENZURAT si HARTUIT pt ca spune adevarul. In aceasta conferinta din 2009 face dezvaluiri SOCANTE despre ce se ascunde in spatele usilor spitalelor, clinicilor de planificare familiala (family planning, planning familial, cabinete de planning) din Romania (dar si din strainatate). Ce NU spun majoritatea doctorilor ginecologi, obstreticieni, medicii de planning familial, endocrinologii, dermatologii, medicii de familie despre avort, contraceptie, sterilet etc., bolile cu transmitere sexuala(BTS), bolile venerice, prezervativ, Sindromul Post-Avort.


Parintele Arsenie Boca despre Botez

E foarte semnificativa intreita cufundare a celui ce boteaza in numele Sfintei Treimi. Cufundarea aceasta totala insemneaza atat moartea Domnului pentru noi cat si moartea omului vechi, omul pacatului. Numai cu pretul acestei morti ne invrednicim de ungerea cu Sfantul Mir, prin care ni se impartasesc, dupa oranduirea lui Dumnezeu, Darurile Duhului Sfant si unirea cu Omul Cel nou, Cel venit din ceruri, prin Taina Sfintei Impartasanii.

Mantuitorul nostru nevazut se imbraca cu noi, si pe noi ne imbraca cu Sine: “Cati in Hristos v-ati botezat, in Hristos v-ati si-mbracat” (Galateni 3, 27). (…)
Toti crestinii sunt botezati si totusi nu toti se mantuiesc. De ce? Iata de ce: Darurile Botezului stau inlauntrul fapturii noastre nevazute, asteptand sporirea varstei si vremea mintii, cand, prin propovaduirea Bisericii, aflam despre comoara cereasca cea ascunsa in tarana fiintei noastre.
 Fragment din “Parintele Arsenie Boca. Mare indrumator de suflete din secolul XX”, Editura Teognost, 2002

sâmbătă, 5 ianuarie 2013

Manastirea Diaconesti - Canonul Sfintilor Marturisitori din temnitele comuniste


Ce trebuie sa facă o femeie când este însărcinată?

Un copil va fi sau nu credincios în funcţie de credinţa părinţilor săi. Responsabilitatea revine direct mamei, dar indirect şi tatălui copilului. Viaţa duhovnicească a unui om începe din momentul zămislirii şi se derulează pe tot timpul şederii sale în pântecele mamei. Acest mare adevăr îl simţeam, dar nu puteam să îl explic. Mi-a fost dat să-l aflu la aceeaşi intensitate şi la acelaşi ison duhovnicesc la cei doi mari părinţi sfinţi înaintea lui Dumnezeu - Cuviosul Paisie Aghioritul din Muntele Athos şi la Părintele Arsenie Boca de la Mânăstirea Prislop. De asemenea Părintele Teofil de la Mânăstirea Sâmbăta de Sus, îl cita tot pe Părintele Arsenie Boca care spunea la nişte fraţi că "voi sunteţi sinteza harababurii din casa părinţilor voştri".

Într-adevăr, un copil este o sinteză a celor doi părinţi în adevăratul sens al cuvântului. Copilul copiază genetic pe părinţii săi, pe tata sau pe mama, dar se duce şi înapoi până la al patrulea neam. Uneori observăm că seamănă foarte bine cu bunicul după mamă sau cu cel după tată. Copilul moşteneşte deopotrivă şi patimile care îi luptă pe părinţii săi. Este o mare taină genetica umană şi din păcate, de cei mai mulţi oameni nebăgată în seamă.