joi, 30 august 2012

Sfintii inchisorilor comuniste - Martirii neamului romanesc lasati uitarii (VIDEO)

















Valeriu Gafencu - mărturisitorul din inchisorile comuniste: "Dumnezeu nu este de vânzare"

Nume dulce şi scump tuturor românilor iubitori ai adevărului lui Hristos, Valeriu Gafencu este poate exemplul cel mai limpede pentru omul zilelor noastre că sângele martirilor rodeşte Viaţă până la sfârşitul veacurilor. Deşi oficial poate că nu suntem foarte aproape de o recunoaştere obştească a sfinţeniei mărturisitorilor români din închisori şi de canonizarea lor, totuşi suntem datori să le cunoaştem jertfa şi să-i cinstim. „Sfântul închisorilor”, aşa cum l-a numit părintele Nicolae Steinhardt pe Valeriu Gafencu, a fost un model de înaltă trăire duhovnicească, căutând permanent să-L slăvească pe Dumnezeu, cu vorba, dar mai ales cu fapta.

Valeriu Gafencu s-a născut la 24 ianuarie 1921, în Basarabia, lângă oraşul Bălţi. De la tatăl său a moştenit o mare dragoste de ţară, iar de la mama, o femeie

Magnetismul parintelui Arsenie Boca

M-am casatorit cu o credincioasa, Emilia, eu fiind ateu pe atunci. Prin ea l-am cunoscut pe Parintele Arsenie Boca, prin 1972. Sotia mi-a propus sa mergem la Parintele Arsenie la Draganescu, dar nu ne-am inteles. I-am dat chiar o palma sotiei, dar pana la urma am plecat impreuna la Draganescu. Acolo era lume multa, din toate partile. La intalnirea cu Parintele, acesta mi-a zis mustrator: “Ai venit ma, ai venit? Tu care bei vin Cotesti, ai cotit-o”. A stat de vorba cu toata lumea, apoi iar mi-a zis: “Ma, n-ai incredere in mine. Vrei s-o bati iar”. La plecare mi-a zis: “Sa mai vii la mine”. M-a atras ca un magnet si l-am vizitat ori de cate ori am avut ocazia.

Si a doua oara cand am venit l-am gasit pe Parintele inconjurat de multa lume. M-am plans Parintelui de locul de munca (eram vopsitor, lucram in mediu de gaze) si mi-a zis: “Lasa ma, ca ai sa te duci la cei cu halate albe”. Peste 2 saptamani, fratele meu, care lucra la spital, mi-a zis ca este un post de zugrav la spital. M-am transferat cu locul de munca la spital, unde am lucrat pana in 1992, cand am iesit la pensie de boala. Cand am mers iar la Parintele Arsenie, mi-a zis: “Cum e, ma, la halate albe?” si i-am spus: “E foarte bine Parinte. Va multumesc ca m-ati ajutat”.

De la o vizita la alta simteam ca ma incarcam cu energie. Cand plecam de la Parintele Arsenie ma simteam usurat. O data m-am plans Parintelui ca sotia mea e cam rea. Atunci Parintele a facut o experienta cu mine. Mi-a spus ca sunt altele si mai rele, apoi m-a rugat sa duc niste bagaje la casa parohiala, peste drum. Am dus bagajele, am intrat si apoi am intrebat daca e cineva acasa. A iesit o persoana cu gura mare: “Ce vrei ma? De ce bati? Vrei sa chem militia?”. “Doamna – am zis – v-am adus niste bagaje”. Ajungand din nou la Parintele, acesta mi-a zis: “Ai vazut ca sunt altele si mai rele?”. Alta data mi-a zis: “Rabda, mai, realitatea, altfel va veti desparti”. (Eugen Butum, 52 ani, Fagaras)

“Noi marturii despre parintele Arsenie Boca”, editura Agaton, 2005

Pictorul si Parintele Arsenie Boca

Odata, m-am dus la Draganescu sa vorbesc cu Parintele. In biserica n-am vazut nici un om cu barba, imbracat in haine calugaresti – asa cum imi inchipuiam ca trebuie sa arate Parintele Arsenie. Acolo era doar un om imbracat in halat alb si cu boneta pe cap. Vazand ca nu pot lua legatura cu dumnealui, m-am hotarat sa plec. Atunci, numai ce vad omul acela imbracat in halat vine catre mine si ma intreaba: “Ce cauti?”.

Eu m-am intors catre dansul si i-am raspuns ca il caut pe pictorul Arsenie. “Ce ai cu pictorul Arsenie?” – ma intreaba dumnealui. “Am si eu ceva” – i-am raspuns. Omul zice: “Vino mai aproape”. Si iar ma intreaba ce am cu pictorul Arsenie si eu iar ii spun ca am si eu ceva. Apoi dau sa plec. Omul acela imi zice cu vorba blanda: “Hai, ma, sa-ti spun eu ce ai cu pictorul Arsenie”. Si incepe sa-mi spuna de ce il caut pe Parintele.

Vazand ca-mi spune gandurile, ca-mi spune de ce am venit la dansul, mi-am dat seama ca omul acela in halat alb nu poate fi decat Parintele Arsenie Boca. I-am zis: “Dumneata esti pictorul si Parintele Arsenie”. Si dumnealui imi zice: “Pe ce te bazezi cand spui ca eu sunt?” si eu ii zic: “Mi-ati spus gandurile mele si de ce am venit, ori altcineva nu putea sa mi le spuna decat Parintele Arsenie”. Si i-am mai zis: “Parinte, inca un om ca dumneavoastra nu mai este in Romania”. Atunci, dumnealui imi zice “Du-te, ma!” si ma mangaie pe fata cu mainile. (Biliboaca Matei, Savastreni)

“Noi marturii despre parintele Arsenie Boca”, editura Agaton, 2005

miercuri, 29 august 2012

Vizita parintelui Arsenie Boca

Fratele Silea Miron zicea ca a bagat si el apa in lapte pentru ca sa-si poata achita datoria. Dupa aceea s-a imbolnavit si l-au internat in spital. A stat mult in spital. Odata, zicea el, am auzit usa salonului unde eram eu. Ma uit, nimeni. Se deschide usa si se inchide. Nimeni. Imediat, simt ca se lasa arcurile de la patul meu; dupa un timp, se ridica iar arcurile, se deschide usa si se inchide, dar nu vad pe nimeni. Dupa ce m-am facut sanatos, m-am dus la Parintele Arsenie si l-am intrebat: „Parinte, nu cumva ati fost la mine cand am fost la spital?”. „Ba da, ma, am fost si ti-am vazut suferinta”. Si i-a spus ca aceasta i s-a intamplat din cauza ca a bagat apa in lapte. Toate necazurile sunt ingaduite de Dumnezeu, pentru pacatele noastre. (Morar Gheorghe, Ucea de Sus)

*


Odata am dus trei femei din Sibiu la Parintele, la Draganescu si am stat o zi intreaga acolo, caci ele nu-i vedeau decat spatele (n.n.: in timp ce picta). Spre seara, mi-a zis: „Ada-le aici” si le-am dus in fata Sfintiei Sale. La una i-a zis: „Tu ai venit aici ca ti s-au furat cutare lucruri, dar, mai intai, tu ai furat si de aceea patimesti acum”. La a doua i-a zis numarul avorturilor pe care le-a facut. Acesteia pana la sfarsitul vietii nu i s-au uscat lacrimile si a facut milostenie cu nemiluita. La a treia i-a zis: „Ai facut trei case din furt, dar nu vei avea niciodata multumire si pace”. Si asa a fost; a avut o boala cumplita. (Ana Bichi, Sibiu)


*


S-a dus un cetatean la Draganescu si Parintele Arsenie era pe schela, pictand. De cum l-a vazut pe Parintele, omul a strigat: „Parinte, eu am dreptate, dar tribunalul nu-mi da dreptate si mi-a luat mostenirea”. Parintele coboara repede de pe schela si-i spune: „Ma omule, daca oamenii iti fac dreptate, atunci Dumnezeu ce sa-ti mai faca?”. Si l-a calmat pe cel in cauza, incat a plecat omul linistit si foarte impacat, renuntand de buna voie la mostenire! (Silvia Patrucean, Sibiu)


Parintele a spus ca „este mai mare pacea ca dreptatea”. (Burs Maria, Ucea de Sus)

“Noi marturii despre parintele Arsenie Boca”, editura Agaton, 2005

luni, 27 august 2012

“Vasile, tu ti-ai ales avere, nu muiere”

In 1941 a venit la Parintele Arsenie Boca pentru sfat si un frate al meu, Vasile, casatorit in satul Calbor, langa Fagaras. Venise pentru ca se gandea ca va fi chemat si el in razboi si sa primeasca binecuvantare. Cand a ajuns in fata Parintelui, fara sa-i spuna cine este, parintele i-a spus: „Vasile, tu ti-ai ales avere, nu muiere. Pentru asta vei suferi toata viata.”. Atat i-a spus. Si asa a fost. El isi luase o fata bogata, cu pamant nesfarsit. Cand au venit comunistii, i-au luat si pamantul de sub casa lui. (Pr. Sofonea Ioan, Sibiu)

Prin anul 1985 am fost la Parintele Arsenie cu o fotografie a parintilor mei. Cand a vazut fotografia mi-a zis: „Mai, sa stii ca lui taica-tau ii va taia piciorul si va ramane in pensie”. Acest lucru s-a si intamplat, dar nu imediat, ci dupa 7 ani si 2 luni. Parintele Arsenie ne stia si trecutul si viitorul. (M.S., Victoria)

Eu sunt la a doua casatorie, binecuvântata si aceasta de Parintele Arsenie. Când eram casatorit cu prima sotie, l-am rugat sa mijloceasca ca sa ne binecuvânteze bunul Dumnezeu cu copii. Apoi i-am spus ca sotia avusese doua sarcini extrauterine. Dânsul mi-a raspuns: „Minte, ma, dar daca n-a vrut sa alapteze copii, va alapta cancer”. Într-adevar, a murit de tânara, cu cancer la piept. (Dumitru Matronea, Sibiu)

“Noi marturii despre parintele Arsenie Boca”, editura Agaton, 2005

Ioan Ianolide - Eliberarea din inchisoare

Era luna iulie şi încă ni se spunea că nu vom fi eliberaţi dacă nu ne reeducăm. În starea în care mă găseam eu nu mai aşteptam decât moartea. Totuşi în zilele din urmă ale lunii au început să plece sute de oameni zilnic.

Am fost dus în celular. Mi s-au dat zdrenţele personale pe care le mai aveam după mai bine de 20 de ani de temniţă. Încă nu ştiam şi nu credeam că voi fi eliberat. Totuşi în ziua de 31 iulie mi s-a pus în mână foaia de eliberare şi un bilet de tren până la Bucureşti. Am avut un şoc şi am plâns spasmodic… Nu-mi venea să cred. Nu ştiam unde să mă duc şi nici cine mai trăia din familie. Tata fusese categorisit chiabur şi deci era greu de crezut că familia mea mai locuia în casa bătrânească. Nu ştiam decât de o rudă mai îndepărtată din Bucureşti care avea şanse să fi supravieţuit şi am cerut să merg la ei. Mi se părea că se învârteşte totul cu mine.

Imagini de la manastirea Rohia

Mai multe, aici.

duminică, 26 august 2012

Scopul casatoriei - Pr Arsenie Papacioc





IMPRESIONANT: Marturia Parintelui Pantelimon despre Arsenie Boca

La manastirea Ghighiu, in buza Ploiestiului, isi traieste batranetile unul dintre ultimii ucenici ai Parintelui Arsenie Boca, cel numit cu atata dragoste si evlavie, “Sfantul Ardealului”.

Cu mult inainte sa-ti dea binete si sa-ti vorbeasca, parintele Pantelimon te intampina cu un zambet cat o latifundie de lumina, plutind spre tine printre stupii de-albine pe care ii pastoreste in clipele dintre rugaciuni. Chipul sau ascutit prin post aspru, pe care flutura o barba alba si rara, iradiaza un soi de inocenta copilareasca, in vreme ce ochii par ca tradeaza o taina care il bucura permanent. Taina si bucuria credintei traite deplin. La 83 de ani, viata sfintiei sale e un sir de incercari pe care le-a transformat in trepte spre mantuire. Asa l-a invatat duhovnicul sau dintai, parintele Arsenie Boca, a carui amintire o poarta nestinsa in suflet si despre care vorbeste greu. Smerit, batranul calugar de la Ghighiu se teme sa nu fie acuzat de trufie, facandu-si, Doamne fereste, reclama, pe renumele celui mai mare duhovnic al Transilvaniei.

In anii ’50, parintele Pantelimon a fost calugar la manastirea Brancoveanu, de la Sambata de Sus, din Fagaras. Pe urma, a suferit pentru credinta in temnitele comuniste mai multi ani. I s-a interzis sa reintre in manastire si abia in 1980 s-a adapostit la Ghighiu, unde a fost preotit si unde slujeste si azi. Interviul pe care il publicam a fost realizat in toamna anului 2007.

“Un cuvant ca de foc”

- Cum l-ati cunoscut pe Parintele Arsenie Boca?

La definiţia păcatului

„Rădăcina necazurilor e aceeaşi cu rădăcina răutăţilor: păcatul - înfrângerea morală a omului, când el conspiră cu diavolul contra Legii lui Dumnezeu. Atunci se transformă omul - fiul lui Dumnezeu în fiul diavolului, prin ascultarea de acesta. El îi imprimă spiritului, minţii şi inimii, pecetea firii sale: autonomia, răzvrătirea şi autoîndumnezeirea.

Cu pecetea acestor caracteristici iese din împărăţia Harului sub focul mâniei lui Dumnezeu, ajungând fiul pieirii. Necazurile, târcoalele morţii, sunt numai primele unelte ale lui Dumnezeu, ca să-l trezească şi să-i deschidă ochii să vadă că aşa merge în întuneric, în împărăţia morţii.

Dacă omul stă prea mult în ascultarea celui viclean, pierde credinţa, i se întunecă mintea, nu mai ascultă de nimeni, face din necazuri „motiv" de necredinţă, a cărei final e fie sinuciderea, fie nebunia.

Când oamenii o apucă pe acest „drum larg" al pieirii, când - cu timpul - relele devin deprinderi, „a doua natură", să te ferească Dumnezeu să le stai în cale şi să-i opreşti. Te vor călca în picioare, te vor dispreţui, din retrograd nu te vor scoate, din anacronic nu vei ieşi decât suflându-te din cale sau răstignindu-te pe cruce.

În „lumea aceasta" nu poţi crede în Dumnezeu nepedepsit.

Şi, pentru credinciosul luminat de Har, soarta aceasta e firească: viaţa lui Iisus se arată şi în ucenic. Acela e ucenic, care are iubirea de Dumnezeu şi de oameni până la cruce: Nu urăşte oamenii de pe nici o cruce pe care-l răstignesc ei. Aceasta este iubirea care nu cade niciodată. Aceasta e porunca supremă, Testamentul lui Iisus Hristos: cauza lui Dumnezeu pe pământ, pentru care ucenicii Săi nu-şi cruţă viaţa. Aşa se biruie diavolul.”

Sursa: P.S. Daniil Stoenescu, Ieromonah Arsenie Boca, Părintele Arsenie - Omul îmbrăcat în haină de in şi îngerul cu cădelniţă de aur, Editura Charisma, Sinaia, 2009, ed. a II-a.

Parintele Justin Parvu: "Trebuie să păstrăm linia Sfinţilor"

- Cei ce mărturisesc apărându-şi credinţa sunt ca nişte apologeţi ai vremurilor acestora. Este dovadă de curaj şi de sacrificiu să mărturiseşti pentru că astăzi, când adevărul este sistematic ascuns cu meşteşugire diplomatică, riscul este foarte mare: să-ţi pierzi serviciul, să ajungi pe drumuri, să intri la puşcărie, să fii caterisit…

“- Părinte, Biserica este astăzi clătinată de multe devieri. Ce atitudine să avem faţă de ele?

- Nu poate fi vorba despre un eroism exagerat?- Nu este un eroism deloc, ci frica de a nu-ţi vinde sufletul, este o datorie. A nu mărturisi este exagerat, a tăcea este mai grav.

- Şi când trebuie să taci?

- Când o fi timpul. Trebuie să ştii când să taci şi când să mărturiseşti. Dar de cele mai multe ori tăcerea este ascundere a acestor realităţi, o trădare a

Aspazia Oțel Petrescu: „Rugăciunea mi-a salvat viaţa”

Doamna Aspazia Oţel-Petrescu este una dintre multele femei care au pătimit ani de zile în temniţele comuniste, având în suflet o necuprinsă dragoste de neam şi ţară. În cei 14 ani de detenţie a trecut prin închisorile de la Mislea, Dumbrăveni, Miercurea-Ciuc, Jilava, Botoşani şi Arad. A răbdat chinurile la care a fost supusă cu vitejie şi credinţă în Dumnezeu, iar Domnul cel Atotmilostiv i-a purtat de grijă, a mângâiat-o şi i-a adus bucurii duhovniceşti, ajutând o să depăşească momentele critice. Fie ca jertfa ei, precum şi cea a tuturor celor întemniţaţi pentru credinţa lor, vii sau mutaţi la Domnul, să ne dea şi nouă curaj în lupta cu propriile păcate, cu patimile şi ispitele, îmbărbătându-ne pentru a duce lupta cea bună, păzindu-ne împotriva necredinţei ce caută să stăpânească astăzi lumea. (R.T.)


- Cum priviţi acum perioada detenţiei?


- O consider o onoare, aşa cum şi Petre Ţuţea o considera. Am un moment de emoţie...(lăcrimează, n.red.)…, toţi îl avem, când ne gândim ce mare onoare ne a făcut Dumnezeu că ne-a aşezat pe o linie care a fost deschisă cu atâţia ani în

Intoarcerea la Hristos - Ioan Ianolide

Intoarcerea la Hristos - Editia completa

sâmbătă, 25 august 2012

Ioan Ianolide

 Mai jos, un text pe care Ioan Ianolide l-a scris in 1963.

“Sunt în vârstă de 64 de ani. Din 1941 până în 1964 am fost în închisoare, torturat şi batjocorit – mai întâi sub dictatura lui Antonescu, apoi sub cea comunistă….
L-am mărturisit pe Hristos întreaga mea viaţă, iar în 1944 m-am închinat cu totul Lui. M-am confruntat mereu cu materialismul, fie el burghez, fie comunist. Am comparat şi confruntat credinţa creştină cu islamul, budismul, confucianismul şi, fireşte, cu iudaismul talmudic. Am comparat Ortodoxia cu Romano-Catolicismul, Protestantismul şi neo-Protestantismul. Am dat o luptă mare cu ateismul…
Aproximativ 5 ani de zile m-am aflat în izolare totală, înfometat şi dezbrăcat. Mai mult de 15 ani am stat în încăperi comune -unele mai mici, altele mai mari; am trăit acolo, zi şi noapte, silit, ca şi toţi ceilalţi, să folosesc „ tineta “pentru necesităţile fizice (un fel de hârdău). Uneori eram îngrămădiţi opt deţinuţi într-o celulă de 2 metri patrati , dormind câte doi, trei sau patru într-un pat. Trupurile şi sufletele ni se frecau unele de altele în fiecare clipă. Teroarea exercitată de gardieni, foamea, frigul şi bolile păreau de-a dreptul suportabile în comparaţie cu oroarea care se instala între oameni diferiţi, disperaţi şi adeseori decăzuţi, descompuşi.

„Este mai mare pacea ca dreptatea”

S-a dus un cetatean la Draganescu si Parintele Arsenie Boca era pe schela, pictand. De cum l-a vazut pe Parintele, omul a strigat: „Parinte, eu am dreptate, dar tribunalul nu-mi da dreptate si mi-a luat mostenirea”. Parintele coboara repede de pe schela si-i spune: „Ma omule, daca oamenii iti fac dreptate, atunci Dumnezeu ce sa-ti mai faca?”. Si l-a calmat pe cel in cauza, incat a plecat omul linistit si foarte impacat, renuntand de buna voie la mostenire! (Silvia Patrucean, Sibiu)


Parintele a spus ca „este mai mare pacea ca dreptatea”. (Burs Maria, Ucea de Sus)

“Noi marturii despre parintele Arsenie Boca”, editura Agaton, 2005

Povestea incredibila a unui superstar de fotbal american, convertit la Ortodoxie

Echipa de fotbal american a Oţelarilor din Pittsburg a avut unul dintre cei mai de temuţi jucători pe postul de safety din liga profesionistă. Cu o combinaţie perfectă de viteză, intuiţie şi duritate Troy Polamalu a fost jucătorul ideal pe acest post. Doar în sezonul 2008, acesta a realizat peste 432 de tackle-uri, 7 sacks (secerări a oponenţilor) şi 17 interceptări. Aceste realizări l-au făcut pe cel desemnat de 3 ori “jucătorul profesionist al sezonului” să-şi ajute echipa să participe la cel de-al doilea playoff pentru campionat, disputat în ultimii 3 ani.

Când Troy intră pe teren, este un Leu.

Încerc să fiu pasional în toate aspectele existenţei mele: cum îmi iubesc soţia, cum îi slujesc, cum îi slujesc cu voia Domnului fiului meu. La fel încerc să fiu fierbinte şi în privinţa fotbalului, în modul în careascult de antrenori, cum îmi ajut coechipierii cu pasiune, cum încerc să slujesc Domnului cu sinceritate.”

Troy e creştin încă din facultate, iar după debutul în liga profesionistă în 2003 a muncit din greu să-şi păstreze caracterul curat şi să nu se lase furat de faimă şi succes.

vineri, 24 august 2012

Rod Dreher, scriitor din Philadelphia- De la romano-catolicism la Ortodoxie

Am venit la ortodoxie in 2006 un om frant. Am fost un practicant sincer si un romano-catolic convins multi ani la rand dar credinta mea a fost zguduita in mare parte de ceea ce am descoperit lucrand ca reporter si investigand scandalul legat de abuzul sexual. Presupunerea mea dintotdeauna a fost ca ale mele convingeri teologice mi-ar proteja miezul credintei de orice incercare dar informatiile pe care le aveam si care ma chinuiau mi-au diminuat puterea de a crede in pretentiile de adevar ecleziale ale Bisericii Romane. Pentru sotia mea si pentru mine Protestantismul nu era o optiune, dat fiind ceea ce cunosteam despre istoria bisericii si date fiind convingerile noastre despre teologia sacramentala. Ne-a mai ramas Ortodoxia ca singur liman la care putem trage in urma furtunii ce ameninta sa ne darame credinta.

Povestea zilei: Bani de samanta de la Parintele Arsenie Boca

Era prin anul 1953. Foamete mare. Parintii nu aveau ce sa ne dea de mancare. Eram 11 frati acasa si mama statea iar sa nasca. Atunci, tata s-a hotarat sa mearga la Manastirea Prislop la Parintele Arsenie Boca. Cand a ajuns a vazut ca acolo erau multi oameni de pe Valea Oltului, imbracati frumos. Tata era foarte rau imbracat, ca nu avea haine bune. S-a asezat la usa bisericii. Parintele era la strana. Dintr-o data, l-a chemat pe nume: „Vino, mai, incoace, Cercel Popoviciu! De ce stai acolo?”.

Dupa ce s-a terminat slujba, au plecat cu totii la masa. O parte din oameni s-au dus la padure sa taie lemne pentru manastire, ca pe vremea aceea era in

“Eu nu deschid Cartea, ea deschide mintea”

A venit in biserica un om si l-a intrebat pe Parintele Arsenie Boca daca sa mai manance fructe si legume din gradina, ca sunt radiatii multe. Parintele i-a zis: „Mai, sa pice din cer otrava pe pamant si sa mamanci; cine are credinta, nu are nimic”. (Burs Maria, Ucea de Sus)

Altadata, cand m-am dus la Draganescu, m-am nimerit cu un student din Hateg. Parintele Arsenie ne-a primit in casa parohiala. Studentul l-a intrebat pe Parintele: „Parinte, am auzit ca dumneavoastra deschideti Cartea”. Parintele Arsenie ii raspunde: „Eu nu deschid Cartea, ea deschide mintea”. (Maria Matronea, Sibiu)

Odata, cineva a intrebat: „Parinte, oamenii care mor de cancer se mantuiesc?”. „Ma, stiti <<ca’n cer>>”. Ati inteles. Sa spuna „Doamne, ai mila de mine!”. Sa fie impacati cu toata lumea si prin suferinta lor vor avea parte de cer, de mantuire”. La aceasta intrebare, Parintele Ilarion Argatu raspundea ca acesti oameni sunt mucenici prin suferinta, rabdare, rugaciune, impacare cu toata lumea, spovedanie si marturisire. (Maria Matronea, Sibiu)

“Noi marturii despre parintele Arsenie Boca”, editura Agaton, 2005

“Si ceilalti unde-s, mai?”

Odata, Parintele Arsenie Boca era în biserica de la Draganescu si vorbea cu lumea. Îl chema pe fiecare aproape de dânsul si îi zicea pacatele în auzul tuturor. L-a întrebat pe un barbat de 46 de ani, cu femeia bolnava: „Câti copii aveti, mai?”. Omul a zis ca are 3 copii. „Si ceilalti unde-s, mai? Ori i-ati aruncat pe gârla?”. Omul i-a spus ca n-a aruncat nici un copil pe gârla. „Si atunci - zice Parintele - atunci unde sunt ceilalti? Stiu ca nu i-ati înecat în gârla, dar i-ati „aruncat ” asa cum faceti voi. Uite, ce-ti spun. Du-te si lamureste-­ti, femeia sa mai faca înca un copil si nu va mai fi bolnava. Daca va mai da nastere înca unui copil, va va ierta Dumnezeu o parte din pacate, dar sa stiti ca va mai ramân multe pacate. Ai înteles, mai?”. „Am înteles Parinte” - a zis omul.

Odata, Parintele Arsenie i-a spus unui tânar care venise la el: „Daca vrei sa mai faci o facultate, promite-i lui Dumnezeu ca nu vei lua spaga de la nimeni. Si sa mai lasi femeile. Atunci îti va mai reveni vederea, ca vad ca porti ochelari si vei reusi sa ajungi doctor” (Biliboaca Matei, Savastreni)

“Noi marturii despre parintele Arsenie Boca”, editura Agaton, 2005

joi, 23 august 2012

Parintele Justin Parvu: "Care este mai tare în mitocănii acela guvernează, adică cel care are banul să îl poată corupe pe cel sărac"

Părinte, acum când situația economi­că și politică a țării e foarte bulver­santă, ce nădejde politică mai putem avea azi, când lipsește un conducător cu o linie politică echilibrată și care să îi pese de țară și de popor mai mult decât de propriul lui scaun?

Toate stăpânirile acestea noi so­cotim că sunt de la Dumnezeu, și avem datoria să ne supunem. Dar sunt stăpâniri dinafară care intră înăuntrul poporului, sărind peste gard, stăpâniri care intră pe ușa democratică a unui popor, care se impun prin modul lor de a guverna și nu sunt impuși dinafară. Care este mai tare în mitocănii acela guvernează, adică cel care are banul să îl poată corupe pe cel sărac. Se ajunge să cumperi conștiința omului cu un kg. de făină și orez și jumătate de litru de ulei. Acesta este politicianul compromis și care se degradează în fața unui popor. Cu ce încredere poți să îi acorzi unui astfel de politician casa și averea unui stat? Cel care acordă votul de încredere unui astfel de politician nu este ca un nebun care își dă foc la propria casă? De aceea noi nu mai ieșim din această sta­re de mizerie. Pentru această mizerie nu e de vină doar Europa și pute­rile lumii, ci în primul rând se datorează lipsei noastre de administrare internă. Pentru că Europa nu vine la mine la primărie să mă controleze ce am lucrat eu într-o lună de zile și cum am asfaltat drumul.

Cel care guvernează trebuie să aibă durere de inimă pentru sărăcia bieților cetățeni. Atâta vreme cât nu avem la cârma țării oameni care săguverneze cu spirit de jertfă pentru popor și cu bi­necuvântarea lui Dumnezeu, nu ieșim la orizont. Căci așa era formula veche de altădată: cu harul lui Dumnezeu, „din mila lui Dumnezeu Domn al acestei țări…”, și cu voința națiunii. O guvernare fără Dumnezeu este o guvernare fără conștiință. Atâta vreme cât vom alege conducători fără Dum­nezeu, vom merge din rău în mai rău și nu există nicio speranță pentru un viitor mai bun.

marți, 21 august 2012

Ce le transmite profesorul Ilie Gherhes conducatorilor din Maramures: “Nobletea obliga”

Lect. univ. dr. Ilie Gherhes a vorbit, pentru ZiarMM.ro, despre topul celor mai frumoase regiuni din Romania, intocmit de jurnalistii britanici, top in care judetul Maramures apare pe primul loc. Profesorul maramuresean da cateva definitii cu privire la ceea ce inseamna Maramuresul, definitii bazate pe cele spuse de anumite persoane, precum Mihai Eminescu.

“Exista doua definitii foarte importante: un japonez numeste Maramuresul ca fiind satul primordial al Europei, iar poeta Ileana Zubascu Cristea ii spune Maramures, taietura pe fruntea latinitatii. Maramuresul a fost tot

“Cu dragostea si smerenia, te mântuiesti”

M-am dus la Parintele Arsenie Boca, la Draganescu si i-am cerut o explicatie la o pictura din partea stânga, de la intrare, pictura care se numeste “Calea contemplatiei si a nevointelor cu dreapta socoteala”. Dânsul mi-a raspuns: „Ma, macar de m-ar întreba multi de asta” si, aratându-mi pictura, a zis: “Daca tii aceste doua faclii ridicate în sus - dragostea si smerenia, te mântuiesti”. (Morar Gheorghe, Ucea de Sus)

Odata, un unchi de-al meu a calatorit în tren, împreuna cu Parintele. Au discutat ei de una, de alta, dar unchiul meu nu stia cine este. Când au ajuns la destinatie, Parintele i-a spus: „Hai sa coborâm, mai Petre!”. Unchiul meu a ramas uimit. Cum de stia Parintele cum îl cheama? Mai mult, dupa ce au coborât, Parintele i-a spus ca, în curând, sotia sa va cadea bolnava la pat, dar ca el, cum va vedea aceasta, sa vina cu ea la dânsul, ca de nu, femeia va zace 21 de ani pe pat. Când s-a îmbolnavit, unchiul meu nu l-a putut cauta pe Parintele, iar sotia lui a zacut 21 de ani pe pat, paralizata. (Stanciu Maria Georgeta, Sibiu)

“Noi marturii despre parintele Arsenie Boca”, editura Agaton, 2005

Ioan Ianolide despre Părintele Arsenie Papacioc: "Om de luptă şi sacrificiu"

Ieromonahul Arsenie: mărunt, slab, ager şi viu, mare duhovnic, om fără compromisuri. Micul cel mare. S-a călugărit din vocaţie. Suflet şi trup feciorelnic, caracter integru. Energie necurmată şi imensă putere de iubire. Om de luptă şi sacrificiu. Conştiinţă şi capacitate misionară.

A făcut prozeliţi înainte şi după ce a depus votul monahal. S-a zbătut să impună adevărata conştiinţă creştinilor şi a reuşit. Luptător încercat, el spunea: „Noi înfruntăm pe atei la ei acasă.” Este un far al lui Hristos.

Din cartea Intoarcerea la Hristos, de Ioan Ianolide

“Ce vina are lemnul ca tu te-ai împiedicat de el”

Pe vremea când eu înca nu ma nascusem, un unchi al mamei lucra împreuna cu o echipa de meseriasi la restaurarea unei parti a asezamântului mânastiresc de la Sâmbata. Într-o buna zi a mai fost adus înca un mester, chiar de la noi din sat. Când barbatul a intrat în curtea mânastirii, unde era dezordine ca într-un santier, s-a împiedicat de un capat de bustean, pe care l-a înjurat naprasnic. În aceeasi zi, spre sfârsitul amiezii, Parintele Arsenie, abia întors de la Sibiu, se grabea sa ajunga la biserica pentru slujba vecerniei. El s-a oprit lânga acel strain, în curte, de fata cu unchiul mamei si l-a mustrat: „Ma, Gheorghe, ce vina are lemnul ca tu te-ai împiedicat de el? Sa nu mai înjuri în sfânta manastire niciodata, ca sa nu te certe Dumnezeu în locul meu!”. Unchiul, împreuna cu cei aflati în preajma, au împietrit, iar mesterul vinovat se uita la tânarul calugar cu gura cascata. Parintele nu avusese de unde sa afle nici întâmplarea cu pricina, nici numele barbatului din Sinca, pe care îl vedea pentru prima oara în viata.. .

“Noi marturii despre parintele Arsenie Boca”, editura Agaton, 2005

luni, 20 august 2012

“Astia sunt banii vaduvei sarace din Scriptura!”

Pe atunci eram tânara si ma dusesem la Parintele sa-i marturisesc dorinta de a avea un copil, desi medicii îmi spusesera sa-mi iau gândul de la asa ceva, fiindca sufeream de o boala. Abia m-am casatorit si tineam foarte mult sa devin mama. Înainte de-a apuca sa deschid gura, Parintele Arsenie m-a întrebat: „De ce te-ai dus la doi doctori?”. Desi fusesem martora la scenele petrecute înaintea mea cu alti crestini, parca tot nu-mi venea sa cred! Parintele a continuat blând: „Tine-te de un singur doctor, primul, acesta e mai bun si nu mai lua atâtea medicamente. Mergi doar la bai termale. Tu ai avut o raceala la 7 ani, dar o sa treaca totul. De­abia te-ai cununat, asa ca fii încrezatoare. Peste câtiva ani ai sa nasti o, fetita blonda, de toata frumusetea, care îti va aduce multe bucurii în viata. Acum, da-mi plicul din geanta. Numai banii astia îi primesc pe ziua de azi, pentru pomelnicul pe care mi l-ai adus de la consateanca ta, fiindca sunt trimisi cu mare credinta si nefericire”. În acea clipa am început sa plâng. Tremuram din tot trupul.

Într-adevar, aveam la mine un plic cu o hârtie de 100 de lei si un pomelnic, de la Nastuca Mustina, o fata foarte amarâta de la noi din sat. Era handicapata, vorbea gângav, se cocosase si parea îmbatrânita înainte de vreme, de aceea noi îi si spuneam “Tuca babii”. Traia de pe o zi pe alta mai mult din mila celorlalti. Când a auzit ca plec în pelerinaj sa-l întâlnesc pe Parintele Arsenie Boca, mi-a dat ultimii bani pe care îi mai avea în casa si mi-a dictat un pomelnic cu toti mortii ei dragi, pe care si-i mai amintea. Eu am insistat sa-si pastreze banii, spunându-i ca îi voi plati eu pomelnicul, însa ea nu a vrut în ruptul capului. Dupa ce am ajuns la Parintele Arsenie si m-am asezat la rând în biserica, am observat ca el îi mustra pe cei care încercau sa îl plateasca, fie si sub forma de danii. Le spunea: „Dati la saraci, nu mie!”. Atunci m-am simtit rusinata si am ascuns plicul în geanta. Ma hotarâsem sa îl rog pe Parintele sa primeasca pomelnicul fara sa mai pomenesc ceva de bani. Când am auzit ca-mi cere plicul, am înghetat… Îmi dadeam seama ca el stia, pur si simplu, totul! Dar Parintele a adaugat: „Astia sunt banii vaduvei sarace din Scriptura! Suta asta de lei este mai pretioasa decât un munte de aur. Asa se dovedeste credinta! Du-te si spune­-i ca pe lumea asta este cea mai amarâta fiinta, fiindca o mai asteapta si alte nenorociri, dar pe lumea cealalta îi promit ca va fi desfatata de fericire. Acolo se va întâlni cu mine, dupa cum tânjeste astazi”.

M-am întors la Sinca Noua coplesita de aceasta prima întâlnire cu Parintele Arsenie Boca. Parca eram fermecata. Timpul trecea, dar eu nu ma puteam desface de amintirea lui. Peste trei ani, am facut un alt pelerinaj, reîntâlnindu-ma cu marele duhovnic. Semnele prorocirilor sale se împlinisera. „Tuca babii” fusese omorâta de un hot, într-o noapte, iar eu am nascut o fetita blonda, ca un înger. Am plâns în fata Parintelui când l-am revazut, caci el îmi cunoscuse îndoiala! Abia la a doua întâlnire am simtit ca ma primise cu adevarat în turma fiilor sai duhovnicesti. Chiar si astazi circula vorba printre oameni ca Parintele tinea minte absolut toate numele crestinilor carora le-a dat binecuvântarea. La Judecata de Apoi îi va lua sub aripa sa ocrotitoare pe toti aceia care au crezut cu adevarat în puterea lui. (Lucia Chima, Sinca Veche)

“Noi marturii despre parintele Arsenie Boca”, editura Agaton, 2005

“Pe tine te bat de fapt cele 22 de avorturi pe care le-­ai facut!”

Stateam cuminte si asteptam sa-mi vina rândul. Parintele Arsenie Boca tuna si fulgera împotriva pacatului, la crestini, iar eu ma faceam tot mai mica, pe masura ce ma apropiam de el. Cu epitrahilul tras peste un halat, cu o caciula pe cap si cu pantofii încaltati în galosi, Parintele Arsenie catehiza, predica, mustra si binecuvânta, dezvaluind pacatele fiecaruia, dupa masura. Am fost martora unor scene care m-au înfricosat…
Un barbat de vreo 50 de ani se arsese pe fata cu azot si era desfigurat. Dar nu pentru asta venise la Parintele, ci doar pentru a-­i înmâna un modest pomelnic. Duhovnicul l-a strapuns cu privirea, dupa care l-am auzit spunând: „De ce crezi tu, crestine, ca te-ai ars chiar pe fata, ca sa fii respingator pentru toata lumea? “. Barbatul amutise. „Sa-ti spun eu de ce…Ti-ai batut joc de o fata în tinerete, dar nu ai luat-o de nevasta. A ramas singura, pâna la vârsta asta si este si stearpa pe deasupra, fiindca a avortat, ca sa evite rusinea unui copil fara tata, iar de atunci n-a mai putut ramâne însarcinata. Ai pacatuit si tu, dar ai împins-o si pe ea spre pacat! Acum platesti cu suferinta asta…”. Omul îsi plecase ochii în pamânt si plângea înfundat, cu pomelnicul uitat într-o mâna.

*


O femeie trecuta de 60 de ani, din Sâmbata de Jos, se plângea ca fiul ei s-a apucat de baut si o bate cu lantul de câte ori se îmbata. Parintele a ascultat-o, privind tinta în ochii sai, apoi l-am auzit cum ridica vocea: „Pe tine te bat de fapt cele 22 de avorturi pe care le-­ai facut! Stii ce însemna asta? Auzi acum: asta însemna tot atâtea suflete care s-au dus pe lumea cealalta, fara a fi fost botezate si nu vor putea intra în Împaratia Cerurilor din cauza ta! În schimb, tu ai strâns bani si ti-ai facut ditamai cavoul, de parca dupa moarte vei ramâne acolo”. (Lucia Chima, Sinca Veche)

Noi marturii despre parintele Arsenie Boca”, editura Agaton, 2005

“Ce ramâne neplatit pe lumea asta, platim pe lumea cealalta”

O femeie din Gurahont venise pentru o slujba de pomenire, fiindca îi murise baiatul în armata, cu numai doua saptamâni în urma. Parintele Arsenie Boca a dojenit-o parca mai blând: „Aminteste-ti pacatele tineretii tale si sa-i multumesti lui Dumnezeu ca ti-au mai ramas înca patru copii în viata, alaturi de tine, cu care te vei ajuta la batrânete. Nimic nu se petrece la întâmplare, cum crede omul. Raul se abate asupra noastra, dupa masura faptelor savârsite. Ce ramâne neplatit pe lumea asta, platim pe lumea cealalta”. Apoi s-a adresat tuturor celorlalti, care asteptau în biserica, ridicând vocea: „Rugati-va la Dumnezeu sa va pedepseasca în aceasta viata pentru faptele nespovedite de voi sau nedezlegate de duhovnicii vostri, caci în viata de apoi, amarnice sunt pedepsele Celui de Sus”. Parca ne-a trecut un fior pe sira spinarii si s-a auzit, asa ca un murmur, printre oamenii ce se aflau în biserica… Ne înfricosaseram toti. Atunci am înteles, mai bine ca niciodata, de ce i se spunea Parintelui „Biciul lui Dumnezeu”, cum îmi povestise mama în copilarie. (Lucia Chima, Sinca Veche)

“Noi marturii despre parintele Arsenie Boca”, editura Agaton, 2005

“Îmi pare rau ca sunteti cei pe urma”

Eram cu Parintele Arsenie Boca si l-am întrebat: „Ce sa facem Parinte, ca acum este foarte rau”. Parintele zice: „Va veni si mai rau”. Zic: „Parca toate sunt otravite. Nici nu ne mai vine sa mâncam”. „Ma, face-ti semnul sfintei cruci pe tot ce mâncati: apa, ceai, cafea, prajitura, fructe, bautura, mâncare, pâine. De ar fi dat chiar si cu otrava, Sfânta Cruce anuleaza tot ce este otravit”. (Maria Matronea, Sibiu)

Zicea Parintele Arsenie, parca pentru toti românii: „Îmi pare rau de voi ca sunteti slabiti în credinta. Veti cadea din cauza fricii. Frica-i de la diavol; nu va fie frica pentru a va salva sufletele. Vor veni vremuri foarte grele, dar toate sunt îngaduite de Dumnezeu, Care este tovarasul de drum al fiecaruia, de la nastere pâna la moarte. Vor cadea si cei alesi. Îmi pare rau ca sunteti cei pe urma. Va vor cerne. Vor pune impozite, taxe si alte îngradiri. Vor lua totul!” (Sora Septimia Manis, 81 ani, Codlea)

Faceam serviciul în Brasov, la uzina Astra. Odata a venit Parintele Arsenie la biserica Blumena (Biserica Sfântului Nicolae din Schei), unde a participat la slujba. Atunci a spus: „Trebuie sa ne întarim spiritualiceste, ca altfel viata noastra este moarta, chiar daca ne merge numele ca traim. Luati exemplu de la Stefan cel Mare, care cu o mâna de oameni întariti spiritualiceste, tinea pe tatari la Nistru si pe turci la Dunare”. (Nicolae Streza, 84 ani, Fagaras)

Îmi spunea parintele Bunescu ca Parintele Arsenie se ducea în miez de noapte la biserica, îngenunchea în întuneric lânga masa sfântului altar si doua-trei ore se ruga pentru poporul român. (Pr. Bunea Victor, Sibiu)

“Noi marturii despre parintele Arsenie Boca”, editura Agaton, 2005

duminică, 19 august 2012

“Îmi dai voie sa ma odihnesc putin?”

Când au venit securistii sa-l ia, sa-l aresteze, Parintele Arsenie Boca nu era pregatit sa plece. L-au luat cu forta si l-au urcat în masina. Zicea Parintele: „Lasati-ma putin, ca mergem imediat”. N-au vrut nicicum, dar nici masina nu pornea. El a zis: „V-am spus sa ma lasati putin si mergem”. Daca au vazut ca nu porneste, l-au lasat pe Parintele sa faca ce avea de facut, dupa care a venit, s-au urcat în masina si a zis Parintele: „Sa plecam”. Daca nu era îngaduit de Dumnezeu sa fie arestat, nu putea fi arestat de nicaieri.

Când era închis în celula, cei care îl pazeau îl vedeau cu cartea, cu lumânarea aprinsa, citea si se ruga. Când deschideau celula nu mai era nimeni. Închideau celula si iar îl vedeau si s-au înspaimântat. A ajuns pâna la mai marele închisorilor, care, stând mai mult de vorba cu el a zis: „Noi nu putem sa tinem asa ceva aici, cum de tinem un om nevinovat în puscarie?”.

Când era la canal, Parintele muncea din greu si îsi depasea întotdeauna norma si era foarte apreciat de cei care îl pazeau. Odata a terminat mult mai devreme norma si a zis celui ce-l pazea: „Îmi dai voie sa ma odihnesc putin?”. Acela l-a lasat sa se odihneasca. A vazut apoi ca trece o ora, trec doua si au intrat în panica cei cel pazeau pe Parintele. L-au cautat si nu l-au gasit nicaieri, le era frica de faptul ca, fiind pedepsiti pentru neatentie, o sa intre în locul lui.

La un moment dat Parintele a aparut si i-a zis paznicului: „Ti-­am cerut voie sa ma odihnesc, mi-ai dat voie, de ce m-ai mai cautat?” Dar l-au chestionat paznicii mai în amanunt si pâna la urma Parintele a spus ca a fost la înmormântarea mamei sale! S­au interesat si într-adevar la orele acelea Parintele fusese la înmormântare!

“Marturii din Tara Fagarasului despre parintele Arsenie Boca”, editura Agaton, 2004

“Eu ma duc sa dau un telefon la mama ta”

Eu am venit în decembrie 1963 la manastire si în 1968-’70 l-am cunoscut pe Parintele Arsenie Boca. Prima data am auzit de Parintele Arsenie de la un cetatean din Idici, Ionel, care mergea la Prislop. Ne povestea ca Parintele Arsenie i-a dat o putere mare spunându-i: “Daca este cineva bolnav si crede în Dumnezeu si vrea sa se faca bine, numai sa te gândesti la mine si eu îl ajut“.

Ionel a mers odata la Prislop si i-a spus Parintele Arsenie:
- Mai Ionele, tu ai tot venit aici si n-am stat înca de vorba. Ar fi bine sa stam putin de vorba.
- Parinte, eu as mai sta, dar daca nu ma duc acasa mama se supara, gândeste ca am patit ceva.
- Lasa ca îi dau eu un telefon.
Asta a fost duminica. Luni au mers sa faca un gard si au sapat gropi unde au pus apoi stâlpii de gard si pe la ora 10 zice Parintele Arsenie:
- Eu ma duc sa dau un telefon la mama ta.
Si dupa ce a plecat Parintele vine o maicuta si Ionel o întreaba:
- Maica, voi aveti telefon aici?.
- Nu avem.
A stat acolo, a lucrat si gândea ca Parintele s-a dus cu calul sau cu caruta pâna în Silvasul de Sus, unde avea cineva telefon. Dar dupa o jumatate de ora Parintele a venit. În Silvasul de Sus nu putea ajunge si întoarce într-o jumatate de ora. Parintele i-a zis:
- Am vorbit cu mama ta si i-am spus ca joi te duci acasa.
Ajungând acasa joi, mama sa era în fata portii si râdea. El credea ca mama lui este suparata ca a stat atât de mult, dar ea era vesela si primul lucru ce i-a spus a fost:
- L-am vazut si eu pe Parintele tau. Luni pe la 10 mi-a venit un somn de n-am putut sa mai stau treaza si m-am dus si m-am culcat. Imediat am adormit si a venit Parintele si mi-a spus care-i treaba.
Ea a fost încredintata ca ceea ce a visat si ce i-a spus Parintele e adevarat si asa a fost. Deci Parintele i-a spus în vis totul, ca la telefon.

Eu am un frate preot care se ducea mereu la Parintele Arsenie si acum se duce mereu la Prislop, la mormânt. Odata Parintele le-a spus: „Când îmi dati “telefon” sa staruiti, ca vin “telefoane” din mai multe parti si nu stiu de unde vine “telefonul” , dar nu era vorba de telefonul propriu-zis. Daca te gândeai la Parintele, Parintele simtea ca cineva îi cere ajutor. (Ierod. Ieronim Coldea)

“Marturii din Tara Fagarasului despre parintele Arsenie Boca”, editura Agaton, 2004

“Si totusi ma, sa stii ca este Dumnezeu”

Doua inginere, prietene foarte bune, s-au dus la Parintele Arsenie Boca la biserica Draganescu sa vorbeasca cu dânsul. Una dintre ele vorbea cu Parintele Arsenie, când cealalta era în spatele Parintelui, privindu-i picturile din biserica. La un moment dat, inginera M.G. din spatele Parintelui, uitându-se la picturi a zis în gândul ei: “A, nu exista Dumnezeu”. Chiar atunci, Parintele Arsenie o lasa pe prietena acesteia vorbind, se întoarce cu fata spre aceasta si îi spune: “Si totusi ma, sa stii ca este Dumnezeu”, apoi s-a întors cu fata la cealalta si a continuat discutia cu ea. Povestea aceasta mi-a spus­-o inginera când a iesit din Biserica, spunându-mi ca dupa ce i-a spus Parintele ca totusi este Dumnezeu, a simtit ca i se face rau de emotie, minunându-se de unde i-a stiut Parintele Arsenie gândurile. Spunea sarmana de ea ca a simtit ca se duce în adâncul pamântului de rusine.

Tin minte ca, înainte de a vorbi cu mine, a vorbit cu o femeie care îi aratase fotografia cu fiica ei, dorind s-o marite. Când i-a aratat fotografia, Parintele a repezit-o, spunându-i ca nu-i ghicitor si nici vrajitor si i-a spus sa plece. Am ramas blocat pentru ca si eu aveam la mine o fotografie, unde eram eu, sotia si cei doi copii ai nostri. Dar cum sa mai îndraznesc sa i-o arat!? Când a ajuns în dreptul meu, s-a uitat undeva sus, într-un colt al bisericii cu o privire atât de dragastoasa si parca rugatoare în acelasi timp. Doamne, ce ochi frumosi avea, ce albastru curat si frumos! Nu am vazut niciodata în viata mea asa ochi minunati! Avea ceva dumnezeiesc în ei si în toata fiinta sa. Iar eu am gândit în acel moment, repet, am gândit doar, precis i s-a aratat cineva - vreun înger sau vreun sfânt - si vorbeste cu dânsul, spunându-i ca l-am visat si m-a chemat. Iar Parintele, fara sa coboare privirea aceea minunata, raspunse la gândul meu, în auzul tuturor, zâmbind usor: ”Nu ma, ma uit asa, ca pictor ma.” Stia ce am gândit! (Bogdan Juncu - Fagaras)

“Marturii din Tara Fagarasului despre parintele Arsenie Boca”, editura Agaton, 2004

Povestea zilei: “Nu suntem din maimuta; dar mergem cu pasi repezi spre ea”

Unui tânar din Brasov, care l-a cautat pe Parintele Arsenie Boca înainte de a merge în armata, Parintele i-a spus sa fie serios si sa nu-si faca de lucru cu fete pâna la casatorie. În armata fiind, acesta n-a ascultat povata Parintelui si a avut o aventura cu o fata pe care n-a mai întâlnit-o dupa aceea. Venit din armata s-a angajat gestionar la o întreprindere. Magazia pe care o gestiona a fost sparta, iar paguba i-a fost imputata lui, în urma cercetarilor urmând a merge si la închisoare, negasindu-se adevaratii hoti. Disperat, acesta merge din nou la Parintele, prefacându-se ca vine pentru prima data si i­a povestit necazul. Parintele l-a recunoscut, dar amintindu-i ce-i spusese înainte de armata îi reproseaza ca nu l-a ascultat si i-a spus: “Tu nu stii, dar fata aceea a facut crima (avort) si tu te duci acum la puscarie nu pentru lipsa din gestiune, ci ca sa plalesti crima ei!” . [n.edit.: sa ne gândim acum cât mai are de ispasit poporul român, daca tinem cont ca din 1989 pâna acum s-au facut 20 milioane de pruncucideri, cam un milion pe an!] (Maica Adriana - Schitul Cornet)

Sfaturi si îndemnuri ale Parintelui Arsenie:

- Numai cât necaz îi trebuie omului ca sa se mântuiasca da Dumnezeu omului. Este cu dreptate sa tragi scurta (necazul) pentru necredinta. Când omul îsi revizuieste pozitia fata de Dumnezeu, fata de Domnul Iisus Hristos, fata de Biserica, atunci si Dumnezeu va fi cu el. Va fi mai greu de copiii celui ce nu-si revizuieste pozitia fata de Dumnezeu.

- Nu-l judeca pe cersetor ca fumeaza.

- Diavolul prezinta patimile din om ca placute si usoare.

- Nu suntem din maimuta; dar mergem cu pasi repezi spre ea.

“Marturii din Tara Fagarasului despre parintele Arsenie Boca”, editura Agaton, 2004

sâmbătă, 18 august 2012

Povestea zilei: “Copilul asta te chinuieste cât ceilalti 9 pe care i-ai omorât”

Era clarvazator Parintele! Spunea la femei: tu ai umblat rau sau ai facut avorturi. O vecina de aici, nu avea copii, se simtea dreapta. Zicea: “Eu copii n-am avut asa ca n-am facut pacate, am stiut un singur barbat”. Ea nu s-a cununat însa cu barbatul ei: “Barbatul se mutase la mine si am stiut ca asta e barbatu’ meu”. Si s-a dus si ea la manastire cu gândul ca Parintele nu are ce sa-i spuna. Era multa lume acolo si a aratat-o Parintele cu degetul si i-a spus: “Tu traiesti cu barbatul tau în faradelege, în curvie”, ca ea n-a fost cununata cu el si a divortat. A gasit-o mai pacatoasa ca toate. (Mailat Elena, 87 de ani, Dejani)

Dânsul era împotriva avorturilor. I-a spus unuia: “Du-te repede acasa, ca nevas-ta-ta vrea sa mearga acuma sa-si faca chiuretaj (avort), du-te repede ca înca o prinzi si sa nu faca pacatul acesta”.

A mers odata la sfintia sa o femeie cu un copil bolnav, si i-a zis femeii: “Copilul asta te chinuieste cât ceilalti 9 pe care i-ai omorât”. (Pr. Ioan Ciungara, Copacel)

“Marturii din Tara Fagarasului despre parintele Arsenie Boca”, editura Agaton, 2004

vineri, 17 august 2012

Povestea zilei: “Prezenta voastra trebuie sa demonstreze existenta lui Dumnezeu”

Au venit odata niste studenti de la teologie la Parintele Arsenie la Sâmbata: “Parinte, iesim si noi preoti daca Dumnezeu ne va rândui. Cu ce putem noi sa demonstram la lume ca exista Dumnezeu?”. A zis Parintele: “Foarte bine, buna întrebare, dar sa-mi raspundeti voi mie cu ce demonstrati ca exista Dumnezeu”. S-au apucat, au luat dupa Scriptura, nu razbeau nicicum; i-a lasat Parintele pâna seara si n-au putut sa spuna raspunsul perfect. La care Parintele Arsenie le spune asa: “Ma, prezenta voastra trebuie sa demonstreze existenta lui Dumnezeu, când te vede lumea pe tine, sa zica ca exista Dumnezeu”. Mai zicea Parintele Arsenie: “Daca vezi un preot beat în sant, ridica-l si du-l acasa si a doua zi du-te si te spovedeste la el, ca harul nu i se ia”. (Gheorghe Silea, 45 ani - Sâmbata de Sus)

Odata a venit la Parintele un partizan, dintre aceia care au opus rezistenta comunismului în munti, si i-a spus Parintelui: “Parinte ce sa fac? Sa ma duc cu pusca în munti sau nu?”, la care Parintele îi spune ca nu poate lupta cu doua arme: ori cu pusca, ori cu crucea. (Gheorghe Silea, 45 ani, Sâmbata de Sus)

Despre legionari spunea ca-s oameni credinciosi, dar prea se jura; acesta era “salutul” lor: “Jur!” Juratul este un pacat. (Paraschiva Anghel, Dejani)

“Marturii din Tara Fagarasului despre parintele Arsenie Boca”, editura Agaton, 2004

Povestea zilei: “Dumnezeu nu se lasa împuscat de gloante!”

Tatal meu povesteste ca într-o duminica dimineata a pornit, împreuna cu înca cineva, spre manastirea Sâmbata de Sus, cu bicicletele; însa drumul este lung si greu din satul sau natal, Hârseni. Plecasera si cam târziu de cum procedau de obicei si sperau sa ajunga macar la predica. Din satul Lisa, urcusul fiind si mai greu, aveau tendinta de a renunta, însa simteau un îndemn sa se sileasca înca. Parintele terminase Sfânta Liturghie si le spusese oamenilor ca o sa mai întârzie cu predica caci trebuie sa mai ajunga cineva de pe drum. De abia dupa ce au ajuns, a început predica. Bunica, care era de fata la slujba, s-a mirat mult când a vazut pe cine a asteptat Parintele cu predica.

Tot tatal meu povesteste,ca a fost de fata când s-a întors de pe front un tânar, pe care-l spovedise Parintele cu o luna înainte de a pleca si îi spusese sa vina la împartasit dupa o luna de la întoarcerea de pe front. Marturiseste ca avea mantaua toata ciuruita de gloante si din buzunarul de la piept a scos un glont pe care i l-a aratat Parintelui si i-a spus ca se oprise acolo. Parintele i-a raspuns: “Dumnezeu nu se lasa împuscat de gloante!”(Maica Adriana Serb - Schitul Cornet)

“Marturii din Tara Fagarasului despre parintele Arsenie Boca”, editura Agaton, 2004

Povestea zilei: “Nici un ceas din 1990″

Parintele Arsenie Boca a vrut sa fie înmormântat la Manastirea Sâmbata, iar parintele Veniamin, care a fost staret, a acceptat acest lucru, dar nu de la început. Când s-a hotarât, Parintele i-a spus: “Acum e prea târziu. Sa ma înmormânteze la Prislop, ca e manastire saraca“- stia ca va veni multa lume în pelerinaj.

Unul din cei care au fost la înmormântare, Constantin Jurcovan din Recea, a spus ca atunci când sapau groapa Parintelui, a aparut pe cer un nor alb, ca o ceata, pe care scria cu negru Enoh, cu litere tot din nori formate. Cei care au vazut au spus ca a fost duhul lui Enoh în Parintele Arsenie. (Paraschiva Anghel, Dejani)

Odata, am ajuns la manastire la Prislop si nu avea cine sa acopere cu sindrila acoperisul portii. Era numai meseriasul, domnul Vâlcea, care a facut si crucea Parintelui Arsenie, dupa cum i-a spus Parintele. Când a scris pe cruce anul mortii “1989″ i-a zis Parintelui Arsenie: “Nu grabim?”, si Parintele a zis: “Nici un ceas din 1990″.

Sfaturi si îndemnuri ale Parintele Arsenie:

- Rar sa gasesti un om care sa dea sens religios mortii, adica s-o astepte cu bucurie, ca pe-o izbavire sigura din împaratia pacatului.

- Împliniti-mi dorintele, sfaturile minime si va schimba Dumnezeu situatiile, problemele voastre, fara sa fiu eu prezent, caci Dumnezeu e Cel ce le schimba.

“Marturii din Tara Fagarasului despre parintele Arsenie Boca”, editura Agaton, 2004

Povestea zilei - Parintele Arsenie Boca: “Degeaba platiti la preoti sa se roage pentru voi daca voi nu va rugati.”

Ne spunea Parintele despre oamenii bogati, ca au uitat de Dumnezeu, ca lucreaza si duminica, ei spun ca raiul e aici, pe pamânt, iar Dumnezeu le da toate ca sa-si petreaca aici, pe pamânt. Iar saracilor le da Dumnezeu, din când în când, necazuri, ca sa nu-L uite. Ca si Dreptul Iov, câte i-a dat Dumnezeu, dar nu si-a pierdut credinta; a spus: „Domnul a dat, Domnul a luat, fie numele Domnului binecuvântat”.

Într-o familie barbatul a avut cancer si doctorii i-au mai dat putin de trait. S-a dus la Parintele care i-a zis: „Bine, ma, ca ai venit. Bine ca n-ai venit mai târziu!”. I-a spus sa se duca acasa sa se spovedeasca si el si familia lui, toate rudele, apoi sa mearga din nou la dânsul. S-a dus si s-a împartasit. Înainte de a se mai duce la Parintele s-a dus la medic ca trebuia sa-i mai dea tratament. Dar medicul i-a zis ca nu mai are cancer. Apoi s-a dus la Parintele care stia ca a fost mai întâi la doctor si i-a spus: „Sa va rugati, ma, sa va rugati, ma, sa va rugati, ma! Degeaba platiti la preoti sa se roage pentru voi daca voi nu va rugati”. Parintele a mai spus ca pomenile pentru morti nu se fac cu rudele si cu vecinii, ci cu cei saraci, care nu au.

“Alte marturii despre parintele Arsenie Boca”, editura Agaton, 2008

Povestea zilei: “Da, dar nu manânca lapte de vaca”

La vârsta de 7 ani am mers cu parintii mei la Draganescu, unde picta Parintele. Am început sa ma joc si sa alerg prin curtea bisericii. La un moment dat Parintele mi-a vazut dintii care erau foarte cariati. Mi-a întrebat parintii daca manânc lapte, mama spunându-i ca da. Parintele a zis: „Da, dar nu manânca lapte de vaca”. Mama i-a spus ca manânc de bivol pentru ca aveam acasa bivoli.

Parintele a spus ca trebuie sa manânc lapte de vaca -un litru pe zi- pentru ca acesta are cel mai mult calciu care se fixeaza în dantura si în tot corpul pentru toata viata. Parintele s-a întors spre tata caruia i-a spus ca trebuie sa mearga acasa si sa cumpere vaca, chiar daca va trebui sa vina cu ea pe jos.

I-a dat de înteles ca o va gasi la o distanta destul de mare.Asa a si fost:a cumparat-o de la o distanta de 20 km. Numai dupa ce si-a dat seama ca trebuie sa vina de la acea distanta si-a dat seama de ce l-a atentionat Parintele în acest sens. Am baut timp de un an l litru de lapte si am observat dupa câteva luni cum dintii se curata si într-un an de zile mi s-au curatat toti dintii si nu am mai avut probleme.

“Alte marturii despre parintele Arsenie Boca”, editura Agaton, 2008

O, Marie

Formatia folclorica "Izvorul Izei" din Sacel, Maramures





Îndrumări de la Părintele Arsenie Boca

"Există Rai şi iad“, sunt primele cuvinte pe care le-am auzit spuse de Părintele Arsenie, rostite cu o voce puternică şi care nu admitea replică, în ziua de 1 iulie 1946. Mi s-a părut un răspuns la nedumerirea mea în privinţa acestor două noţiuni: iad şi rai, post mortem, pe care nu le puteam concepe nici ca o grădină frumoasă, nici ca un râu de foc, reprezentând fericirea şi nefericirea veşnică.

Cu această afirmaţie categorică şi-a început Părintele Arsenie seria de predici ţinute zilnic, uneori şi de două ori pe zi, între 1 şi 20 iulie, de la altarul din pădurea Mănăstirii Sâmbăta.

Părintele hotărâse să ţină aceste predici în special pentru intelectuali, iar pe ţărani îi sfătuia să plece să-şi vadă de gospodăriile lor, căci, zicea Părintele: „Cu un intelectual am mai multă bătaie de cap decât cu o mie de ţărani“. Aceste predici pe care le ascultau fascinaţi, au fost o adevărată şcoală revelatorie de spiritualitate creştină pentru majoritatea ascultătorilor, creştini prin tradiţie şi Botez, dar nu şi prin înţelegerea mesajului lui Hristos în viaţa veacurilor

joi, 16 august 2012

Povestea zilei: Cum facem lumea mai buna

- Ce trebuie să facem pentru a fi mai buni, mai înţelepţi, în această lume plină de haos? Şi cum ne putem face noi datoria faţă de lume, ca să devină mai bună?

- Nu putem să facem ceva anume, decât că dacă ne îmbunătăţim pe noi, poate-i tragem şi pe alţii pentru bine, prin exemplul nostru. Dar nu putem să-i influenţăm pe oameni decât înaintând noi înşine în bine. Dacă te faci mai bun, aduci bunătate în jurul tău, aşa cum cei răi aduc răutate în jurul lor, întinează atmosfera sau o coboară.

arhim. Teofil Părăian - Din ospăţul credinţei

miercuri, 15 august 2012

Arsenie Papacioc - Lupta impotriva raului





Povestea zilei: Redobandirea credintei

- Dacă ne-am pierdut o dată credinţa în Dumnezeu, o putem regăsi a doua oară?

- Păi, cu credinţa e cam cum e cu cultura: dacă te ţii de ea, o ai, iar dacă nu te ţii, o pierzi. E greu să stabileşti cum se poate redobândi credinţa, dar eu un lucru ştiu: dacă faci faptele credinţei, ţi se înmulţeşte credinţa, iar dacă faci fapte de necredinţă, ţi se înmulţeşte necredinţa. De exemplu, cineva care nu merge la biserică, de câte ori nu merge scade în credinţă. Duminica trebuie să meargă la biserică, iar dacă nu merge, înseamnă că face o faptă de necredinţă şi sigur creşte în necredinţă. Duminica cealaltă trebuie să meargă la biserică şi nu merge, iarăşi cade din credinţă şi tot în necredinţă ajunge. Dar dacă începe să meargă la biserică, face fapte de credinţă şi i se întăreşte credinţa. Aşa e şi cu postul, aşa e şi cu rugăciunea, şi cu citirea din Sfânta Scriptură şi cu toate faptele care ţin de credinţă.

arhim. Teofil Părăian - Din ospăţul credinţei

Părintele Arsenie Boca despre Sfintii Brâncoveni

Cum a murit Sf. Constantin Brâncoveanu şi copiii săi

Penipotenţiarul Veneţian la Ţarigrad, Andrea Nenno, a fost de faţă, în dimineaţa zilei de 15 august 1714, la execuţia lui Constantin Brâncoveanu Vodă şi a membrilor familiei sale, ucişi din porunca sultanului Ahmed.

În scrisoarea sa către Dogele Veneţiei, plenipotenţiarul său, raportează astfel:

„Duminică, 15 august, de dimi­nea­ţă, s-a tăiat capul bătrânului Principe al Vlahiei, tuturor fiilor lui şi unui boier care-i era vistier. Iată cum s-a făcut: Încă de dimineaţă, sultanul Ahmed se puse într-un caiac împărătesc şi veni la seraiul zis „foişorul lui Ialilsiacos”, pe canalul Mării Negre, în faţa căreia era o piaţă, unde i-a adus pe Brâncoveanu Voievod, pe cei 4 băieţi ai lui şi pe vistierul Văcărescu. I-au pus în genunchi unul lângă altul la oarecare depărtare. Un gâde le-a scos căciulile din cap, şi sultanul i-a mustrat, făcân­du‑i haini. Apoi le dădu voie a face o scurtă rugăciune.

Sfinții Mucenici Brâncoveni

În 1714, pe 15 august, a fost executat la Istanbul, împreună cu cei patru fii ai săi (Constantin, Ștefan, Radu și Matei), precum și cu sfetnicul său Ianache Văcărescu. Cu toții sunt venerați de către Biserica Ortodoxă Română, sub numele de Sfinții Mucenici Brâncoveni.

"Dragii mei coconi iubiti,
Lãsati somnul, vã treziti
Armele vi le gãtit
i Cã pe noi ne-a-nconjurat
Pasa cel neîmpãcat,
Ieniceri cu tunuri mari,
Ce sparg ziduri cât de tari".

marți, 14 august 2012

Minune la mormântul părintelui Arsenie Boca?

Mormântul călugărului Arsenie Boca de la Mănsătirea Prislop atrage în fiecare an, ca un magnet, zeci de mii de credincioşi. Din oraşul Hunedoara şi până la Prislop nu sunt mai mult de 40 de kilometri.

Drumul este lin, curge pe culmea unui deal, care sfârşeşte în micile sate, Silvaşu de Sus şi de Jos. Despre Aresenie Boca se spune că a fost Duhovnicul Neamului sau Sfântul Ardealului.

Un clujean a trăit la Prislop o experienţă pe care nu o va uita niciodată. Raţionalul îl face să spună că era doar o rază de soare dar fiind şi credincios, omul crede că a avut parte de un semn divin. „Totul s-a întâmplat vinerea trecută. La un moment pe când filmam mormântul părintelui Arsenie, pentru a avea o amintire de la Prislop, am văzut pe ecranul camerei o rază luminoasă. Am crezut că este o rază de soare şi atunci am ridicat camera spre soare. Razele soarelui erau însă de culoare gălbuie, cums e şi pot vedea, fiind şi spre seară, dar raza albă pe care am filmat-o cobora direct pe mormântul lui Arsenie Boca”, povesteşte clujeanul care a filmat scena.

La mormântul de la Prislop timpul are altă valoare. Totul parcă durează o clipă deşi ceasul indică faptul că au trecut ore. „Am ajuns la mormântul plin de flori. Este un loc magic unde timpul parcă nu se măsoară în ore sau minute. Deşi ni s-a părut că am stat cîteva minute de fapt am petrecut peste două ore. Şi pomi din jur parcă sunt alţii. Cei de acolo spuneau că şi iarna pomii rămân verzi şi nu le cad frunzele. Un alt lucru fără explicație pe care l-am simțit a fost acela că la întoarcere distanța de la Prislop până la Hunedoara parcă a fost parcursă în câteva secunde, ca și cum mașina ar fi plutit”, a povestit Mircea

Video pe Stiri de Cluj

Părintele Arsenie Boca: Răspunzătorii. Pentru o alunecare a omului de la nume la număr au să dea seama toţi înzestraţii lui Dumnezeu!

„Faptul că din partea Sa Dumnezeu a făcut totul pentru om, până şi jertfa Sa pe cruce, dovedeşte că omul are un preţ imens, necrezut de mare. Omul are dimensiunile intenţiei divine; centrul şi sinteza creaţiunii Sale: lumea văzută îmbinată cu lumea nevăzută.

Iată de ce suntem datori a vieţui potrivit acestei intenţii divine; adică să trăim deodată, şi ca persoane văzute, şi ca persoane nevăzute; căci omul are valoarea arătată de jertfa de pe cruce. Când omul trăieşte în adevărata lui valoare, e subiect de istorie, pe când dacă renunţă la dimensiunile sale divine, ajunge obiect de istorie, în rând cu oricare dintre obiecte; nu mai poartă un nume, ci poartă un număr.

Deci, ce poate să însemneze coborârea omului la simpla valoare economică, decât o degradare a lui în rândul vitelor, care se vor sălbătici întreolaltă şi-şi vor împinge conducătorii până la marginile nebuniei. Asta înseamnă treaba unuia, care ar încovoia crinii în gunoi, preţuind mai mult gunoiul decât mirosul crinului. Pentru o alunecare a omului de la nume la număr, au să dea seama toţi înzestraţii lui Dumnezeu, cei cu daruri, cu răspunderi, cu măriri, cu puteri şi cu tot felul de haruri.”

Sursa: Ieromonah Arsenie Boca, Cărarea Împărăţiei, Editura Sfintei Episcopii Ortodoxe Române a Aradului, Deva, 2006.

Parintele Arsenie Papacioc - Cuvinte despre Maica Domnului





De ce nu ar avea şi familia drepturile ei?

Mămica şi tăticul nostru, surioarele şi frăţiorii, mai târziu soţii sau soţiile, fiii şi fiicele au fost şi sunt, pentru cei mai mulţi dintre noi, oamenii cei mai dragi, alături de care am trăit şi trăim încă momentele frumoase ale vieţii. Ei constituie familia noastră. Dar noţiunea de familie e mult mai largă, mai încăpătoare. În familie intră şi rudele mai apropiate sau mai îndepărtate, prietenii împreună cu care sufletul nostru se simte ca acasă şi, bineînţeles, rudele spirituale – naşii şi părintele duhovnicesc. Iar acolo unde este dragoste şi armonie, unde este Hristos, graniţele familiei se deschid tot mai mult, incluzând satul natal sau comunitatea în care trăim, neamul a cărui limbă o vorbim sau, în sensul cel mai larg, lumea întreagă. Căci, fiind născuţi din Adam şi Eva, rude suntem toţi oamenii, parte a aceleiaşi omenităţi, înrudiţi chiar cu Fiul lui Dumnezeu de la Întruparea Sa în ieslea Betleemului.

Imaginea zilei: Copil rugandu-se

luni, 13 august 2012

Sfantul Ioan Gura de Aur - Diavolul este ‘cel viclean’ prin excelenţă

Pe om Scriptura îl numeşte doar rău,  dar atunci când vorbeşte de diavol,  îl numeşte ‘cel viclean1. De ce,  la urma urmei? Pentru că diavolul s-a făcut părintele răutăţii şi,  de aceea,  este numit ‘cel viclean’ prin excelenţă. Şi s-a socotit că este de ajuns să fie numit doar cu acest adjectiv şi să nu i se mai rostească şi numele propriu din pricina vicleniei sale fără seamăn,  pe care,  însă,  n-o are din fire,  ci pe care a dobândit-o mai târziu.

(Cuvânt la Psalmul 139 PGB 7,  254 PG 55, 422)

duminică, 12 august 2012

Pilda: Copilul şi preotul

Mergând prin parohia sa, un preot l-a auzit pe un copil vorbind urât cu prietenii săi de joacă şi înjurând. Oprindu-se, l-a întrebat:
- Dacă cineva ar vorbi în limba engleză, ce ai crede despre el?
- Că este un englez, a răspuns băieţelul.
- Dar dacă cineva ar vorbi în limba spaniolă?
- Ar fi un spaniol, desigur.
- Nu crezi că este la fel şi cu cel care vorbeşte “limba” lui Dumnezeu? Un creştin spune doar lucruri frumoase şi folositoare. De la omul rău, dimpotrivă, nu auzi decât vorbe urâte, înjurături şi minciuni. Cum este sufletul omului, aşa sunt şi vorbele sale.
Fii atent ce spui, fiindcă, mai devreme sau mai târziu, vei ajunge între cei a căror limbă o vorbeşti! Poţi ajunge între păcătoşi şi diavoli sau între îngeri şi sfinţi.

“Omul este o corabie mică, în care se află lei şi balauri, otravă şi răutate, cărări bolnave şi prăpăstii fără sfârşit. Dar tot acolo este şi Dumnezeu, sunt şi îngerii, viaţa şi împărăţia Domnului, lumina şi Apostolii, cetăţile cereşti şi comorile de har: acolo, în sufletul omului, sunt toate” (Sfântul Macarie)

sâmbătă, 11 august 2012

Adormirea Maicii Domnului - Fresca a Parintelui Arsenie Boca la Draganescu

Parintele Arsenie Papacioc: "N-am luat nimic de la nimeni. Nouă toţi ne-au luat"

Sunt foarte optimist în privinţa viitorului Neamului Românesc. Poporul român e cel mai adaptabil popor la învăţătura creştină. N-am dus niciodată un război de cucerire, ci numai de apărare. Exact poziţia Bisericii.

Faptele Neamului nostru de mii de ani sunt numai creştine. N-am luat nimic de la nimeni. Nouă toţi ne-au luat. Ruşii pe-o parte, ungurii pe-o parte, bulgarii la fel. Adică ce, suntem marfă fără stăpân? Doar suntem fiii lui Decebal! Decebal n-a murit!

Sursa: revista VEGHEA

vineri, 10 august 2012

Tot mai puţini: Populaţia României scade de la lună la lună

Dacă în ultimii 10 ani populaţia a scăzut cu 3 milioane, de la 22 la 19, la recensământul din 2022 cifrele ar putea fi şi mai dramatice. Facând un simplu calcul, dacă acest spor negativ de aproximativ 4.000 de persoane pe lună s-ar menţine în următorii 10 ani, populaţia ar scădea cu aproape 5 milioane de persoane.


Populatia Romaniei a scazut cu 3.984 persoane in iunie 2012, comparativ cu luna mai, inregistrandu-se un spor natural negativ, potrivit datelor provizorii publicate vineri de Institutul National de Statistica (INS).

In luna iunie s-au nascut 15.949 copii, cu 1.383 mai putini decat in luna mai, iar numarul persoanelor care au decedat a fost de 19.933, cu 439 decedati mai putini fata de luna anterioara.

In aceste conditii, sporul natural a fost negativ atat in luna iunie, de 3.984 persoane (decedatii avand un excedent fata de nascutii-vii), cat si in luna mai, de 3.040 persoane.

Numarul copiilor cu varsta sub un an care au decedat in luna iunie a fost de 152 fiind in scadere fata de luna mai, cand s-au inregistrat 172.

Potrivit INS, la oficiile de stare civila s-au inregistrat in luna iunie 10.439 casatorii, in timp ce numarul divorturilor pronuntate prin hotarari judecatoresti definitive si conform Legii nr. 202/2010 a fost de 2.631, cu doua mai putine decat in luna mai.

Comparativ cu luna iunie 2011, numarul nascutilor-vii a fost mai mic cu 600 in luna iunie fata de aceeasi luna din 2011, iar numarul persoanelor care au decedat a fost mai mare cu 969 fata de luna iunie 2011. Sporul natural s-a mentinut negativ in luna iunie 2012, ca si in luna iunie 2011, cand a fost de 2.415 persoane.

Datele INS arata ca numarul copiilor cu varsta sub un an care au decedat in luna iunie 2012 a fost mai mic cu sase fata de luna iunie 2011. Numarul casatoriilor a fost in luna iunie 2012 cu 275 mai mare decat in aceeasi luna din anul precedent. Prin hotarari judecatoresti definitive si conform Legii nr. 202/2010 s-au pronuntat cu 831 divorturi mai putine in luna iunie 2012 decat in luna iunie 2011, informeaza Agerpres.

Versuri "Haarp Cord - Un singur gand"

DRAGONU':

Vreau o Romanie plina cu flori,
Cu icoane in scoli si monarhi lucratori,
Cu manastiri ca niste trandafiri,
Din fir creste safir, miroase a mir.
Sangele varsat de martiri, de mucenici
Nu se uita in timp,
Dimpotriva, ei simt,
Mai aproape fiind de poporul roman.
Valeriu Gafencu, model si exemplu,
Gheorghe Calciu, Dumitru sau
Fiul lui Andrei si cu nevasta,
Arsenie Papacioc, Renastere,
Boboteaza, Craciun, Pastele
Sfanta Paraschiva, moastele,
Lume multa, recunoastere,
A doua nastere prin cunoastere,
Trec prin tara prin toate orasele.
E o Romanie cu credinta puternica, mare,
Devastata, controlata prin televizoare,
Manipulata, oprimata, calcata-n picioare
De masonerie, clasa conducatoare.

CEDRY2K:

Privim cerul asteptand artificiile,
Dar cerul ne priveste asteptand sacrificiile.
Sa-nvingem fricile, viciile,
Unii-s ca furnicile,
Cand inamicii le sapa edificiile.
Mie-mi trebuie Scriptura,
Nicidecum reguli noi,
C-aproape reusisem sa ma tampesc cu Freud.
Si cu toate ca mi-ati facut sufletu' sloi,
Caut puterea sa ma rog la Domnu' pentru voi!
Ca tot ce ma guverneaza: viciul, minciuna,
Nu-mi mai pot satisface capriciul niciuna
Si-am vazut numa' o raza, da' nu-s chitros,
Tre' sa fim cu totii castigati intr-un Hristos.
Si lumea vrea sa vada minunea ca sa creada
Da' pana vezi Lumina iti tre' credinta oarba
Sau esti orbit de har, ba?
Ca ura-ti face sangele sa fiarba,
Lasa ingerii s-o soarba!

CARBON:

E-o tara binecuvantata,
Suntem buni de gazde,
Sub evantai de raze
Taranii trudesc pe brazde,
Legati de pamant prin legamant
Rugaciunea in gand,
Multumind celui de sus
De la rasarit la apus.
Fericirea sta in simplitate,
Nu in buna-stare,
Ii vezi cu fetele zambitoare,
Te primesc cu paine si sare.
Uniti sub tricolor prin credinta
Indiferent de conditii
Sa duca mai departe valori spirituale, traditii
E tot ce conteaza, inima poetilor inca vibreaza,
Cand altii ne-altereaza identitatea,
Sfintii vegheaza
Sa tinem treaza constiinta
Acestui neam de crestini,
Sa pretuim ce-i al nostru,
Sa stim sa ne ferim de declin,
Ca demonii stapanirii
Destrama familii, hora unirii
Si-ti promit batjocoritor
Catedrala Mantuirii.
Totusi, in ciuda umilirii si patimirii,
Inca vad sclipiri in ochii romanilor
Ce scriu jurnalu' fericirii! 

joi, 9 august 2012

Ce-i poate învăța Lady Gaga pe tinerii din România

Acest articol este o continuare a articolului: „Lady Gaga – Zeița unei culturi muzicale păgâne”.


Lady Gaga va veni în România pe 16 august 2012 în ziua în care Biserica Ortodoxă îi sărbătorește pe Sfinții Martiri Brâncoveni și la o zi după ce o sărbătorește pe Preasfânta Născătoare de Dumnezeu.


Au fost țări care s-au împotrivit venirii lui Lady Gaga. Au fost Biserici care au luat atitudine față de concertul acestei vedete deosebit de controversate, așa cum este Biserica Catolică și Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe din Bulgaria.


La noi nu s-a luat încă atitudine și concertul va avea loc. Totuși haideți să discutăm despre ce poate să-i învețe Lady Gaga pe tinerii care vor veni la acest concert.

“Infamul este Dumnezeu. Trebuie sazdrobim Infamul” - Citeste un studiu asupra masoneriei realizat demitropolitul Irineu Mihalcescu

Studiul de fata este de fapt un extras din cartea Teologia luptatoare scrisa de parintele Irineu Mihalcescu, cel ce avea sa devina mai tarziu mitropolit al Moldovei. Se stie despre autor ca el insusi a fost o perioada francmason. Deci informatiile privitoare la francmasonerie pe care le gasim in aceasta lucrare provin “dinauntru” si sunt cu atat mai pretioase si mai demne de incredere. Retragandu-se apoi din francmasonerie dupa ce si-a dat seama de adevarata ei fata, si scriind impotriva ei, Mihalcescu a devenit tinta urii francmasonilor, care l-au ucis prin otravire vazand in el un tradator periculos.

Originea francmasoneriei

Cuvantul “francmason” inseamna “zidar liber”, iar francmasoneria sau masoneria este o societate secreta, care poarta acest nume, pentru ca in organizatia si ritualul ei se serveste de unelte de care se folosesc zidarii, bunaoara: de mistrie, echer, ciocan, dreptar, compas etc., pe care le interpreteaza in chip simbolic si imparte pe membrii ei in trei grade sau trepte, carora le da numele de: ucenici, lucratori si maestri.

Indreptatirea acestei numiri o intemeiaza scribii francmasoni in doua feluri:

Balada Sfantului martir Constantin Brancoveanu





Pilda: S-a făcut singur!

Un om care nu credea în Dumnezeu, avea totdeauna obiceiul să spună că soarele, luna, pământul şi lumea întreagă s-au făcut ele singure.
Într-o zi, s-a dus la un vecin, care, spre deosebire de el, credea în Dumnezeu. Necredinciosul a văzut pe unul din pereţii casei un covor prea frumos.
A întrebat atunci pe vecin:
- "Cine a făcut covorul acesta?"
Gazda îi răspunse liniştit:
- "Nimeni".
- "Cum aşa nimeni?"
Omul îi răspunse liniştit:
- "Uite-aşa: eu m-am trezit cu el pe perete, cum îl vezi, el s-a făcut singur, el s-a urcat pe perete, el singur”.
Necredinciosul s-a supărat:
- "Vorbeşti într-aiurea, vecine!"
- "Ba nu vorbesc de loc într-aiurea. Dumneata îmi tot spui că nu-i Dumnezeu, şi că soarele, pământul şi celelalte toate s-au făcut ele singure. Dacă e aşa, atunci şi dumneata trebuie să mă crezi pe mine. De ce te-aş crede numai eu, iar dumneata pe mine nu?"
Necredinciosul a plecat nasul în pământ şi din ziua aceea n-a mai zis că nu-i Dumnezeu, iar cu vremea a-nceput şi el a crede.

marți, 7 august 2012

Justinian Chira in vizita canonica la Ieud (1978)


Parintele Justin: Dreptatea tortionarilor se va vedea cand vor sta in fata mucenicilor

Cuvant al Parintelui Justin Parvu, rostit pe 3 octombrie 2009 la Aiud, cu ocazia unui parastas intru pomenirea mucenicilor din temnitele comuniste de pe tot cuprinsul tarii.


Despre pastrarea pacii sufletesti

“Trebuie sa ne straduim din toate puterile sa ne pastrâm pacea sufleteasca si sa nu ne tulburam când altii ne ocarasc. Pentru aceasta se cuvine sa ne abtinem de la orice mânie si sa ne pazim mintea si inima de orice miscare nechibzuita.

Pentru a ne pastra pacea sufletului trebuie, de asemenea, in tot chipul sa ne ferim a-i osândi pe altii. Prin virtutea neosândirii si a tacerii se pâstreaza pacea sufletului. Când omul petrece in asa stare, el se învredniceste a primi descoperiri dumnezeiesti. Ca sa ne izbâvim de osândire, sa luam aminte la sinele nostru sa nu primim de la nimeni gânduri straine si sa fim ca niste morti".

Sfantul Serafim de Sarov

Parintele Arsenie Boca: "Doar cei care îşi vor păstra credinţa adevărată vor fi salvaţi"

Ne-a mărturisit că nu va mai dura mult timp şi va pleca spre Împărăţia Tatălui Ceresc, dar că va părăsi această lume datorită unui complot mişelesc, al cărui scop va fi acela de a-1 otrăvi. Totuşi, el nu va împiedica aceasta, deoarece atunci misiunea lui spirituală pe pământ va fi deja terminată. Apoi a scos dintr-un cufăr o carte groasă şi foarte uzată, scrisă în greaca veche, care provenea de la sfinţii creştini de la Muntele Athos.

„În ea - ne-a spus părintele Arsenie - se găseşte descrierea hidrei cu răsuflarea otrăvitoare, care va urmări prin toate mijloacele să împiedice lumina şi voinţa dumnezeiască… Veţi vedea şi veţi înţelege spurcăciunea peste tot în jurul vostru: la serviciu, în magazine, în instituţiile statului, în conducerea lui şi mai ales în politică. Din nefericire, ea va intra pe furiş chiar şi în sânul Bisericii, murdărind unele suflete de aici. Aproape că oamenii îşi vor pierde speranţa. Doar cei care îşi vor păstra credinţa adevărată vor fi salvaţi şi mare va fi atunci Slava lui Dumnezeu peste ei”.

Apoi, părintele Arsenie a dezvoltat subiectul şi a spus ca această „lucrare diavolească” nu este ceva ce a apărut în vremurile noastre, ci ea durează din antichitate, de mii de ani, pregătind încetul cu încetul terenul pentru lupta finală care se apropie. Planul „lucrării diavoleşti” este minuţios şi, prin puterea banilor şi a viciilor, între care minciuna, prefăcătoria, intriga şi omorul sunt cele mai importante, cei care o săvârşesc au ajuns destul de aproape de ţelul lor principal, care este controlul şi dominarea întregii lumi…

(Radu Cinamar- Viitor cu cap de mort - în culisele puterii, Editura Daksha)

Parintele Arsenie Boca - Urmarea lui Hristos


  • Ar trebui să urmăm Mântuitorului toată calea Sa pământească, măcar tot aşa de zornic, pe cât ne zoreşte foamea şi setea după cele pieritoare.



  • E lucru de mirare că, pentru pricini pământeşti se găsesc mii şi milioane de oameni care merg cântând la moarte, dar pentru Împăratul Cerurilor abia se mai găsesc puţini, din când în când, care să fie liniştiţi şi bucuroşi de moarte.



  • Sunt mulţi cărturari „aproape de Împărăţia lui Dumnezeu”. Sunt toţi cei care cred în Dumnezeu, dar nu cred în Iisus Hristos. Aceştia au simplificat tot aparatul religiei, ca odinioară cărturarul cu care a vorbit Iisus. Au rămas cu un Dumnezeu abstract, care nu le cere mai mult decât să-I recunoască existenţa. Se mulţumeau foarte bine cu un Dumnezeu pe care Îl deduc ei, creat de ei, chiar un Dumnezeu al lor, deşi absolut, inaccesibil dacă nu chiar inexistent. Fără revelaţia lui Dumnezeu în Iisus Hristos şi fără angajarea în toate consecinţele concrete ale acestei Revelaţii, cărturarii rămân aproape pe „dinafară de Împărăţie”.



  • Toţi care nu cred şi nu urmează lui Dumnezeu sunt morţi înaintea lui Dumnezeu. La aceştia s-a referit Iisus când descurca pe al doilea spre rostul său: „lasă morţii să-şi îngroape morţii lor”. Ar fi surprinzător răspunsul vreunuia: „Doamne, lasă-mă să-mi îngrop necredinţa mea!”



  • Când ţi-a găsit Dumnezeu vreo treabă pentru Împărăţia Sa între oameni, ai isprăvit toate obligaţiile lumii.



  • A fi ucenicul lui Iisus nu însemnează a te opri la mijlocul uceniciei. A fi ucenicul lui Iisus însemnează o prevedere, un război şi a-ţi zidi o cetate. A nu-ţi face socoteala aceasta însemnează a te face de râs. Iar a nu te face de râs însemnează a-L urma pe Iisus în toată calea vieţii Sale pământeşti, chiar dacă ultimul pas al căii îl vei avea de făcut răstignit pe o cruce. „Dumnezeu poartă paşii omului”, iar acestea sunt marile hotărâri spre El.



  • Vecinul tău bate crâşmele, verişoara ta a fugit necununată, feciorul tău fuge de biserică, copiii tăi umblă la joc seara şi scuipă după preot. N-ai pe nimeni de adus la Iisus? Poate ai de gând să te aduci pe tine.



  • O întâlnire cu Iisus înseamnă o misiune, înseamnă chemare la apostolie şi la toate riscurile trăirii de Dumnezeu între irozii neamurilor, pe care, de asemenea, trebuie să-i iubeşti. Nu cumva sunteţi şi voi căutând pe Iisus?


(din: Parintele Arsenie Boca, mare indrumator de suflete din sec. XX – O sinteza a gandirii Parintelui Arsenie in 800 de capete

luni, 6 august 2012

Dorinţa de răzbunare aduce nefericire

Crezi că te răzbuni asupra aproapelui dar te chinuieşti pe tine însuţi. Te dai în braţele pornirii ca unui călău lăuntric care te împresură din toate părţile; şi-ţi sfâşii liniştea. Ce poate fi mai nefericit decât un om mereu stăpânit de mânie?

Ca şi nebunul furios care nu se bucură niciodată de linişte; care e fără încetare în fierbere, zi de zi furtuna gândurilor lui se înteţeşte şi îşi aduce aminte vorbele şi faptele celui care l-a jignit, îi aude numele? Se umple de grea mânie, ca fiara – şi se frământă în sine fără încetare, îl zăreşte numai? Iată-l căzut pradă groazei, tremurului, ca şi cum ar suferi cele mai mari rele. Îi vede vecinii, un veşmânt, casa, strada? Toate aceste privelişti sunt un chin pentru el.

Când iubim pe cineva, vederea veşmintelor lui, a casei, a străzii pe care stă, ne face de îndată să tresăltăm de bucurie. Asemenea, de vom vedea pe prietenul celor pe care-i urâm şi-i detestăm, casa sau strada lor, sau orice ar fi în legătură cu ei, totul ne sâcâie -şi fiecare din aceste lucruri este pentru noi cauză de răniri repetate şi usturătoare. Pentru ce, aşadar, asemenea împresurări, atâta chin, atâta asuprire? Chiar dacă răzbunătorii n-ar fi ameninţaţi cu chinurile iadului şi doar tortura care ne-o prilejuieşte dorul de răzbunare ar trebui să ne îndemne să iertăm greşelile celor care ne-au jignit.

Sfantul Ioan Gura de Aur

Pilda: De ce nu ne ascultă Dumnezeu rugăciunile





duminică, 5 august 2012

Crezul - Radu Gyr

Puneti-mi lanturi si catuse
Sa sune scrasnetul hain
Si mii de lacate la use,
Eu tot ceia ce-am fost raman.

Surpati asupra-mi munti si ape
Puteti chiar sa ma spanzurati.
Cu grele, negre tarnacoape,
Credinta nu mi-o sfaramati.

Tarati-ma de vreti sub santuri
Si ingropati-mi trupul stins.
Eu sorb ca Fat-Frumos, din lanturi
Puteri adanci de neinvins.

Puteti sa napustiti tot iadul
Ca sa ma franga pana'n miez.
Eu stau in viscole ca bradul
Si tare, tare ca un crez.

Radu Gyr

De la fotbal la Dumnezeu: George Ogararu despre viata crestina, familie si lupta cu avortul

Sportul, în România, este un fenomen ce atrage mase. Iar fotbalul este supranumit "sportul rege", tocmai pentru popularitatea de care se bucură. George Ogăraru ne-a vorbit despre adevăratele valori din viaţa unui fotbalist, poate atipic pentru domeniul în care s-a consacrat: familist convins, creştin practicant şi filantrop.


Sunteţi un sportiv care a obţinut numeroase performanţe în fotbalul românesc şi internaţional. Ce sfaturi aveţi pentru tinerii ce visează la o carieră sportivă, în condiţiile în care presa de specialitate promovează mai mult non-valorile şi mondenităţile? Care sunt adevăratele valori ale vieţii lui George Ogăraru?


George Ogăraru: Într-adevăr, pot afirma cu bucurie că am reuşit să ating un bun nivel profesional, deşi nu am fost jucător de fotbal cu calităţi ieşite din comun, însă cu ajutorul lui Dumnezeu am putut suplini, prin muncă, acestea.

Povestea părintelui Tănase, tată pentru 328 de copii





sâmbătă, 4 august 2012

Patriotism-Naţionalism-antisemtism: clarificări esenţiale şi de ce e bine pentru România să fim naţionalişti!

De câte ori mass-media urlă “naţionalist”, “rasist”, “antisemit”, cei care i-au căzut în plasă dau placizi din cap, sau cel mult pun de un gând vag dezaprobator, după care schimbă canalul.  E timpul ca să lămurim problema odată pentru totdeauna – când le permitem duşmanilor noştri ( da, România are duşmani! ) să ne caracterizeze folosind şi mai cu seamă DEFININD proprii lor termeni, lupta e deja pierdută. Haideţi mai bine să-i clarificăm, pentru a ne lămuri poziţia odată pentru totdeauna:

Pe plan mondial, inclusiv în ţara noastră, prin toate mijloacele se duce o luptă acerbă contra naţionalismului. Cel mai frecvent acesta este acuzat de rasism, xenofobie şi mai ales de antisemitism. Sunt aceste acuze reale în toate cazurile? Să încercăm precizarea conţinutului acestor noţiuni atât de controversate.

O icoana a Maicii Domnului lacrimeaza, in Harghita (2008)





Minune la icoana Maicii Domnului - Serbia (VIDEO)

În suferinda Serbie, în episcopia Rasko-Prizrenschii, a fost alungat din biserica in care slujea, Artemie (Radosavelivici) mult prigonitul episcop de către ecumeniști pentru predicile și atitudinea sa față de ecumenism. Din luna iunie 2011 de când a fost alungat si până astazi, ca un semn al dreptei credinte, se poate vedea această minune dumnezeiască - crenguțe demult uscate care înfloresc de un splendid alb la Icoana Maicii Domnului, ca întărire în adevăr și credință. Slavă Ție Dumnezeul nostru! Slavă Ție!





Moștenirea epigenetică transgenerațională, stilul de viață și chimicalele de sub chiuvetă

Stim care este insemnatatea actiunilor noastre de zi cu zi si cum afecteaza acestea bagajul genetic al urmasilor nostri? Am fost poate chiar noi supusi unor asemenea influente in decursul celor trei etape care au o influenta extraordinara asupra dezvoltarii omului.
Acestea sunt:

1. In utero, cand fatul este extrem de susceptibil nu numai la ce mananca si bea mama lui, dar si la toate experientele ei sufletesti si trupesti. Nu e deloc totuna pentru copil ca mama sa isi petreaca sarcina in liniste si pace, hranindu-se natural, sau cu stressul adus de un serviciu cu adevarat neimportant pentru ea si/sau de catre un sot neintelegator si nestiutor al faptului ca activitatea sexuala in timpul sarcinii, are repercusiuni nedorite asupra copiilor inca nenascuti.

vineri, 3 august 2012

Judokanul grec Ilias Iliadis: “Această medalie va merge la Muntele Athos”

“Mulţumesc lui Dumnezeu! Această medalie va merge la Muntele Athos”, a declarat judokanul medaliat cu bronz Ilias Iliadis, imediat după victoria asupra sportivului brazilian Tiago Camilo. Întrebat fiind cui dedică medalia olimpică, Ilias Iliadis a spus: “O dedic întâi lui Dumnezeu şi apoi tuturor grecilor!”

“Grecia la acest moment are nevoie de această medalie”, a adaugat în încheiere olimpicul elen. Este de remarcat faptul că Ilie Iliadis, cu câteva zile înainte de plecarea la Londra, a vizitat mănăstirea Vatopedi de la Muntele Athos. Acolo, el a cerut binecuvântarea şi rugăciunile Stareţului Efrem pentru a învinge în competiţie.

“Dacă Gheronda Efrem îmi va da binecuvântarea sa, acesta va fi un lucru mare pentru mine la Olimpiadă”, a spus Ilias Iliadis în timpul şederii sale în Mănăstirea Vatopedi.

Sursa: Sfantul Munte Athos

Pictura pe lemn, o taina pastrata la Remetea Chioarului

In 2009, preotul comunei maramuresene Remetea Chioarului, Alin Coman, s-a hotarat sa infiinteze un cerc de pictura. Acesta s-a gandit ca poate sunt multi copii in sat care nu si-au descoperit inca talentul si ca trebuie ajutati. Astfel, in Postul Sfintei Marii au inceput orele de pictura, care continua si astazi.

Continuarea aici

Asasinarea lui Eminescu (V)

Asasinarea lui Eminescu (IV)

Întrebarea aceasta poate părea ciudată, mai ales pentru cei care ştiu că Maiorescu a fost, într-un anume fel, chiar părintele spiritual al poetului. Cu toate acestea, documentele arată că preferinţele feminine ale lui Eminescu şi iubirea lui neţărmurită faţă de Transilvania l-au adus pe Maiorescu în situaţia de a-l urî îngrozitor tocmai pe acela pe care chiar el l-a declarat cel mai mare poet al românilor.

Maiorescu avea un caracter profund nesincer şi puţini sînt aceia care au putut să vadă exact ce se ascunde în spatele cuvintelor sale. Poate că şi exerciţiul din viaţa politică, început foarte devreme, a contribuit la formarea acestui

Mihai Valica: "De 22 de ani ne conduc oameni care nu au inimă, nu au creier, nu au suflet, n-au nimic, numai orbire, şmecherie şi plan, planul hoţilor"

Şi atunci să revenim la cei care doresc să ne orbească, nu vedeţi că ne orbesc pe faţă? De când a început campania electorala, dacă dai drumul la câteva posturi de televiziune, te îngrozeşti. Există astăzi un top al promisiunilor orbitoare. Aceştia, iubiţi credincioşi, săracii, sunt nesimţiţi, acesta-i cuvântul. Ei trăiesc în mormântul nesimţirii, ei sunt deja morţi. Dacă un mort nesimţit încearcă să te conducă pe tine, îţi dai seama unde ne-a dus orbirea şi nebunia unora. De aceea, iubiţi credincioşi, să nu ne lăsăm orbiţi în faţă de cei care fac promisiuni, de cei care fac tot felul de aberaţii, de cei care fac tot felul de lucruri urâte, numai să ca să mai câştige un vot în plus. De aceştia, iubiţi credincioşi, să nu vă lăsaţi orbiţi, să le spuneţi: du-te, te rog şi te poartă de aici. Să-i invităm frumos: Domnule, lasă-mă în pace că tu nu te poţi conduce pe tine, cum să conduci o comunitate sau o ţară sau un neam?

Noi ne auto-orbim, deci este o auto-orbire că te laşi dus de minciuna ăluia. Tristeţea aici e - când te auto-orbeşti. Ce înseamnă auto-orbire? Auto-orbire înseamnăcă te faci că nu vezi. Deci Dumnezeu ţi-a dat ochi, ai ochi, ai creier, ai minte, ai suflet. Dar te auto-orbeşti, te faci că nu vezi. Deci există omul care orbeşte, dar e mai drastic când te auto-orbeşti, că te faci că nu vezi. Vezi că te fură, vezi că te vorbeşte de rău, vezi că dă legi împotriva neamului şi a credinţei, vezi că te vinde pe bucăţele, vezi că face praf ţara şi demolează şi tu taci. Asta înseamnă auto-orbire. Vai şi amar de cei care se auto-orbesc sau se fac că nu văd!

Cea mai gravă este, după părerea mea, auto-orbirea, cand ne facem că  nu vedem dezordinea, nesimţirea unora, tupeul şi atâtea altele, mă fac că nu văd. Nu aşa. De aceea ne-a dat Dumnezu ochi, şi încă doi ochi, să spunem nu răului, să aducem lumină şi nu orbire, şi mereu să fim pregătiţi, ca acolo unde încearcă cineva să ne orbească, să-i spunem: noi ne ghidăm dupa lumina lui Hristos. Hristos spune foarte frumos: Eu sunt lumina lumii.

De aceea, iubiţi credincioşi, este extrem de importantă rugăciunea în perioada alegerilor, să nu ne lăsăm orbiţi. De 22 de ani ne conduc oameni care nu au inimă, nu au creier, nu au suflet, n-au nimic, numai orbire, şmecherie şi plan, planul hoţilor. Deci nu mai merge. Şi cum ne dăm seama că celălalt a orbit? Atunci când nu mai are bun simţ, nu mai are măsură, nu mai are nimic decât el şi o bucăţică din neamul lui, eventual soacra dacă mai intră în neamul lui. Eu cred că după 22 de ani de orbire, 22 de ani în care ne-au orbit unii sau ne-am lăsat orbiţi, sau ne-am auto-orbit, a venit clipa în care să spunem: Stop acestei orbiri.

Predica susţinută de Părintele Mihai Valica, la Biserica Sfintei Treimi din Vatra Dornei, 20 mai 2012

Articol apărut în revista Atitudini, numărul din iunie 2012

Citeste si Mihai Valica despre Catedrala Mantuirii Neamului Romanesc Jefuit, Sclavagist, Omorat, Terfelit

Sfantul Ioan Gura de Aur combate homosexualitatea

Inceputurile acestui pacat, ce nu s-ar cuveni nici sa fie numit pe buzele noastre, se pierde in negura istoriei. Daca autorul cel Sfant al celor cinci carti ale Sf. Scripturi, porunceste la Levitic cap. 18,22: “Sa nu te culci cu barbat ca si cu femeie, caci aceasta-i spurcaciune”, se intelege clar ca aceasta faradelege era deja raspandita printre neamurile idolatre, in mijlocul carora trebuia sa traiasca poporul ales. Se prea poate ca acest pacat (sodomia) si idolatria au fost cauza pentru care Dumnezeu a poruncit lui Moise sa decimeze popoarele canaanite care au ocupat pamantul Fagaduintei” pana la intoarcerea “Poporului ales din robia Egiptului”. Cea mai dura interventie a lui Dumnezeu in istorie pentru reprimarea acestei faradelegi strigatoare la cer (HOMOSEXUALITATEA), a fost pe la anii 3500 de la facerea lumii, in cazul distrugerii cu foc si pucioasa a Sodomei si Gomorei. Cu toate acestea, omenirea si-a urmat cursul ei patimas si multi au primit si au transmis mai departe aceasta mostenire a rusinii si a blestemului. 

Ce urmareste Dumnezeu

Pană la judecata din urmă, mantuirea se poate dobandi oriunde, şi pe cimpuri de bătaie; şi se poate dobandi şi din iad; şi se poate pierde oriunde, şi in mănăstiri, şi in ceata sfinţilor Apostoli, şi s-a pierdut şi in Rai. Talharul, răstignit pentru faptele sale, a sărit de pe cruce in Rai şi Lucifer ca fulgerul a căzut din Ceruri. Orbul din naştere căpătă vederea şi a văzut pe Dumnezeu şi a vorbit cu El, iar fariseii templului o pierdeau zicand că-i păcătos şi are drac. Cereau semn şi umblau să omoare pe Lazăr, cel inviat a patra zi din morţi. Orbia răutăţii, stand de-a pururi impotriva Adevărului, nu are leac, dar are pedeapsă. Inima infrantă şi smerită insă, Dumnezeu nu o va urgisi. De aceea infruntand mandria, a zis că vameşii şi păcătoasele vor lua-o inaintea “drepţilor”, in Impărăţia Cerurilor, şi că se face bucurie in Ceruri pentru un păcătos ce se intoarce.

Arsenie Boca: "Biserica din ini­ma noastra nimeni nu o poate darama"

In anul 1976, parintele Boca, in timpul pictarii Bise­ricii Draga­nescu, spunea in dialog cu informatoarea „Vicol Tatiana“:
„Con­ducerii de astazi nu ii trebuie manastire. Ei au lasat cateva manastiri istorice si atat. Ei vor ajunge sa cuprinda intreg pamantul [si] vor con­du­ce lumea. Pana atunci va fi bine de noi. Atunci se va vedea care este crestin adevarat, care [le] va rabda pe toate; care nu, va cadea in valul lumii“.

Eu am zis: “Eu nu cred ca vor ajunge sa cuprinda tot pamantul, mai ales ca sunt oameni fara credinta”. Arsenie Boca a raspuns: “Sunt ingaduiti de Dumnezeu si le ajuta [n.n. ingaduie] sa puna stapanire pe intregul glob pamantesc. Insa ce fac comunistii astazi trebuie sa fi facut altii cu veacuri in urma, care erau oameni cu credinta, ca sa nu fie altul prea bogat si altul prea sarac. Dar nu au facut-o si de iaca Dumnezeu le-a ingaduit la astia….

[...] Nu-i vor mantui masinile, nu le va ajuta la nimic. Insa tu, asculta aici ce-ti spun eu:Nu te pune cu ei rau, ci sa fii credincioasa, ca Dumnezeu este in orice loc, ca si la Ierusalim, ca si la noi. Caci biserica din ini­ma noastra nimeni nu o poate darama“.

Eu am zis ca “dupa desfiintarea manastirii au venit mai multe maici aici la mine sa ma vada si cineva m-a parat si am fost chemata la partid, unde mi s-a facut observatie”.

El mi-a raspuns [ca] pentru vina lui s-au scris 800 de pagini. “Insa acum cine stie cate or fi. Or fi trecut de 1 000. Sa stii ca sunt pandari pusi de ei, sa ne pandeasca pe fiecare in parte. Insa, Dumnezeu cere de la noi faptele si sufletele, atat. Trebuie sa fim dez­bra­cati de orice si numai pe Dumnezeu sa-l avem in suflet“.

(Sursa: George Enache si Adrian Nicolae PetcuParintele Arsenie Boca in atentia politiei politice din România, Editura Partener, Galati, 2009)