sâmbătă, 31 martie 2012

Demonizatul din Timişoara în faţa sfintelor moaşte

„Doamne ajută,

A­cum, seara, a avut loc conferinţa pe tema «Tinerii şi Ortodoxia» a teologului Danion Vasile (şi a părintelui Hri­sostom Manolescu - n.n.) în Timişoara.

Conferinţa aceasta ai anunţat-o într-un articol săptămâna aceasta - citesc blog-ul tău de prin iunie anul trecut, aproape în fiecare zi. Consider că trebuie să se măr­turisească Ortodoxia acum, în aceste vremuri, şi că or­ice mijloc trebuie folosit pentru a trezi pe cât mai mulţi dintre fraţii noştri. Motivul pentru care îţi scriu este că în această seară Sfinţii Închisorilor şi-au descoperit puterea lor încă o dată. Timişoara avea nevoie de o minune sau eu aveam nevoie de o confirmare?! Eram undeva în spa­te­le sălii şi ascultam discursul lui Danion Vasile. În spa­te­le meu era un domn destul de bine făcut care stătea li­niş­­tit. După ce conferinţa s-a încheiat a urmat să mer­gem cei doritori să ne închinăm la Sfintele Moaşte. Acest domn s-a apropiat de moaşte, iar la un moment dat am în­­ceput să auzim nişte sunete, gemete. Acesta era dus pe sus de către doi bărbaţi care îl ţineau de braţe. Gemea şi sco­­tea sunete ca în filmele de groază. Toţi din sală am ră­mas încremeniţi. Părintele Hrisostom a apropiat Sfintele Moaş­te de acest domn după care domnul a început să se li­­niştească. Apoi a fost stropit cu apă sfinţită şi uns cu mir, iar un preot a citit pe capul lui o rugăciune. Am pri­e­­teni şi colegi, cunoscuţi care au fost de faţă şi care pot con­firma. Mai mult, (poate confirma şi - n.n.) Danion Va­sile, care ne-a spus să ne aşezăm să ne rugăm pentru el. Era şi o cameră de luat vederi care pre­su­pun că a în­re­­gistrat momentul. Nu îl cunosc pe domnul care suferă, dar mi-e teamă ca nu cumva dacă vei posta despre a­ceas­­ta să îl afecteze mai mult decât suferă deja. Nu este o in­formaţie pe care am inventat-o şi sper că poţi tu să ob­ţii mai multe declaraţii, poate chiar de la Danion Va­sile şi de la Părintele Hrisostom. Cred că ei ştiu mai bine, dar as­ta consider că trebuie menţionată ca fiind o nouă con­fir­mare (a minunilor noilor mucenici - n.n.).

Dumnezeu să ne ajute!”

***

Minunea de la Timisoara cu moastele Sfintilor de la Aiud


marți, 27 martie 2012

Parintele Mihai Valica despre boala nesimtirii

...vreau sa poposesc pentru cateva cuvinte daca aveti astazi rabdare sa cititi la cuvantul 17, in care se trateaza despre o boala foarte actuala si anume despre NESIMTIRE. Este atat de actuala aceasta treapta incat la ora actuala te ingrozesti de cata nesimtire vezi peste tot. De sus pina jos, in special in lumea politicului este o nesimtire de-ti vine greu, nu stiu cum Dumnezeu mai rezistam. Ne intrebam: ”Doamne cum ii mai tii?” Pentru ca ne-au demolat, ne-au distrus, saracit, ne-au vandut ne-au facut sclavi datorita nesimtirii lor. Si acum iarasi vin tot ei la vot sa-i mai alegem odata.

Avem cazuri nu stiu de m-am saturat si ma intreb Doamne, cum Dumnezeu de-a putut omul asta sa cada, sa ramana pe treapta 17 pentru ca aici nu se vorbeste numai despre virtuti, sa retineti ca unii fac confuzie. Nu este numai scara virtutilor. Este scara patimilor, care cuprinde despatimirea si despatimindu-te ajungi la virtute. De aceea este prezentata pana la cartea 20, doi cu doi. (de exemplu minciuna cu adevarul, iar nesimtirea cu buna cuviinta si cu buna simtire). Si acum un lucru extraordinar de important, stim prea bine, fiecare cunoasteti cati nesimtiti avem langa noi. O GROAZA! De la cap la coada, la toate nivelurile. Si Biserica e plina de multi nesimtiti. TOT! Sa nu credeti ca sunt altii curati si necurati. Sunt destui. O GROAZA! De ei ne-ngrozim de multe ori dar ne ducem cu gandul la acest cuvios. Ce spune? Care cedeti ca este remediul? Nu puteti sa credeti… Spune ca remediul pentru cei care sunt nesimtiti si care traiesc in aceasta boala, ca este o catastrofa.. Uitati cat de insuportabil este omul nesimtit.

Parintele Mihai Valica - Predica la Bunavestire

Un preot adevarat si nu doar un simplu cuvantator in sutana. Desteapta-te, romane!





luni, 26 martie 2012

Parintele Justin Parvu: Ce a făcut străinătatea din bietul român?

- Ce a făcut străinătatea din bietul român? Vine şi el în ţară, după 4, 5 ani de stat în Occident cu o maşină ultimul răcnet, ca să se uite vecinii la el: „mai, uite ce maşină a adus Grigore! Ai văzut măi, Ioane”? Şi ei îi văd maşina, dar nu văd că ochii îi sunt duşi în fundul capului, slab, cu nasul ieşit în faţă şi cu umerii uscaţi de munca nebună, pe care, săracu’, a dus-o acolo. Dar aici în ţară trebuie să pară că e cineva şi se afişează cu maşini străine. Dar nu înţeleg sărmanii că acestea nu sunt obiceiuri nobile…


- Este necesar curajul recunoaşterii de către români că răul nu ne vine doar de la o economie precară, spune părintele Justin Pârvu de la mănăstirea Petru Vodă

joi, 22 martie 2012

Sfinţii martiri de la Aiud au izvorât, în al 4-lea an consecutiv de conferinţe la Iaşi, mir cu deosebită şi puternică mireasmă. Să-i cinstim cu toţii ca pe sfinţii cei mai apropiaţi de neamul românesc

Slavă lui Dumnzeu şi Maicii Sale pentru încă o minune văzută de zeci de oameni şi la care am participat alături de un grup de monahi de la Mănăstirea Petru Vodă, minune ce s-a întâmplat la conferinţa, deja cu tradiţie, susţinută la Iaşi, pe data de 19 martie 2012, la Teatrul Luceafărul. Și de data aceasta, minunea s-a întâmplat în mai multe rânduri, în văzul tuturor, unii reuşind să şi surprindă cu aparatele video momentul în care dintr-o răcliţă a izvorât mir, izbucnind exact ca un iezer, încât a curs şi pe procovăţul care era sub raclă. Dar prima dată a izvorât mir dintr-un craniu, ce fusese al unui deţinut căruia i-a fost secţionat capul cu un fierăstrău. Au fost aduse spre închinare sfinte moaşte de la Aiud, o coastă, un craniu, apoi de la Mănăstirea Petru Vodă, Părintele stareţ Justin Pârvu a dăruit fratelui Danion o coastă din sfintele moaşte ale poetului martir Radu Gyr şi o parte din veşmântul Sfântului Ilie Lăcătuşu. Din mila Domnului, familia poetului Radu Gyr a hotărât ca moaştele poetului şi ale soţiei sale să fie dăruite spre închinare Mănăstirii Petru Vodă, ce are unul din hramuri pe Sfinţii închisorilor. Astfel, alături de alţi doi titani mărturisitori din temniţele comuniste, Părintele Gheorghe Calciu şi Părintele Atanasie Ștefănescu, acum credincioşii pelerini ce vin la Petru Vodă se pot închina şi moaştelor poetului Radu Gyr, care din momentul aducerii au săvârşit o minune. Mai precis, o persoană demonizată a început să se manifeste în prezenţa lor, spunând că simte o forţă puternică ce nu o lasă să se apropie de sfintele moaşte.

Revenind la minunea de la Iaşi, care deşi pare de necrezut că şi de data aceasta s-a săvârşit, rugăm pe martorii oculari să ne trimită mărturia personală despre ceea ce au văzut pe scena Teatrului Luceafărului din Iaşi, cât şi înregistrările făcute de ei: audio, foto, video.

Sursa: Apologeticum

Video - Minunea din 2009





luni, 12 martie 2012

Ortodoxia pe intelesul tinerilor! Pornografia si internetul

Internetul este cu adevărat o bombă sexuală. Exagerez cumva?! Nici o altă maşinărie sau invenţie născocită de om nu adună, în acelaşi loc, atâtea grozăvii, atâtea pofte şi invitaţii la desfrânare. Tehnologia de ultimă oră permite chiar simularea actului sexual. Cum mai pot sta liniştit, spuneţi-mi, dacă eu sunt la serviciu şi ştiu că băieţelul sau fetiţa mea au Internetul la îndemână?!
Copiii sunt primele victime ale pornografiei pe Internet. Curiozitatea, anturajul, nereuşitele în plan social îi determină pe copii şi pe adolescenţi să facă, mai cu seamă când nu sunt supravegheaţi, primii paşi spre această bombă cu ceas care este Internetul şi spre site-urile sale deocheate. În momentul de faţă sunt foarte multe site-uri care îi invită la desfrânare pe utilizatori. Două simple apăsări de buton îţi pot aduce în faţa ochilor grozăvii inimaginabile, cum ar fi: pornografia infantilă, zoofilia, homosexualitatea, fetişismul, masochismul şi multe altele.
Un dumnezeiesc părinte ne învăţa odinioară că, dintre toate mădularele din care este alcătuit omul, atunci când treci la cele veşnice, primul organ care putrezeşte este ochiul, pentru că el în viaţă a greşit cel mai mult. Desfătări, mângâieri, iscodiri curioase şi vicioase! Este cineva în stare, dintre noi, după ce a poftit şi a desfrânat cu ochiul, să-şi oprească trupul să desfrâneze şi el?
Pornografia ca termen vine din limba greacă şi înseamnă reprezentarea prin

sâmbătă, 10 martie 2012

Acuzatii false la adresa Bisericii Ortodoxe

[youtube=http://www.youtube.com/watch?feature=player_embedded&v=g_rHXm88kyM]

Preluare dupa Invitatie la Ortodoxie

joi, 8 martie 2012

Nicolae Steinhardt despre Mihai Eminescu

(o mărturisire a Părintelui Nicolae Steinhardt, Mănăstirea Rohia, 24 martie 1989)

Mi-am pus demult întrebarea: dacă mi se va cere să scriu despre Eminescu, oare ce voi face? Să cutez a scrie? Nu va fi impertinenţă şi abatere de la modestia cea mai elementară?
Iată însă că, pînă la rezolvarea teoretică a problemei, am scris şi am publicat cîteva texte despre Eminescu: în Viaţa românească, în Caiete critice, în volumele Escale în timp şi spaţiu şi Prin alţii spre sine, în cuvîntul înainte la Eminescu – abisul ontologic de Svetlana Paleologu. Am învăţat şi predat euforic multe poezii eminesciene la Jilava, Gherla şi Dej.

Ştiu bine că am scris copilării şi banalităţi; dar cu teamă, dragoste, credinţă şi adînc respect. Aşa încît s-ar putea ca păcatul de temeritate şi poftă de fală să-mi fie iertat.

Îl iubesc pe Eminescu. Ziua de 15 ianuarie e pentru mine o zi sfîntă; nu uit, cînd sînt în Bucureşti, să depun şi eu o floare la statuia din faţa Ateneului, a sculptorului Anghel.

Cu ce drept îl iubesc pe Eminescu? Fără nici un drept. Prin declaraţie unilaterală de voinţă, pentru că oricine are dreptul să iubească, oricît de nevolnic şi de neîndreptăţit este. Pentru că, după cum spun englezii, o pisică poate privi un rege. Tot astfel, fără nici o justificare, iubesc în mod arbitrar şi total poporul român şi “fenomenul românesc”.

Şi-apoi Eminescu, prin fermitatea şi curăţia caracterului, îmi este sprijin de nădejde în credinţa că poporului român îi este menit a se împărtăşi în cultură şi în viaţa spirituală de o soartă cu mult deasupra mediocrităţii – acea binecuvîntată soartă în care au crezut Hasdeu, Pârvan, Blaga, Mircea Eliade şi Constantin Noica.

Cît de fericit sînt că mi-aţi dat prilejul să-mi mărturisesc dragostea pentru Eminescu şi fenomenul românesc!

Conferinta Parintelui Amfilohie de la Manastirea Diaconesti (6 martie2012)


duminică, 4 martie 2012

Taina iubirii – Parintele Arsenie Papacioc

Lumea aceasta nu e vinovată, suntem vinovati noi că nu stim să iubim si nu stim s-o apreciem! Ce-am făcut noi pentru lumea asta, dacă este vorba să intrăm în amănuntele drumului mântuitor? Ce-am făcut noi pentru lumea aceasta – asta ni se cere!

0 institutie, ca si un neam, trăiesc prin cei care tâsnesc, care stau pe cruce fără să cedeze. 0 iubire mare pentru Dumnezeu cere o permanentă jertfire. Niciodată nu vom trăi fără probleme si fără săbii îndreptate împotriva noastră! Nu vedeti învătătura crestină? “N-am venit să aduc pace pe pământ, ci sabie… Dusmanii omului sunt casnicii lui.” Dar toate acestea nu trebuie să descurajeze pe nimeni cu nimic. Chiar dacă omul este afectat de aceste nenorociri, asta nu înseamnă să renunte. Nu! Dumnezeu stie de necazul tău, iar aceste suferinte te încearcă pentru a te putea defini, pentru a merita să fii încununat de Dumnezeu, căci El asta doreste.

Nu ne putem închipui un om mântuit fără merite. De unde vin aceste merite? Din

Arsenie Boca - Deosebirea dintre noi si Iisus

Deosebirea, marea deosebire între noi si Iisus, e cã Iisus n-avea vinã, pe când noi toti avem vinã. Si iarãsi, cea mai mare deosebire: Cel nevinovat, Iisus a primit crucea, n-a ocolit-o, nu s-a apãrat de ea, n-a stricat nevinovãtia Sa, n-a amenintat stãpânirea omeneascã ce-L rãstignea, ci s-a purtat blând, ca Mielul lui Dumnezeu cu cei ce-L rãstigneau, si-L huleau dupã ce L-au rãstignit.

Noi, dimpotrivã, cãutãm pe toate cãrãrile, cum sã scãpãm de cruce , cum sã ne strigãm nevinovãtia, cum sã ne ascundem pãcatele si sã strigãm în gura mare, cruce grea avem de dus.

Ne numim crestini, dar ducem crucea târâs si am fi buni bucurosi sã scãpãm de ea. Noi facem de rusine Crucea lui Hristos, dar si Crucea lui Hristos ne face pe noi de rusine. Cãci sã fim drepti : nouã încã nu ne-a îndesat nimeni cununa de spini pe cap, încã nu ne-a bãtut nimeni piroane în mâini si în picioare, si încã nu si-a bãtut nimeni joc de noi, cum si-a bãtut de Iisus. Dar, chiar acestea toate de le-am pãtimi, trebuie sã rãbdãm pentru mântuirea noastrã, asa cum le-a rãbdat Hristos, tot pentru a noastrã mântuire. Nu este o altã cale de mântuire, de ispãsire a pãcatelor, decât calea Crucii. Dacã ar fi fost alta, Dumnezeu ne-ar fi arãtat-o pe aceea.

Parintele Arsenie Papacioc despre avort

Un clip ce a strans peste 100.000 vizualizari.





sâmbătă, 3 martie 2012

Alte marturii deosebite despre Parintele Arsenie Boca

Cum se naste o legenda

Ploua cu frunze de rugina si aur in satele din Tara Fagarasului. Casele risipite in umbra crestelor de piatra sunt invaluite in fumul focurilor aprinse prin gradini. E toamna si suntem din nou in cautarea celor care l-au cunoscut pe Parintele Arsenie Boca. Din poarta in poarta, din sat in sat, amintirile despre cel mai iubit duhovnic din Ardeal se incheaga, povestite de barbati si femei, de batrani si mai tineri, care, ca-ntr-un lant viu, fara capat, ne indruma de la unul la altul.

"Duhovnicul fagarasenilor"

Sinca Veche. In fata unei porti mari, din lemn, e adunat un grup de femei. Rad tare si vorbesc cu


insufletire, bucuroase, poate, ca toamna le prinde cu roadele in hambar. Ne oprim in dreptul lor si intrebam, fara nici o introducere, despre parintele Boca. Nu par uimite. Ne raspund firesc, de parca ar fi trecut deunazi prin sat. Toate l-au cunoscut sau au auzit de Parintele si sar repede sa ne povesteasca. Cea mai in varsta din ele este Maria Labar, a implinit de curand 84 de ani. Trupul mic, uscat de varsta, e sprinten si ager inca, iar vorba e vioaie atunci cand incepe sa povesteasca:



"Am fost de multe ori sa-l vad pe Parintele. Dansul a fost duhovnicul nostru, al

De unde vin problemele din familie?

Des, mult prea des vedem şi trăim probleme în familie: de la neînţelegeri, tensiuni, certuri, până la violenţe verbale sau fizice. Care sunt cauzele lor? Pătrunzător al tainelor sufletului omenesc, Părintele Arsenie Boca ne face o sinteză:
 Vrajba în casă vine din păcate. Toate îşi au izvorul în păcate. Neapărat vine vrajba în casă, dacă:


1. Căsătoria s-a început cu stângul, adică cu desfrânarea;

vineri, 2 martie 2012

Din suflet pentru suflet: Tinerii cu dizabilitati de la ASSOC au daruit martisoare femeilor de la caminul de varstnici din Baia Sprie

Toate acestea au fost posibile cu ajutorul redactorului-sef al ZiarMM.ro, Ciprian Dragos, directorului de imagine Tibi Kosa, si tinerilor de la ASSOC, Razvan Herman si Andrei Chira.





joi, 1 martie 2012

Parintele Arsenie Boca - Tamaduirea si Iertarea

„Fiule, iartă-se ţie păcatele tale"(Marcu 2,5)

Aceştia sunt oamenii: nu caută pe Dumnezeu decât la necaz, - care-L caută. Căci alţii la necaz îl suduie şi astfel mai rău se afundă şi demai mari necazuri dau, - până ce necazurile le încovoaie ceafa şi-L caută şi ei pe Dumnezeu. Situaţia stă aşa: oamenii se roagă lui Dumnezeu să-i scape de necazuri, iar Dumnezeu se roagă de oameni să se părăsească de păcate. Acum judecaţi care de cine să asculte mai întâi: Dumnezeu de oameni sau oamenii de Dumnezeu? Am auzit o pildă: undeva s-a alcătuit o delegaţie de oameni, care s-au dus la Dumnezeu să se plângă că tare-i grea viaţa pe pământ, că tare-s multe beteşuguri, multe pagube, multe sudalme, bătăi şi toate păcatele.

- Fiii Mei, aţi spus că tare vi-e grea viaţa, încărcată de păcate.

- Da, Doamne...

- Atunci nu le mai faceţi...