marți, 28 februarie 2012

Sfaturi ale Parintelui Arsenie Boca - Din cartea "Tinerii, Familia si Copiii nascuti in lanturi"

În zilele acestea mai de pe urmă, când şi nouă ni se pare că “de acum vremea s-a scurtat”, cercetând firea durerilor, am aflat desfrânarea încleştând pe oameni şi lucându-le de zor dărâmarea în întindere şi în adâncime. Iar pe de altă parte preoţii vremurilor noastre n-au mai urmarit-o ca păcat şi ca atare să o măture afară din Taina lui Dumnezeu, adica din căsătoria creştină. Aşa se face ca, “lipsind preotului conoştinţa legii şi bătrânului sfatul” (Iezechiel 7,26), oamenii orbecăie în mulţimea neştiinţei şi a lipsei de sfat, care s-a întins ca o noapte de osândă peste bieţii oameni, care dorm liniştiţi somnul de primejdie, de buna credinţă ca aceea(desfrânarea dintre soţi) nu-i păcat.

• Unirea între bărbat şi femeie – familia trebuie să fie veşnică şi nefăţarnică.

• Naşteţi copii cu gândul să fie slujitori ai lui Dumnezeu între oameni: odrasle pentru Dumnezeu.

• Buna Vestire ar trebui să însemne o ridicare reală, nu numai doctrinară, a casătoriei la rangul de Taină şi deci cu roade capabile de Taină.

• Când familia nu va fi întemeiată pe Taină, oamenii vor fi o turmă de fiare sălbatice, destrăbălate.

• Căsătoria e o taină dintre cele 7, tocmai ca să nu îngăduie într-însa atâta şerpărie de fărădelegi, încât în zilele noastre trebuie să strigăm amarnic: Ridicaţi căsătoria din desfrânare măcar la rânduiala dobitoacelor!

• Ridicarea căsătoriei din desfrânare la înălţimea de Taină este singura stavilă în calea pustiirii.

• Numai atât e nunta binecuvântată de Biserică, cât e spre naştere de prunci, cât e comuniunea de iubire dintre părinţi şi copiii care vor veni – restul e numai desfrânare.

sâmbătă, 25 februarie 2012

PREZENT SI VIITOR - de dr. Maria MESAROŞ, medic specialist pediatru, Baia Mare

Am auzit odată o zicală din vremuri nu tare vechi, care spunea că o familie e bine să aibă cel puţin trei copii, câte unul să înlocuiască în evoluţie pe cei doi părinţi şi al treilea să fie pentru ţară.

Ce echilibru social, întărit de faptul că familiile de la ţară şi chiar multe din cele ce reprezentau înalta societate aveau mai mulţi copii; erau foarte puţine familiile cu 1-2 copii.

Ce întorsătură a lucrurilor, cât egoism în societatea de azi când magazinele sunt suprapline, ţăranii nu ştiu cum să-şi valorifice produsele în exces şi renunţă la lucrarea pământului propriu pentru motivul că nu este profitabil.

Azi în familiile cu cele mai mari venituri se naşte un singur copil sau poate niciunul, dar câinii de rasă sunt nelipsiţi. Uneori întreţinerea unui asemenea animal costă mai mult decât întreţinerea unui copil.

Minuni ale sfinţilor martiri din Aiud

O bătrânică din judeţul Cluj, fiind bolnavă de cancer, gradul IV metastază, a fost dată de duhovnicul ei cu untdelemn din candela Maicii Domnului de la osuar, spunându-i că după câteva zile să meargă la medic şi să-şi repete analizele. Medicii au rămas uimiţi pentru că nu mai găsiseră nici o urmă de cancer.

Un băieţel din Slatina, de 12 ani, s-a îmbolnăvit de o boală foarte rară de piele. Avea bubiţe pe tot corpul din creştet şi până în tălpi care supurau puroi şi sânge şi care mai şi produceau o mâncărime foarte mare. Mama copilului s-a dus disperată la duhovnicul ei, spunându-i că nu ştie ce să mai facă cu băiatul ei, pentru că cei mai buni doctori de piele din Bucureşti nu reuşiseră să-i găsească diagnosticul şi chiar în ziua respectivă trebuia să meargă din nou la Bucureşti. Părintele i-a spus: „Soro, chiar acum am primit untdelemn din candela Sfinţilor de la Aiud şi dacă avem credinţă, Dumnezeu va face minuni. L-a dat pe copilaş şi, în drum de la Slatina spre Bucureşti, în tren, i s-au uscat bubiţele, au căzut jos şi a ajuns complet vindecat la medici.

Un preot cu o evlavie deosebită la Sfinţii din temniţa Aiudului mi-a cerut o bucăţică de sfinte moaşte pe care i le-am trimis printr-un diacon. Părintele diacon ajunsese noaptea la locuinţa părintelui şi, dându-ile, acesta se ducea cu bucurie mare spre camera lui, voind să le pună la locul special amenajat pentru Sfânt. La un moment dat, înainte să ajungă în cameră, aude din spate o voce

joi, 23 februarie 2012

Eminescu: „Trădătorii devin oameni mari şi respectaţi, bârfitorii de cafenele - literatori, ignoranţii şi proştii - administratori ai statului român”.

„Nu mai e îndoială pentru nimeni că reformele ce se operează acum constituie începutul dictaturii. (…) Mişelia înlăuntru, umilirea în afară – iată care va fi caracterul acestei dictaturi în România”.

„Unitatea ideală ce exista între români se nimiceşte zi cu zi; în loc de-a sămăna în toate cele, începem a ne deosebi. Nu mai vorbim de nepăsarea noastră naţională, care-a făcut cu putinţă ca o promiscuitate etnică din cele mai curioase să formeze clasele culte şi consumatoare din România. Destul numai că limba e gonită de păsăreasca gazetelor, muzica de-o admirabilă adâncime e gonită de cântece nemţeşti şi franţuzeşti sau trasă pe calapodul celei străine, încât îşi pierde caracterul şi naivitatea; literatura - o reproducere rea a celor străine; legile - o traducere; organizaţia - o maimuţare” …

„Oameni care au comis crime grave rămân somităţi, se plimbă pe strade, ocupă funcţiuni înalte, în loc de a-şi petrece viaţa la puşcărie”.

Arsenie Papacioc si copiii

marți, 21 februarie 2012

Parintele Arsenie Papacioc - Suferinta





Avem o tara







Avem o ţară unde au stăpânit odată

Vitejii daci, bărbaţi nemuritori.

Şi unde stau de veacuri laolaltă,

Izvoare, văi şi munţi cu fruntea-n zări.

“Straini în propria tara!”

„Trădătorii devin oameni mari şi respectaţi, ignoranţii şi proştii – administratori ai statului român”. 


Unitatea ideală ce exista între români se nimiceşte zi cu zi; în loc de-a sămăna în toate cele, începem a ne deosebi. Nu mai vorbim de nepăsarea noastră naţională, care-a făcut cu putinţă ca o promiscuitate etnică din cele mai curioase să formeze clasele culte şi consumatoare din România.

Ideile mari asfinţesc!

luni, 20 februarie 2012

Petre Tutea despre Miscarea Legionara si Corneliu Zelea Codreanu

" A însemnat să fim noi înşine..." (vezi lucrarea Petre Tuţea - Între Dumnezeu şi Neamul meu, Fundaţia Anastasia, Bucuresti, 1992).

"– Tot ce-am suferit – declara Petre Tutea –, aş fi neconsolat şi aş fi fost în tot timpul claustrării mele, în timpul prizonieratului meu în temniţă... dacă n-aş fi trăit convingerea fermă că îmi face cinstea suferinţei unui mare popor... greu de istorie şi de viitorul lui strălucit". (ibidem). Hărţuit în permanenţă de regimul comunist prin autorităţile sale represive, Petre Ţuţea a avut curajul să-şi exprime convingerile sale legionare până în ultimele clipe ale vieţii:

"– Un Român absolut trebuie să fie legionar", spunea el. "Corneliu Codreanu a fost o PERSONALITATE. Personalitatea e un ins care influenţează ambianţa prin simpla lui forţă harismatică; un om cu har. Si Codreanu a avut acest har, a facut o Miscare puternică" (ibidem). Pentru ca tot el să revină şi să adauge:

"– Legionarismul a fost o revoluţie pentru că a însufleţit o generaţie, construind ordinea de stat pe substanţa istorică a poporului român" (ibidem).

tutea.ro

sâmbătă, 18 februarie 2012

60 de ani de la trecerea la Domnul a Marturisitorului Valeriu Gafencu

Printre ultimele cuvinte ale Mucenicului Valeriu au fost: „Nu uitati sa va rugati la Dumnezeu sa ne intalnim acolo cu totii. Doamne, da-mi robia care elibereaza sufletul si ia-mi libertatea ce-mi robeste sufletul“. Valeriu incheia aceasta viata purificat prin rugaciune, traire spirituala inalta, depasind toate suferintele fizice fara nici o revolta.

Valeriu Gafencu s-a nascut in Basarabia la 24 ianuarie 1921 in comuna Sangerei, jud. Balti. Tatal sau, Vasile Gafencu, a facut parte din Sfatul Tarii din Chisinau care la 27 martie 1918 a votat pentru unirea cu patria mama. In 1940, cand a fost cedata Basarabia, conducerea URSS a dispus deportarea lui Vasile Gafencu si a tuturor celor ce au militat pentru Unire, in Siberia – unde a si decedat. Lui Valeriu ii revine sarcina de a se ingriji de restul familiei, mama si cele trei surori. Urmeaza Liceul Ion Creanga din Balti si in 1940 devine student al Facultatii de Drept din Iasi, unde se refugiase cu familia.

Valeriu – seful Fratiilor de Cruce din Miscarea Legionara


A frecventat Dreptul si Filosofia pana in 1941, cand este arestat si condamnat la 25 ani munca silnica pentru activitate in Fratiile de Cruce, de catre regimul antonescian, si trimis la inchisoarea Aiud. Valeriu intrase ca frate de cruce in Miscarea Legionara in anul 1937. In 1940/1941 era seful Fratiilor de Cruce Iasi.

In toamna lui 1941, cand a fost arestat, avea 20 de ani si era student in anul II. “Am fost, sunt si voi fi legionar” au fost cuvintele rostite de el la proces. Reputatul profesor de drept civil Constantin Angelescu l-a aparat la proces, declarand: “Este unul dintre cei mai buni studenti pe care i-am avut de-a lungul intregii mele cariere didactice”. Pledoaria a fost inutila.

La inchisoare


A trecut prin inchisoarea Galata in anul 1941, apoi la Aiud intre anii 1941-1946 (intai sub Antonescu, apoi preluat de comunisti), colonia de munca fortata Galda de Jos, 1946- 1948, reintors la Aiud si trecut prin Pitesti. Dupa trierea celor bolnavi de TBC si escala de la Vacaresti (spital-penitenciar), Valeriu a ajuns la spitalul penitenciar din Targu Ocna in 1950. Din cauza torturilor si regimului bestial din temnitele comuniste, a ajuns la sanatoriul – inchisoare Targu Ocna intr-o stare atat de grava, incat supravietuirea timp de doi ani (pana la 18 februarie 1952) este o minune. Pretul rezistentei sale moral-spirituale in fata lui Turcanu la Pitesti a fost ruinarea definitiva a sanatatii: TBC pulmonar, osos si ganglionar, reumatism, lipsa hranei.

joi, 16 februarie 2012

Vorbe de aur ale Parintelui Arsenie Papacioc

Vă spun acuma, ca un duhovnic: Nu se supără Dumnezeu pe greşelile noastre atât de mult pe cât se supără dacă suntem nepăsători.

Cine se roagă numai când se roagă, acela de fapt nu se roagă.

Dacă tinereţea ar şti şi bătrâneţea ar putea...

Aşa să fie un tânăr: un mare erou pentru Hristos.

Cine este acela care nu are nimic de cerut lui Dumnezeu?

Să ştim să murim şi să înviem în fiecare zi...

Dumnezeu nu are nevoie de cuvinte, de scuze, de explicaţii, ci de inimile noastre.

Sfatul cel mai important: iubeşte, iubeşte, iubeşte cu tot sufletul şi... iartă.

Inima nu are limbă, dar nu tace o clipă.

Concepţia altor religii diferă faţă de creştinism prin aceea că vor să scape de suferinţă. În ortodoxie, numai prin suferinţă scapi de suferinţă.

Nici inteligenţa, nici educaţia, nu au nicio valoare daca nu sunt în slujba dragostei şi a iubirii.

Nici bogăţia nu este un păcat, nici sărăcia nu este o virtute.

Românii şi-au purtat crucea de 2000 de ani. De aceea cred că urmează Învierea.

Dacă nu poţi să-ţi iubeşti vrăjmaşii, măcar să nu-i urăşti.

Foto: Cristina Nichitus Roncea

Parintele Arsenie Papacioc - Frumusetea Intelepciunii





Parintele Mihai-Andrei Aldea despre scandalul "Sfanta tinerete legionara" de la Petru Voda





Mesaje din trecut





miercuri, 15 februarie 2012

Arsenie Papacioc despre masonerie

„Monahul să combată, dacă se ivesc în calea lui francmasoneria, ereziile, ca pe nişte neavenite, ca pe nişte primejdii în locuirea lumii, ca pe nişte primejdii pentru învăţătura creştină.

Francmasonii, ateii, o serie întreagă de satanişti, ereticii în general trebuie combătuţi cu orice chip, pentru că ei Îl atacă pe Hristos. Spune un Sfânt Părinte cu foarte mare dreptate: Dacă fratele tău îţi scoate ochii, degeaba te superi. Dacă îţi taie mâna, degeaba te superi. Dar dacă Îl atacă pe Hristos, mânie-te tare! Trebuie atunci să-L apărăm pe Hristos cu mânie”.

Din revista ATITUDINI, nr. 18

luni, 13 februarie 2012

Deputatul Iulian Iancu, despre gluma numita guvernul "mru": Zamisliti in faradelege

O scurta analiza despre prostia si nesimtirea celor care guverneaza tara

[youtube=http://www.youtube.com/watch?feature=player_embedded&v=R04z3KCU6fg]

vineri, 10 februarie 2012

Părintele Justin Parvu a împlinit vârstă de 93 de ani. Intru multi ani!

Cu dedicatie pentru cei care acum un an, pe vremea asta, se crizau pentru ca maicutele si-au "permis" sa cante cele de mai jos.





duminică, 5 februarie 2012

Deschide ochii! Moartea sufletului: Desfranarea

Onania, sau pacatul lui Onan este scris in biblie, in cartea Facerii dupa cum urmeaza:

8.Atunci a zis Iuda către Onan: “Intră la femeia fratelui tău, însoară-te cu ea, în puterea leviratului, şi ridică urmaşi fratelui tău!”

9. Ştiind însă Onan că nu vor fi urmaşii ai lui, de aceea, când intra la femeia fratelui său, el vărsa sămânţa jos, ca să nu ridice urmaşi fratelui său.

10. Ceea ce făcea el era rău înaintea lui Dumnezeu şi l-a omorât şi pe acesta-pe Onan (Facerea 38:8-10).

 

Astfel vedem pacatul lui Onan, risipirea semintei. Pentru a nu se sminti nimeni, prin sintagma „Dumnezeu l-a omorat pe acesta” trebuie sa intelegem, ca nu Dumnezeu a venit lovind si ucigand, ci pacatul care l-a facut, l-a dus la pierzare prin boala sau accident sau mai stiu eu ce, astfel Dumnezeu a randuit sa judece drept, si sa il lasa se moara, nemaioferindu-i paza, caci „Atunci cand nu acceptam judecata lui Dumnezeu prin iubire (si pacatuim fara a ne cai si spovedi) acesta va judeca prin dreptate (adica  ne va lasa fara de ajutor, prada mortii in care noi am intrat prin intinare).

Onania inseamna si a  te culca cu femeia ta, folosind prezervativ sau aceasta sa ia anticonceptionale, sau alte metode contraceptive. Dar cea mai grea forma de onanism, lucru ce in zilele noastre este promovat ca fiind „normal” este risipirea materialului genetic, prin masturbare (atat masculin, cat si hormonii ce se secreta la femei).

Acum sa incepem articolul propriu-zis si cine are urechi de auzit sa auda, si cine are minte de inteles sa inteleaga!

„Presupunem ca un copilandru, la primele anuntari ale instinctului (probabil pubertate) cade in viciul onaniei(vorbind despre un copilandru, prin onanie se deduce masturbare). Nu-l afla parintii, face excese, e din ce in ce mai retras, mai tacut, mai obosit, nu mai invata la scoala; memoria – scoarta cerebrala – e atinsa; nu mai e agerita (stimulata) de hormonii ce izvorau din sectorul respectiv, inclestat de viciu. Cu alte cuvinte, mintea copilului se tampeste si inca repede. Cresterea corpului este incetinita, cearcanele vinete pe langa ochi il dau de gol – pentru cine stie si doreste sa vada. Imaginatia nu mai e vioaie, nu-i mai place joaca, parca e batran, serios! Mainile – cu care a gresit – ii tremura. Iaraso dovada ca nevi sunt intr-o primejdie.

Daca n-are norocul sa dea de un sfat, sau macar de o carte (sa-l indrepte), sporind in varsta, sporesc si urmarile viciului, dupa cum urmeaza.

Glandele genezice (genetice) au o dubla functiune: una endocrina, adica varsa hormoni in sange si alta externa formand celule genezice (materialul seminal). De indata ce viciul sau desfranarea de orice fel, si de la orice varsta – cazul e acelasi, onania – inclesteaza pe om, atunci tesuturile glandelor masculine sau feminine, sunt peste masura de mult solicitate si silite sa furnizeze material extern si, prin urmare, nu mai pot secreta si material endocrin. Acest dezechilibru se rasfrange asupra sistemului nervos, in felul ca celulele nervoase, nemaiavand agenti simulatori cuveniti, degeneraeza, mai intai functional, si insul respectiv incepe sa fie un flescait iar daca desfranarea continua, celula nervoasa moare. Desfranarea ucide milioane de celule nervoase!

Mai trebuie ştiut şi aceasta: toate ţesuturile se refac, afară de celula nervoasă. Omorâtă o dată, nu mai învie niciodată.

Presupunem că tânărul-bătrân vrea să fie şi el în rând cu lumea, vrea să se însoare. Nu izbuteşte. Nici pe el nu-l prea atrage femeia şi nici fetele nu se simt atrase spre el. Ce e la mijloc? Viciile instinctului i-au stins vioiciunea, i-au şters farmecul, l-au fleşcăit cu totul! Nu mai aprinde dragoste, ci milă. De milă, ca de silă, nu faci casă.

Doctorii sfătuiesc: femeile sau căsătoria. Fireşte, un viciu nu va ieşi cu alt viciu, – chestiunea rămâne mereu într-un cerc vicios(adica desfranarea cu o femeie nu va rezolva aceasta). Dar căsătoria, chiar dacă se face, poartă ponoasele trecutului(pacatele) şi mustrările viitorului(rezultatul pecatelor, departarea milei lui Dumnezeu).

Astfel bărbatului, de pe urma viciilor de tot felul şi de pe urma dezechilibrării funcţionale totale sau locale a sistemului său nervos, i se întâmplă că pierde frâna nervoasă a ritmului său funcţional şi nu se va potrivi poate niciodată cu ritmul femeii sale – neostenită în astfel de vicii (altfel spus, barbatul ejaculeaza precoce din cauza masturbarii excesive din trecut, nervii fiind mult mai usor stimulati, iar femeia nu atinge orgasmul). Osteneala şi scârba ei abia acum încep, căci mereu va rămâne nemulţumită, ceea ce îi va pricinui nevroze, dureri regionale (unul din motivele cancerului uterin, dar si ale altor boli) şi gânduri de căutare în altă parte. Nu e ea de vină că-l va părăsi, ci trecutul bărbatului se răzbună (in iconomia lui Dumnezeu, pentru orice pacat nepocait – care nu este regretat, spovedit si nerepetat – trebuie sa platesti un canon fortat, prin necaz – lucru ce va fi dezbatut intr-un articol viitor). Bărbatul, aşa cum l-au desfrânat viciile, nu mai corespunde instinctului maternităţii femeii sale, şi aşa trebuie sa-şi tragă plata: rămâne fără urmaşi şi fără soţie.

Dar, să presupunem că, totuşi-totuşi, i se va nimeri ca să aibă şi urmaşi. Aceştia vor purta următoarele poveri părinteşti: o sănătate şubredă, un chip îmbătrânit, diferite neputinţe fără leac, iar de scapă cu zile vor fi nişte chinuiţi ai soartei şi slabi de minte (din cauza faptului ca un copil mosteneste intrega „comoara” genetica a parintilor, si in plus este scris: „Eu, Domnul Dumnezeul tau, sunt Dumnezeu ravnitor, Care pedepseste vina parintilor in copii pana la al 3-lea si al 4-lea neam – pentru cei ce Ma urasc. Si Ma milostivesc pana la al miielea neam, catre cei ce Ma iubesc si pazesc poruncile Mele” – Deuteronom 5, 9-10).

Cum şi de ce? Iată cum şi de ce: ştim de adineaori că toate faptele insului se înseamnă în două locuri: undeva într-o contabilitate nevăzută, şi al doilea, ceva mai văzut, în grăuncioarele de cromatină, în genezele cromozomilor, adică în factorul biologic al eredităţii. Şi-a distrus părintele cu viciile lui milioane de celule nervoase? Acestea, nemairefăcându-se niciodată, ci totalul celor distruse şi sănătatea la care se găsea în momentul când îşi chema un urmaş pe lume(in momentul zamislirii), reprezentând situaţia lui, se şi însemnase în stocul de cromozomi, ceea ce n-ar fi păţit dacă ar fi avut o purtare mai bună. Vreţi dovadă la îndemâna oricui? Iat-o, nu lovesc pe nimeni, dimpotrivă simt alăturea cu durerea oricui.

Să zicem că o pereche de oameni n-au avut pacoste cu viciile tinereţii, deci n-au sistemul nervos şubrezit dintr-o vină ca aceea (adica nu din vina pacatelor, in cazul de fata onania). Totuşi, nevoile vieţii ostenesc nervii oricui. Această ostenire a vieţii e de fapt o ostenire a elanului, a agerimii, a vioiciunii rezistente a sistemului nervos şi a celorlate ţesuturi şi umori (altfel spus, adunarea experientei de viata, din trecerea prin incercari, pazindu-te curat – fara de pacate si vicii). Acestea toate se înscriu numaidecât în patrimoniul genetic al eredităţii, în vreme şi pe măsură ce se adaugă (deci, copilul primeste atat cele rele din partea parintilor, cat si cele bune). Factorul biologic al eredităţii rezumă starea oricărui moment, precum şi situaţia bio-psihică a părinţilor, fie aparte, fie angajaţi în procesul rodirii. Proba o dau copiii, care vin la intervale mai mari de vreme. Cei din tinereţe sunt mai vioi, mai sprinteni, mai sănătoşi, mai ageri la minte; pe când copiii veniţi mai la bătrâneţea părinţilor sunt mai molâi, mai împiedicaţi, mai bătrâni. Nu au nici o vină şi nici un leac (deoarece au primit ca si mostenire genetica si starea actuala a parintilor, starea din momentul zamislirii – de aceea intalnim frati foarte diferiti in compotrament). Aşa sunt construiţi genetic şi ireversibil, realizându-se armonia ce se vede, cu materialul ce li s-a dat, în răstimpuri de vreme. Revenind la corespondenţă, pricepem mecanismul după care apare în lanţul cromozomilor roiul boabelor de neghină, genezele recesive şi ravagiile ce le pot face ele, dacă nu sunt scoase din lucru de perechea mai sănătoasă a celuilalt părinte(adica, exista si cazuri in care desi unul din parinti este intr-un oarecare grad de pacatosenie, pentru curatia celuilalt parinte, copilul sa fie bine).

Mai sunt şi urmări ale desfrânării şi destul de grele încă din tinereţe. Poate s-a bănuit din cele de până aici, că organismul întreg se piperniceşte, glandele în totalul lor rămân atrofiate, scoase din lucru şi cu toate urmările acestui dezechilibru umoral. Aşa se ajunge pe rând la atrofierea diferitelor organe în iconomia generală a corpului şi aşa apar sterilitatea, nevrozele şi o stare generală de boală, sau o predispoziţie spre tot felul de boli(acestea biologic vorbind, dar ce la om e cu neputinta, la Dumnezeu e cu putinta, deci va indemn spre rugaciune si curatire).

Nu mai vorbesc de stările sufleteşti: frica, slăbirea minţii, obsesii, ideile fixe, răstălmăcirea înţelesurilor şi o continuă muncire de conştiinţă. E reacţiunea sufletului la starea mizerabilă în care i-a ajuns casa prin patimi.”

 Din invataturile Parintelui Arsenie Boca

Nota* Ce este scris intre paranteze, sunt completari aduse spre o mai buna intelegere, pentru cei ce nu cunosc limbajul.

In continuare Parintele Arsenie ne invata, din punct de vedere biologic, acestea: ,,Glandele care izvorasc hormoni si se afla in sectorul cel mai de jos al corpului au, pe langa alte rosturi, si pe acela de a da o configuratie specifica, foarte energica si neta, corpului intreg, fie ca barbat, fie ca femeie. Mai au pe urma, rolul sa stimuleze functionarea celorlalte glande, ale caror hormoni inca au misiunea sa agereasca si sa activeze alte functiuni, printre alte zone ale corpului. Toate impreuna au rost si influenta cu deosebire asupra sistemului nervos si a capitalei sale, creierul. “

Acestea toate sunt efecte biologice, dupa randuiala lui Dumnezeu, asupra corpului spre a opri pacatul. Iar pacatul aduce cu el moartea sufletului, moarte care se rasfrange si asupra trupului. Curatind sufletul prin spovedanie si prin a nu mai pacatui si a plange pacatele pe care le-am facut (Psalmul 6:6), Dumnezeu se milostiveste si „nu ne mustra cu mania Sa, si nici cu urgia Sa nu ne cearta” asa cum spune Psalmistul David (Psalmul 6:1)

Dupa cum am spus la inceputul articolului, cine are urechi de auzit sa auda si sa inteleaga, si sa nu fie rob al pacatului. Si cine va dori sa scape de aceste pacate, va vedea ca diavolul care l-a legat de ele il va ispiti si va incerca sa-l intoarca in moartea necuratiei sufletesti, ca sa-l arunce in gheena focului „unde viermele lor nu moare şi focul nu se stinge”(Marcu 9:48)

Iar cel ce va incerca, si va avea de indurat ispite mari, sa citeasca psaltirea (in special rugandu-se Psalmii 6, 50, 54,55, 69, 45, 46, 70 si 72)  si sa faca metanii pana se osteneste trupul.

Si Sfanta Evanghelie spune: „Şi de te sminteşte mâna ta, tai-o că mai bine îţi este să intri ciung în viaţă, decât, amândouă mâinile având, să te duci în gheena, în focul cel nestins.” Si sunt sfinti ce le-au facut si pe acestea, dar ar fi bine sa nu recurgem la asta, ci sa ne oprim altfel. Prin metanii, prin rugaciune (caci scris este „Fara Mine nimic nu puteti face”), prin post (deoarece infranarea pantecelui ajuta si la aceasta infranare), prin lupta cu sminteala (sa se evite orice poate duce cu gandul spre pacat) si prin lupta cu gandul (atunci cand gandul iti spune „Fa asta” tu sa-i spun „nu fac” si sa pleci. Iar daca gandul iti spune „iti place asta?” tu sa spui „nu-mi place” iar de gandul iti spune „vezi asta?” – fiind vorba despre ceva ce te poate sminti, tu sa-i spui „Nu vad”). Si prin acestea pacatul se va sfarsi

Sursa: http://sensism.wordpress.com

sâmbătă, 4 februarie 2012

Petre Tutea despre francmasonerie

"Francmasoneria doreste puterea cu lozinci democrate. Nu sînt religiosi, au o singură religie: propria lor doctrină. Pe dusmani îi anulează social. Au o structură supranatională, deci sînt antinaturali. Toti cei care aspiră la unitatea speciei om anulează principiul competitiei între popoare; anulează însusi principiul civilizatiei moderne, născută prin luptă".

joi, 2 februarie 2012

Parintele Justin despre revoltele din Romania

Alte comentarii sunt de prisos

[youtube=http://www.youtube.com/watch?feature=player_embedded&v=L90o_Nmq1w8]